9,106 matches
-
nimic”. În fața celor care încearcă să alinieze oamenii regulamentar, toată lumea se simte neputincioasă. Astfel, statul devine organ de represiune și control al celor puțini privilegiați asupra celorlalți. Dar pe măsură ce sărăcia și abuzurile cresc, crește (sau ar trebui să crească) și spaima de ”mulțime”. În cuvintele unui membru al familiei Moldoveanu - ”înainte eram puțini, acum suntem mai mulți și o să fim și mai mulți!”. Deocamdată însă, momentul fricii de mulțime este departe. Mai târziu, întorși acasă la familia Moldoveanu, a cărei evacuare
”Înainte eram puțini, acum suntem mai mulți și o să fim și mai mulți!” () [Corola-website/Science/295648_a_296977]
-
această frică. Frică de a spera că poți face și altceva, frica de a vorbi despre problemele personale: referindu-se la angajații ei, Andreea (Andreea Eșanu) spune că „îi respect și îi admir pentru că își văd de treabă și pentru că spaimele și fricile și le țin pentru ei”; frică de a nu fi perceput ca team-player</i> și frica de a te opri și a lua o pauză (potrivit unui sondaj din 2004 realizat de Families and Work Institute, 36 % dintre
Noul aur (For The Win, vineri 17 mai, ora 21.00, Galeria26) () [Corola-website/Science/295663_a_296992]
-
locul - rezervație de mîțe, apeducte, cetăți, ham-ham, peste așa belșug numai un rege lipsește! pe unde trec săptămînal 5 popi și 50 de evangheliști cu cravată ce ar mai avea de spus un poet? terra rosa ce frumos îți miroase spaima cum fuge borangicul mirării pe tine, ce vei face cu aceste mîini care tot cresc, ce necontenit cresc, ce cu degete de aur, de paie, țărînă aruncă pe mine? ce de sus pînă jos amar îți e trupul de piere
Constantin Hrehor by Cnstantin Hrehor () [Corola-website/Imaginative/10614_a_11939]
-
piatră. Ce s-a-ntâmplat? M-am plimbat, oare, astăzi , printre prea multe statui? Mi-a întins mâna vreuna fără să-mi fi dat seama? -Ah, apăs ca pe clape cu ochii pe degete, unu două trei, și-ncepe o spaimă-n mine, klang, kleng și kling, patru, cinci, klung, - al șaselea deget e, vai, de piatră. Doamne, ce e? Muzică, ce-i cu tine? O voce aveam cândva, auzeam voci, un cântec mi-era alături. În mâna mea, fierbinte îți
Poezii by Ion Pop () [Corola-website/Imaginative/10820_a_12145]
-
nici să trăiesc nici să mor în țara asta a lui nichipercea și-a nimănui "lepădat sunt din fața ochilor Tăi" - spui și tu și tu și tu și ei sunt câtă frunză și iarbă și ei sunt legiune - frig și spaimă urât și târziu în preajma lor vaet și hulă scârnă aruncată pe flori cărți făcute scrum vaca Domnului strivită cu bocancul încrâncenare și ei călare pe suflete hrănindu-le cu murdărie cu smârc și otravă grâu stricat cântece cu moarte gloduri
Ion Tudor Iovian by Ion Tudor Iovian () [Corola-website/Imaginative/10468_a_11793]
-
și ei descărcând pubelele eșecului în ochiul mamei curat hohotind hohotind șterge-i Doamne din lume șterge-le numele din catastifele tale adu zăpezile copilăriei florile de cireș plânsul în sughițuri al băiețelului părăsit pe autostradă - în lăcașul încăpător al spaimei picură Doamne lumină să ningă doamnelor și domnilor cu fulgi de lumină ia uite-l pe Marinică D.J. care îmi cere un foc să-și aprindă fitilul vieții lui cenușii uite-l pe Bobo-Trei-Nasuri răscrăcărat peste calea ferată vrea să
Ion Tudor Iovian by Ion Tudor Iovian () [Corola-website/Imaginative/10468_a_11793]
-
dinți pe cimentul băii lângă o pată sleită de lumină din frumusețea zilei bătând în negru într-un cârlig în haine vechi și mereu prea strâmte trupul de copil trupul de adolescent trupuri deja rase tunse frezate eviscerate cu ștanța spaimei înfiptă adânc în ochi și vântul fluierând a tîrziu a pagubă și pustiu prin lume *** dar acolo într-o ladă mâncată de vreme și cari trăgând în sită 40 de bobi ca să-și afle ursitul la drum de seară cea-care-are-chipul-tuturor-și-al-nimănui
Ion Tudor Iovian by Ion Tudor Iovian () [Corola-website/Imaginative/10468_a_11793]
-
lui este și purtătorul împărăției din ascuns ies frumoase și drepte ca îngerii lui dumnezeu și el se arată-n vedenie în întregimea lui blând * dacă nu am rostit vreodată o rugăciune măcar din cuvintele inimii nădușite de neputință și spaimă nu voi avea îndurare la cer nici oglindire-n cuvintele mele acolo * îndelung torturându-mă nu m-am sustras chinului dar energia morală s-a despărțit de partea ce rămânea să-ți îndure capri- ciul * în vremea aceea trupul se
