9,019 matches
-
gesturi făcute fără a participa la ele. Se produce astfel o ruptură la acest nivel al trăirii, o golire de sens și de semnificații la nivelul gesticii. Totul devine automatism, orice gest se dovedește a fi lipsit de o implicație semantică, fiind nimic altceva decât un mecanism declanșat automat, mecanic, steril și aseptic de factorii contextuali și nu de dimensiunea cognitivă a individului. Este un fel de trăire fără a participa la actul trăirii, o funcționare în virtutea unei inerții aproape apatice
Împușcătura (film) () [Corola-website/Science/302895_a_304224]
-
și , variantele lor semivocalice sau i-ul nesilabic. Ca urmare, grupurile de litere ghe și ghi se pronunță cu varianta palatală a acestei consoane. Trebuie totuși remarcat că această diferență se limitează la aspectul fonetic, și că nu are efect semantic asupra cuvintelor. În exemplele următoare transcrierea este fonetică (indicată de parantezele pătrate) și nu fonemică: "ghem" , "neghină" , "unghi" . Într-o transcriere fonemică se impune folosirea unui singur simbol pentru ambele sunete: , , "unghi" , etc. Diferența dintre consoana velară și cea palatală
Consoană oclusivă palatală sonoră () [Corola-website/Science/299505_a_300834]
-
poruncă (imperativ își are originea în latinescul „imperare”, care înseamnă a porunci), un îndemn, o rugăminte sau un sfat: Conjunctiv Prezumtiv Formele verbale nepredicative/nepersonale sînt uneori considerate moduri împreună cu cele personale, dar, din cauza unor diferențe fundamentale în de natură semantică, morfologică și sintactică, în gramatica modernă sînt luate separat. În limba română există patru forme verbale nepredicative. Acestea nu au rol de predicat. Infinitiv Participiu Gerunziu Supinul este o formă impersonală și nepredicativă a verbului avînd în general trăsături substantivale
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
de verificare a realității obiectelor: dacă un obiect este predicabil din perspectiva tuturor categoriilor (adică dacă este concomitent temporal, spațial, în relație, în posesie, etc.), atunci el nu este fictiv și nici fals. Multiplicitatea reală a ființei corespunde multiplicității ei semantice. Preluând raționamentul, Toma va spune că fiindul luat în primul sens, adică drept ceea ce se divide în zece categorii, nu desemnează decât ceea ce există în realitate. Potrivit acestei accepțiuni, privațiunile și negațiile nu sunt fiinduri. Avem astfel o bază sigură
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
implică, cel mai adesea, două stadii succesive. Inițial, este necesar ca persoana să iși descopere orientarea sexuală sau identitatea de gen, să o recunoască și să o accepte față de sine însăși. Acest prim stadiu poartă denumirea (relativ paradoxala la nivel semantic) de "coming ouț interior". Abia după încheierea acestui proces de autoasumare și autocunoaștere, identitatea poate fi împărtășită cu cei din jur și afirmata în mod public. Este vorba de "coming out-ul exterior". Destăinuirea orientării sexuale are loc gradual, pe masura ce
Coming out () [Corola-website/Science/304558_a_305887]
-
50-'60 pentru critica distincției dintre enunțuri analitice și enunțuri sintetice („Two Dogmas of Empiricism”, 1951) și argumentul indeterminării traducerii radicale ("Word and Object", 1960). Aceste argumente, împreună cu teza subdeterminării teoriilor științifice de către evidență, sunt folosite pentru a susține holismul semantic: semnificația expresiilor dintr-un limbaj (sau a conceptelor dintr-o teorie) este determinată nu individual, ci de întregul limbaj/ întreaga teorie (sau, cel puțin, de un fragment suficient de cuprinzător). Deși teza înrudită a holismului epistemologic (nici un enunț nu este
Willard Van Orman Quine () [Corola-website/Science/304613_a_305942]
-
se poate observa și din acest exemplu, același, indiferent de limbă. Ceea ce diferă este viziunea sau perspectiva din care este privit obiectul lună în cazul celor două limbi: pentru latini, luna este cea care luminează spațiul (intră în același câmp semantic cu „făclie”, de ex.), pentru greci, cea care măsoară timpul (intră în același câmp semantic cu „clepsidră”). Pornind de la asemenea exemple și folosind un mare registru de limbi, Humboldt demonstrează sistematic această teză a relativității lingvistice. În ce privește cuvintele individuale/conținuturile
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
sau perspectiva din care este privit obiectul lună în cazul celor două limbi: pentru latini, luna este cea care luminează spațiul (intră în același câmp semantic cu „făclie”, de ex.), pentru greci, cea care măsoară timpul (intră în același câmp semantic cu „clepsidră”). Pornind de la asemenea exemple și folosind un mare registru de limbi, Humboldt demonstrează sistematic această teză a relativității lingvistice. În ce privește cuvintele individuale/conținuturile lexicale și chiar regulile de construcție și de îmbinare a acestor cuvinte în interiorul unei limbi
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
da ortul popii”, englezii „a lovi găleata”, „a culege margarete”, iar germanii „a mușca iarba”. (4) Forma internă a cuvintelor se poate extinde până la dimensiunile unui text literar. Avem în aceste situații de a face cu o exponențializare a potențialităților semantice ale cuvintelor în construcțiile poetice în care apar. Exemplul cel mai pertinent în acest caz este poemul lui Eminescu, Luceafărul. Forma internă a cuvântului „luceafăr” din limba română a putut fi dezvoltat într-un mare poem care rămâne intraductibil în
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
Luceafărul. Forma internă a cuvântului „luceafăr” din limba română a putut fi dezvoltat într-un mare poem care rămâne intraductibil în orice altă limbă. Sintetizând ideea humboldtiană a relativității lingvistice putem spune că fiecare limbă își organizează și segmentează conținuturile semantice într-un mod propriu, astfel încât ansamblurile sunt constelații semantice diferite.
