8,901 matches
-
celelalte momente și le trimite pe toate la idee. Să numim sistemul de relații care se nasc între aceste elemente complex peratologic și să vedem în ce măsură poate el depăși interesul pe care îl suscită în mod obișnuit o simplă analiză semantică. În ce măsură semantismele radicalului *pertrezesc o rezonanță în idee, care nu a fost pusă până acum în valoare? Și în ce măsură acest lucru ne va da dreptul să vorbim despre o adevărată aură metafizică a complexului peratologic și, în cele din urmă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cucerească o garanție de inteligibilitate a existenței și, totodată, să consemneze locul de unde ontologia poate începe. Această funcție ontologic-orientativă a limitei (care deschide totodată către posibilitatea cunoașterii în genere) o vom înțelege mai bine dacă vom apela la un strat semantic al lui peiras, care în ordine istorică este pesemne primul. În Retorica<ref id=”1”>I, 1357b 9.</ref>, Aristotel ne spune că în limba veche peras, „limită“, era sinonim cu tekmar, „reper“. Dacă limita conferă identitate unui corp și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
realități; sau când, prin Scheler, s-a pus problema întemeierii unei „științe fundamentale a esenței omului“ care să sintetizeze toate rezultatele științelor despre om și să ajungă la indicarea finală a „locului omului în lume“ - s-a recurs la potențarea semantică a vechii „antropologii“, care se rezumase la „istoria naturală a omului“, înțeleasă ca sumă a cunoștințelor privind originea și evoluția sa biologică. - În momentul apariției sale, la sfârșitul secolului XVI, „iconologia“ nu era decât un repertoriu de simboluri și alegorii
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Panofsky îi fixează ca sarcină căutarea „semnificației ultime a fenomenului artistic“ (situată dincolo de intenția artistului) și stabilirea relației ei cu spiritul obiectiv al epocii? În cazul „peratologiei“ lucrurile stau la fel. Născându-se în marginea radicalului *per și a liniilor semantice care se dezvoltă din el, peratologia evoluează către orice formă de mișcare a limitelor în câmpul de libertate al conștiinței sau către orice formă de mișcare a conștiinței în câmpul de necesitate al limitelor. Peratologia poate deveni un unghi teoretic
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Arnaud de Villeneuve (1238-1314). Cu două secole mai târziu, rachiul din vin se afla în concurență cu alcoolurile extrase din cereale fermentate. Astfel, uisge beatha (apa sfințită), băutură de origine galică, era obținută prin distilarea berii din orz. Pe plan semantic, aceasta a apărut sub numele de eau-de-vie în franceză, de akvatit în daneză, de usquehaugh în dialectul erse (dialectic de origine celtică din munții Highlands din Scoția și Irlanda) și de uisge beatha în limba galică. Odată cu trecerea timpului, ooska
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
plan intensif, par la participation à la tension de l'émotion artistique [...]. " Notre traduction.) 1389 V. Alexandra Indrieș, Corola de minuni a lumii..., op. cît., p. 140 : Ar fi abuziv să atribuim de fiecare dată semnului de pauză o functie semantica. În majoritatea cazurilor, acest grafem marchează doar schimbarea intonației, având o functie expresiva, nu creativă, iar utilizarea să este identică sau foarte apropiată celei consfințite de normele gramaticale. Îl serait abusif d'attribuer chaque fois au tiret une fonction sémantique
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
are la origine aceeași întrebuințare ca sensul tranzitiv al verbului „a dura”, deci a clădi, a întemeia, a stabili, a efectua, (Speranția, Eugeniu, op. cit., vol. II, p. 307). footnote>. Termenul de ,,management al resurselor umane” are, el însuși, o încărcătură semantică diversă în raport direct cu viziunea despre rolul social și modul de funcționare a unei instituții. Mai mult, termenul de ,,managementul resurselor umane” este discutabil, el implicând ca ipoteză tacită<footnote Ipotezele tacite sunt acele presupoziții (presupuneri teoretico-metodologice) care nu
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
literară care încearcă să ne convingă să întreprindem o anumită acțiune concretă. Poezia adevărată ne afectează într-un mod mai subtil. Arta creează un fel de cadru oare scoate conținutul operei din lumea realității. Putem deci reintroduce în analiza noastră semantică unele dintre conceptele obișnuite ale esteticii: "contemplare dezinteresată", "distanțare estetică", "detașare". Trebuie însă din nou să subliniem că distincția dintre artă și nonartă, dintre literatură și expresia lingvistică neliterară este fluidă. Funcția estetică se poate extinde la mesaje lingvistice dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
aceste deosebiri dintre ceea ce e și ceea ce nu e literatură, pe care le-am discutat - organizarea, expresia personală, sesizarea și exploatarea resurselor limbii, lipsa scopului practic și, desigur, caracterul fictiv - nu constituie altceva decât reformularea, într-un cadru de analiză semantică, a unor străvechi termeni estetici, ca "unitate în varietate", "contemplare dezinteresată", "distanțare estetică", "detașare", "invenție", "imaginație", "creație". Fiecare dintre acești termeni surprinde un aspect al operei literare, o trăsătură caracteristică a direcțiilor ei semantice. Nici unul, luat singur, nu este satisfăcător