Umbrire către cules by Constanța Buzea () [Corola-website/Imaginative/14110_a_15435]
-
rotative Pe Pământul-izlaz din tată-n fiu al gospodăriei cooperative Bătând tot timpul din capetele lor de cai însângerați de muște, Radarurile s-au dedat la oi, la vaci, să le sugă, să le muște, îngrădind cu sârma ghimpată a spaimei cisternele cu vinuri ale acelor așezări Lăsând în secetă țărănimea evacuată sub ocupația armată a propriei tari Câțiva copii nătângi, care de-abia treceau clasa, Au fost atunci recrutați pentru Școala de la Băneasa. Acum, între două antene de radar de la
Poeme în reportofon by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-website/Imaginative/10179_a_11504]
-
rece!", îmi zise îngerul bălai cu ochi albaștri, ferindu-și privirea. Eu alergam din urmă îngerul cu ochi albaștri. Din urmă. " Dar ești ros pe dinăuntru, ești nebun de legat!" îmi aruncă din nou îngerul cu palton negru fugărit de spaima mea din urmă. Îngerul alerga înainte, ținându-și aripile la urechi. Alerga, alerga înainte. Eu îmi pierdusem din nou cumpătul, fiindcă îmi pierdusem ireversibil îngerul. Îngerul meu alerga speriat înainte fugărit de invective. " Ești nebun băiatule!" mai strigă odată îngerul
Poezie by Daniel Culea () [Corola-website/Imaginative/14623_a_15948]
-
Ion Tudor Iovian lângă ușă după cursa de șoareci crapă de atâtea droguri și sex și spaimă Snow White a cartierului nu cade nici o stea din cerul negru nu vine nici un prinț de la barul din colț cu un păhăruț de trăscău doar un câine de sticlă îi linge firișorul de sânge din colțul gurii va intra încet
Poezii by Ion Tudor Iovian () [Corola-website/Imaginative/14719_a_16044]
-
îmbrățișează, lingîndu-se și mușcîndu-se își da drumul de-a rostogolul la vale. Această vale a plîngerii și Rîvna Casei, deh, ce naiba l-o fi adus acum în preajma casei, ziua în amiaza mare și fără un franc chior în buzunar? Istovirea, spaima... Orașul ăsta care stă să se dărîme pe tine, să te strivească sub poduri și ziduri de catedrale, cafenele cu mesele scoase afară pe trotuare, șiruri nesfîrșite de mașini unduind prin valuri de caniculă, femei și bărbați cu brațele și
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
Rîvna și alergătura nu-i băgase nici un bănuț în buzunar. Asta ar mai lipsi acum, să bată la ușa prinților cu buzunarele goale... Întins pe iarbă, cu cerul veșnic senin umplîndu-i ochii, simțea cum se umple din nou de putere. Spaima și osteneala ieșeau din el și se risipeau în înalturi. Rîvna și alergătura... Slabă speranță ca Robert și Claudiu să fi strîns mare lucru în cele trei ceasuri de cînd s-au despărțit. Fără el, ei se descurcă anevoie. Destul de
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
cînd în cînd pe buzele prăpastiei. busuiocul nenorocului ambrozia, cu tine nu-mi este teamă că n-o să vină sfîrșitul. va veni sigur. e pe drum. e dincolo de gardul casei noastre. tu ești chemarea pămîntului pedeapsa care rodește, umbra cîmpului. spaima agronomilor. vei fi pe stema țărilor din est. cei care trudesc pe cîmpurile hispanice îți trimit amenințări: venim! dar de întors, nu se întorc. și dacă revin, te vor pune ca pe busuioc la icoane. resursele naționale am încredere în
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-website/Imaginative/2612_a_3937]
-
acolo șăzum pe malul Vavilonului cu capul în palmele goale, cu inima atârnând în piept mai singură și ea ca niciodată, cu orbitele goale, cu ele nici nu se poate plânge bine nici râde zdravăn, cu gura cusută mărunt de spaima adevăratei despărțiri care poate fi apoi și o ruptură, o jupuire de viu a pielii de pe trup cum bine s-a zis, a fătului expulzat din pântecul cald al mamei - acolo șăzum și plânsem doar cu el în brațe cum
Poezii by Vasile Dan () [Corola-website/Imaginative/4854_a_6179]
-
Liviu Georgescu Și poate așa se cuvine se mai simte spaima în trupul nemișcat, cu ochii închiși, părând că doarme, dar fără suflare. părea înainte că moare, că e mort, dar gesturile încă se agățau de lucruri, iar cuvintele mai dădeau târcoale luminii reci și palide a frunții. și spaima lui
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-website/Imaginative/4984_a_6309]
-
simte spaima în trupul nemișcat, cu ochii închiși, părând că doarme, dar fără suflare. părea înainte că moare, că e mort, dar gesturile încă se agățau de lucruri, iar cuvintele mai dădeau târcoale luminii reci și palide a frunții. și spaima lui vrea să zică ceva ce-a văzut în treacăt, dar buzele nu se mișcă, bat ca aripile fluturelui fără puterea de-a ajunge o floare. drumul e anevoios, nu poți să-l străbați fără cât de cât o idee