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
a putut fi dezvoltat într-un mare poem care rămâne intraductibil în orice altă limbă. Sintetizând ideea humboldtiană a relativității lingvistice putem spune că fiecare limbă își organizează și segmentează conținuturile semantice într-un mod propriu, astfel încât ansamblurile sunt constelații semantice diferite.
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
čaša vina „un pahar de vin”, "čovjek dobre naravi „om cu caracter bun”), la genitiv cu prepoziție ("kutija od šibica „cutie de chibrituri”) sau la alt caz cu prepoziție: "žena s madežom" „femeia cu aluniță” (instrumental). Topica depinde de rolul semantic, de temă sau de remă, care i se dă uneia sau alteia din părțile propoziției și/sau de intenția vorbitorului de a scoate sau nu în evidență o parte sau alta. Deși în limba croată topica este destul de liberă, ea
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
compus, ci sufixat, este "tvrtka" (< "tvrd" „tare, dur” + sufixul "-ka", cf. italiană "firma") „firmă”. Uneori noțiunea de calc se referă la un sens nou dat unui cuvânt deja existent în limbă, pe baza unui sens al unui cuvânt străin (calc semantic). Este cazul cuvântului "miš" „șoarece”, folosit cu sensul „mouse” (de calculator), din engleză. Ca orice limbă, și croata și-a îmbogățit lexicul prin împrumuturi din mai multe limbi. Lexicul limbii croate a fost influențat în primul rând de limbile învecinate
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
târziu, Clement din Alexandria menționează un scriitor creștin necunoscut care i-a numit pe toți de mai sus "eleni" și vorbește despre două națiuni vechi și una nouă: națiunea creștină. Mai multe cărți din această perioadă demonstrează clar această schimbare semantică. Prima a fost poate "Oratio ad Graecos" al lui Tatian, terminată în 170 d.Hr., în care acesta critică credințele păgâne, pentru a o apăra pe cea creștină. Dintre operele ulterioare, cea mai importantă este "Împotriva elenilor" a lui Athanasius
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
prin pauze și prin intonație. Se acordă în general în gen, număr și caz cu substantivul pe langă care stă ("doktor Simić" „doctor Simić” - "s doktorom Simićem" „cu doctorul Simić”), dar în unele cazuri rămâne invariabila: Topica depinde de rolul semantic, de tema sau de remă, care i se dă uneia sau alteia din părțile propoziției și/sau de intenția vorbitorului de a scoate sau nu în evidență o parte sau alta. Deși în limba sârbă topica este destul de liberă, ea
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
denumit în prezent "plagiat online". Cuvântul „plagiat“ vine din latinescul "„plagium“", care se traduce prin "„a vinde altora sclavi furați sau care nu aparțin vânzătorului“". Termenul și-a păstrat până acum sensul originar, pentru că el este, din punct de vedere semantic, sinonim cu furt. Existența contrafacerii sau a plagiatului se stabilește, în principiu, pe baza de asemănări și nu de deosebiri. Simpla existență a unor deosebiri nu apără de învinuirea de plagiat, dacă se dovedește existența și importanța asemănărilor. Stabilirea existenței
Plagiat () [Corola-website/Science/311493_a_312822]
-
omisiuni de litere și grafeme. Asemenea fenomene au loc și la nivelul cuvintelor și chiar al propozițiilor. În același timp, intervin greutăți în combinarea cuvintelor în unități mai mari de limbaj. Apar uneori și tulburări ale lizibilității și ale laturii semantice. Aceste caracteristici împiedica asimilarea și automatizarea regulilor ortografice. La unii disgrafici grafemele sînt plasate defectuos în spațiul paginii, sînt inegale ca mărime și formă, ceea ce conduce la o dezordine evidență. Din cauza neînțelegerii textelor citite, si chiar a propriului lor scris
Dislalie () [Corola-website/Science/311562_a_312891]
-
se manifestă în antropomorfism, și ele conduc la crearea de supranatural, acestea fiind biologia naivă și psihologia naivă. Modulul de biologie intuitivă se află concentrat, în marea lui majoritate, în lobul frontotemporal. O leziune a lobului stâng provoacă " "sindromul demenței semantice" ", în care persoanele atinse pierd orice capacitate de a recunoaște și numi obiectele biologice, în timp ce capacitățile cognitive față de celelalte categorii de obiecte rămân intacte. În schimb, o leziune în lobul frontotemporal drept, antrenează incapacitatea de a recunoaște persoanele, uneori nici măcar