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
reformularea, într-un cadru de analiză semantică, a unor străvechi termeni estetici, ca "unitate în varietate", "contemplare dezinteresată", "distanțare estetică", "detașare", "invenție", "imaginație", "creație". Fiecare dintre acești termeni surprinde un aspect al operei literare, o trăsătură caracteristică a direcțiilor ei semantice. Nici unul, luat singur, nu este satisfăcător. Se impune, așadar, cel puțin o concluzie: opera de artă literară nu este un obiect simplu, ci o alcătuire foarte complexă care are un caracter stratificat și multiple sensuri și relații. Terminologia obișnuită, care
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
ceea ce în teologie se numește "apologetică". *18 Scriind în acest scop și adresându-se acestui public, firește că ei .pun accentul mai mult pe "utilitatea" decât pe "plăcerea" literaturii ; și de aceea astăzi, ar fi ușor, din punct de vedere semantic, să se identifice "funcția" literaturii cu relațiile ei extrinsece. Dar de la mișcarea romantică încoace, poeții au dat adesea un răspuns diferit atunci când au fost provocați de societate: un răspuns pe care A. C. Bradley îl numește "poezie de dragul poeziei";*19 și
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
din cântecul popular un poem muzical, dintr-o poveste cu zâne o dramă wagneriană, dintr-un personaj fabulos un tip nemuritor"107. Însă abilitățile invocate mai sus îl recomandă pe pictorul simbolist, în măsură să confere sintetist motivului folcloric relevanța semantică și portanța atistică a unei opere universale. Bachelin merge în direcția dizolvării ierarhiilor cutumiare între artele majore și artele minore, recte, decorative, afirmând egalitatea de principiu a expresiilor artistice fie "într-un obiect de lux sau într-un obiect util
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
feminitate flotantă, aceste figuri acvatic-aeriene direcționate parcă de curenții eolieni. Zâmbetul femeilor-zâne are ceva extatic, extază care se reflectă și pe chipul tânărului păstor. Pictorul a extras din semantica cuvântului "dor" numai accepția sa plaisiristă, suspendând prin omisiune cealaltă dimensiune semantică, recuperabilă din etimologia latină a cuvântului. Aceste corpuri acționate mareic amintesc de tabloul lui Gustav Klimt, The Blood of Fish (1898), publicat în revista Ver Sacrum, deși nu se poate stabili o filiație directă între cei doi artiști. La Klimt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
noi"348. Există însă un referent textual, invocat prin sugestie, și anume poezia eminesciană a universului chimeric. Pentru aceasta stau mărturie schițele pentru un monument Eminescu, pe care sculptorul nu a ajuns să-l realizeze niciodată. Dacă acceptăm acest transfer semantic de la sculpturile care vizează monumentul Eminescu la cele care individualizează himerele, atunci putem discuta despre o influență literară. Pare însă că sculptorul încearcă să depășească orice reper-cadru, de la cel mitologico-simbolic la cel naratologic-biografist, în reprezentările ulterioare ale himerei. În "Paciurea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fiecare din ele dându-le „o interpretare particulară.” Universul tematic al literaturii este deosebit de larg, deși mulți din cei care au studiat fenomenul au Încercat o sintetizare a acestuia. Bogăția tematică este rezultatul „transformărilor și Îmbinărilor lor” În multiplele „universuri semantice”, după cum afirmă Tzvetan Todorov. În condițiile În care un critic literar studiază opera unui scriitor, el va descoperi și va pune În evidență, În primul rând, particularitățile universului sau literar. În mod obișnuit, orice comentariu literar Începe cu precizarea universului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
este cum s-a mai spus, Înlocuit cu sinonimul „pace” care, cu sens biblic, Înseamnă moarte, conținutul său se adâncește: „de ce mănvinge cu aripi moi atâta pace...?” În sfârșit, În ultima strofă, termenul intră Într-un alt câmp de relații semantice: „... și liniștea / ce voi gusta-o Între scândurile lui / o simt pesemne de acum...” Este evidentă o creștere În intensitate a trăirilor, ca urmare a meditației pe motivul blagian al liniștii; la Început, liniștea este abia simțită, devine „pace” iar
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a meditației pe motivul blagian al liniștii; la Început, liniștea este abia simțită, devine „pace” iar la sfârșit a devenit liniștea eternă dintre scândurile aflate În stare ipotetică În trunchiul gorunului. Cel de-al doilea termen cu o mare Încărcătură semantică, este gorunul, aflat În titlu, la Începutul celei de-a doua fraze poetice și În finalul poemului, În poziția vocativului, În același context: „Gorunule din margine de codru,...” În prima situație, poetul se adresează direct, exclamativ, În cea de a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