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-website/Imaginative/4984_a_6309]
-
în pat de spital, înnodată cu gesturi fără folos, răsfirată de căutări inutile, înfășurate într-un întuneric gros și vacant, dar trupul bolnav nu se dă bătut, încearcă, vestește. și nici acum sfârșitul nu se-arată și singura respirație e spaima cu plămâni de oțel. și singurul gând e spaima cu oase de plumb și singurul sentiment e spaima cu franjuri sticloase care se simte în trupul nemișcat: pare că-i mort. poate că-i mort. și stai o vreme la
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-website/Imaginative/4984_a_6309]
-
răsfirată de căutări inutile, înfășurate într-un întuneric gros și vacant, dar trupul bolnav nu se dă bătut, încearcă, vestește. și nici acum sfârșitul nu se-arată și singura respirație e spaima cu plămâni de oțel. și singurul gând e spaima cu oase de plumb și singurul sentiment e spaima cu franjuri sticloase care se simte în trupul nemișcat: pare că-i mort. poate că-i mort. și stai o vreme la căpătâi ascultând o respirare, un semn. și simți încet
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-website/Imaginative/4984_a_6309]
-
și vacant, dar trupul bolnav nu se dă bătut, încearcă, vestește. și nici acum sfârșitul nu se-arată și singura respirație e spaima cu plămâni de oțel. și singurul gând e spaima cu oase de plumb și singurul sentiment e spaima cu franjuri sticloase care se simte în trupul nemișcat: pare că-i mort. poate că-i mort. și stai o vreme la căpătâi ascultând o respirare, un semn. și simți încet că te părăsesc puterile și nu mai poți nici
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-website/Imaginative/4984_a_6309]
-
în două orașul și dealurile umede precum „botul de vițel dimineața” (a repetat asta de-atîtea ori pe cartolinele trimise fratelui la krakow. cele care au sub peisaj înscrisul auriu „grüs aus bukowina”). s-a trezit devreme cu palmele umezite și spaima aceea grea o lespede care-i apasă creștetul și face ca orice mișcare să înceteze. cum se întîmplă în fiecare noapte cînd încearcă să forțeze visul să se încheie și aude vocea în urechi tare metalică întrebînd „cine sunt eu
Poezii by Cornelia Maria Savu () [Corola-website/Imaginative/3318_a_4643]
-
îi iau foc. oasele gîtului trosnesc deasupra unei flăcări ude care îl face să înghită cu noduri fierbinți pînă cînd un vaiet i se ridică din coșul pieptului în urechi. furios metalic de neoprit - „cine sunt eu? unde sunt eu?”. spaima grea ca o lespede care-i apasă pe creștet îl face să deschidă ochii. „aici” îi răspunde marie așezată lîngă el cu hella în brațe. și trenul se pune în mișcare. în urmă lîngă peron mierla neagră pe care frau
Poezii by Cornelia Maria Savu () [Corola-website/Imaginative/3318_a_4643]
-
înghit o sămînță de rodie. ca să nu-l mai părăsesc. altădată știam că tinerețea e-o piatră care ucide. eram kore fata cu brațele îndoite pe grumazul fiarelor. acum șterg scuip lustruiesc pantofii albaștri ai morții. ce sigur lucrează antreprizele spaimei cînd scriu pe ascuns „în marea mea singurătate creat-am cînturile mici”. am lăsat-o pe fanny feifalik s-o înlocuiască pe old sisi la urcarea în tren. așa cum s-a întîmplat la izmir cînd au plimbat-o într-o
Poezii by Cornelia Maria Savu () [Corola-website/Imaginative/3318_a_4643]
-
de n-ar fi strigătele marei cred că am înnebuni strigătele marei sunt douăsprezece la număr într-o noapte ca asta strigăte dintr-alea care nu fac zgomot nu zornăie nu țiuie-n gol căci strigătele marei nu vin din spaimă nici din nesomn mai degrabă dintr-un respect înnăscut pentru cafea și noi, noi de mai bine de un an de douăsprezece ori pe noapte sărim în picioare și atît cît ține strigătul acesta fără zgomot fără zgomot tragem un
Poezie by Dan Coman () [Corola-website/Imaginative/7929_a_9254]
-
apoi a început să vorbească și vocea ei groasă răgușită ca a unui bărbat care fumase la greu toată viața m-a impresionat mișca repede mâinile prin aer în timp ce vorbea din mâinile ei subțiri a ieșit o undă rece de spaimă i-am pus mâna pe căpșorul negru uită-te la mine un pic am rugat-o frumos și-a ridicat capul încet m-a privit și doamne, se uita cruciș groapa în spatele blocului e o groapă adâncă acolo se fac
Poezie by Ofelia Prodan () [Corola-website/Imaginative/9249_a_10574]