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
metodă nouă în abordarea textuala, comparativa, interlingvistica și istorică a lexicului de origine biblică al limbii române. Cunoașterea limbilor vechi (latină, greacă, slavona, ebraica) și a mai multor limbi moderne i-au permis exegetului descrierea unor interesante fenomene de transfer semantic și frazeologic din limbile “sacre” în limba română, produse prin procesul de traducere. Comentariile scrise pentru traducerile biblice publicate în seria "Monumenta Linguae Dacoromanorum" se caracterizează prin finețea distincțiilor și bogăția asociațiilor, prin rigoare și subtilitate, iar demersul interpretativ este
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
p. 9 21. 12. Semnificație, desemnare, denotare, în AUI (serie nouă), secț. III, B filosofie, tom. XXIII (1987), p. 93 94. 13. Despre traducere și despre limbile de cultură, în “Dialog”, anul XVIII, noiembrie 1986, p. 6. 14. Configurația cîmpului semantic referitor la noțiunile din sfera cunosșterii în Biblia de la București (1688), în comparație cu originalul grecesc al traducerii, în AUI (serie nouă), lingvistică, tom. XXXV, secț. III, 1989, p. 43 62. 15. Tipuri de calcuri lexicale în Biblia de la București (1688) și
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
selecție, transcriere interpretativa și prezentare, în LRC, nr. 2 4 (1991), p. 46 49. 17. Etre et langage dans la poétique d’Eminescu, în AUI, tom. XXXVII, filosofie, nr. 1 2, 1991, p. 100 104. 18. Un fenomen de transfer semantic: lexicalizarea în limba română literară veche a conceptului biblic “aproapele”, în LR, XLI, 1992, nr. 1 2, p. 51 56. 19. Eugenio Coseriu, o expresie desăvîrșită a geniului științific românesc, articol introductiv la studiul lui Eugenio Coseriu, Theophylactus, ÎI, 15
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
25 26 iunie 1985. 8. Limbaj obiect/metalimbaj în dialogul augustinian De Magistro, comunicare prezentată la Sesiunea Națională a Societății de Studii Clasice din România, Timișoara, 19 30 octombrie 1985. 9. Propuneri pentru o abordare contrastiv comparativa a unui cîmp semantic, comunicare prezentată la Sesiunea anuală a Centrului de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor, Iași, 20 21 iunie 1986. 10. Atestări lexicale în Biblia de la București (1688) și în manuscrisele contemporane paralele, comunicare prezentată la Sesiunea anuală a Centrului de Lingvistică
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
închinata centenarului Eminescu Creangă, Iași, 12 13 mai 1989. 14. Un concept paneuropean de sorginte biblică: “aproapele”, comunicare prezentată la Sesiunea anuală a Centrului de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor, Iași, 23 24 iunie 1990. 15. Un fenomen de transfer semantic: lexicalizarea în română literar veche a unor concepte de sorginte biblică (“conștiința”, “providența”), comunicare prezentată la Congresul al IV lea al Filologilor Români, Timișoara, 4 6 iulie, 1991. 16. Adaptarea ortoepica a numelor proprii greco latine, comunicare prezentată la Conferința
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
Complementul indirect este partea secundară de propoziție care determină un verb intranzitiv sau o interjecție și din punct de vedere semantic indică persoana asupra căruia se răsfrânge indirect acțiunea verbului sau căruia i se atribuie o acțiune, o însușire sau o caracteristică exprimată prin cuvântul determinat. Răspunde la întrebările următoare:Cazul Acuzativ: "despre cine?; despre ce?; pentru cine?; pentru ce?"Cazul
Complement indirect () [Corola-website/Science/311116_a_312445]
-
a strânge" sau "a lărgi" în limbajul familiar al operatorilor) și se realizează cu ajutorul unui obiectiv special, cu distanță focală variabilă, numit transfocator sau zoom. "Plan" și "cadru" denumesc același lucru în limbajul de specialitate, iar motivul existenței acestui dublet semantic este de natură istorică: "plan" a fost preluat din limbajul cinematografic francez, în timp ce "cadru" a început să fie folosit pentru acest sens în română. Corespondentul englez al planului este "shot".
Încadratură () [Corola-website/Science/311137_a_312466]