conform unui aforism celebru potrivit căruia, o mulțime de capete, dar nici un creier. O naivitate plutește deasupra mulțimii, iar Lăpușneanul face distincția necesară, aprobă spusele vornicului Moțoc: „eu sunt boier mare, ei sunt niște proști” (oameni simpli?), cuvântul a evoluat semantic. „Proști dar mulți!” ăsta e adevărul absolut. Mulțimea nu are criterii. După Îndelungi șovăieli, cere capul lui Moțoc și se crede răzbunată, fără să gândească la faptul că a doua zi, un alt Moțoc avea sà-i „belească”. Negruzzi afirma aici
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
răscoalei. Și tinerii și bătrânii Îl privesc atent. Vocea lui domină pe țăranii Înspăimântați În momentele mai grele. Cu toate acestea, el se identifică cu masele până În ultima clipă. Cade doborât de gloanțe rostind cuvintele: „soarele, pământul” cu bogate Înțelesuri semantice - idealul luminii și pământului pentru care s-a jertfit. Un loc important Îl ocupă În roman personajul colectiv. Masa de țărani este prezentată de prozator mai Întâi prin ceea ce gândește (În partea Întâi, „Se mișcă țara”). Sunt concentrate aici gândurile
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
comunism /411 Tabel 52. Percepția atitudinilor părinților, respectiv a profesorilor, de către adolescent / 412 Tabel 53. Transmiterea intergenerațională (părinte-copil), respectiv formală (profesor-elev) a atitudinilor / 413 Tabel 54. Tipologia reglării de conturilor între prezent și trecut / 417 Lista figurilor Figura 1. Permutațiile semantice ale conceptului de "națiune" / 32 Figura 2. Geneza și evoluția conștiinței naționale la românii transilvăneni / 39 Figura 3. Producție de carte românească în țările române, 1766-1830 / 48 Figura 4. Evoluția tipografiilor, 1830-1890 / 49 Figura 5. Dinamica manualelor de istorie în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pe distincția dintre conștiința națională modernă (i.e., conștiința naționalistă), conștiința națională premodernă și conștiința etnică (de neam), reclamă o serie de explicații, care să arunce lumină mai întâi asupra naturii naționalismului ca ideologie politică, iar mai apoi să vizeze clarificarea semantică a conceptului de "națiune", existent și intens utilizat în vocabularul politic al vremii. O discuție centrată pe chestiuni definiționale ar contribui major la limpezirea naturii naționalismului ca ideologie politică. Definiția care a dobândit statut canonic în științele sociale, aparținând lui
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
decojim multiplele straturi de semnificație acumulate înlăuntrul termenului de națiune. O foarte amănunțită investigație genealogică a conceptului de "națiune" a fost realizată de L. Greenfeld (1992) și E. Kedourie (1961), răscolind brazdele analitice crestate de G. Zernatto (1944). Urmărind "permutările semantice" ale termenului de națiune, Greenfeld a putut identifica nu mai puțin de cinci înțelegeri diferite succedându-se de-a lungul istoriei. Cuvântul națiune își are originea în latinescul "natio", care în semantica sa originală avea conotații peiorative, fiind utilizat pentru
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
natio", care în semantica sa originală avea conotații peiorative, fiind utilizat pentru a descrie grupuri de străini ce proveneau dintr-o regiune geografică bine specificată. Nefiind cetățeni romani, statutul lor era evident inferior. Astfel, primul sens din lungur șir de semantici ale termenului de "națiune" este acesta: "un grup de străini uniți de același loc de origine" (Greenfeld, 1992, p. 4). În acest sens se putea vorbi cu rost despre Populus Romanus, nu însă și de noțiunea de natio romanorum, străină
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fundal lingvistic similare se solidarizau ideatic în cadrul dezbaterilor scolastice ce frământau viața universitară. Națiunea drept "comuniune de opinie" a concurat, astfel, în uzanțele universităților medievale, accepțiunea națiunii înțeleasă drept "comunitate de origine". Cu timpul, Greenfeld reperează definitivarea acestei prime permutări semantice: trecerea de la sensul I ("comunitate de origine") la sensul II ("comunitate de opinie"). Consacrarea noului înțeles poate fi datată cu exactitate ca intrându-și în drepturi semantice depline în anul 1274, cu ocazia Conciliului de la Lyon, în contextul căreia "națiune
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
înțeleasă drept "comunitate de origine". Cu timpul, Greenfeld reperează definitivarea acestei prime permutări semantice: trecerea de la sensul I ("comunitate de origine") la sensul II ("comunitate de opinie"). Consacrarea noului înțeles poate fi datată cu exactitate ca intrându-și în drepturi semantice depline în anul 1274, cu ocazia Conciliului de la Lyon, în contextul căreia "națiune" ajunge să semnifice o "comunitate de opinie". Sensul secund se configurează în contextul dezbaterilor teologice medievale, unde "națiune" a început să desemneze "facțiunile din cadrul republicii ecleziale" (Greenfeld
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]