KorAP: Find »[drukola/base=tremura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...353 354 355 ...393 >

9,812 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

S-ar prăbuși în neant... pentru că sunt moarte, moarte de tot... Numai eu știu cât sunt de moarte... Da domnule, eu simt, eu simt cum moare gara, o simt cum se scufundă încet în praf, îi simt încheieturile, cum îi tremură încheieturile, da, cum se chircește de frig... Da, da, se chircește de frig, n-o să mă credeți, dar eu simt când îi este frig... când începe să geamă de frig... Ehe, multe aș avea eu de spus, domnule... Sunt zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
din ce ar putea să ne tulbure... mințile și sufletul... ha, ha... De aceea, domnule, Bruno vinde bilete! A învățat să vândă bilete! E cel mai frumos vânzător de bilete! Ehe! Să-i vedeți fața... și mâinile, da, cum îi tremură mâinile, cum îi asudă fața când ne jucăm... hm... uneori... de-a călătorii care cumpără... bilete... E un joc tare naiv... dar ne place. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vă jucați de-a călătorii? ȘEFUL GĂRII (Chinuit.): Da... e un fel de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
aici, în nări, un gust de apă sărată, un gust de apă sărată, simt.... Încă simt drumul spre apă, înțelegi? Încă nu sunt bolnav de tot, încă mai simt apa, simt apa, o simt în toți porii, mă face să tremur... Ascultă, Grubi, nu pot rămâne nepăsător... Uite, în direcția aceea e marea, apă multă, țărmul, oceanul, totul e-adunat acolo, în direcția aceea, trebuie să plecăm și noi în direcția aceea. Doi bărbați, în zece zile, cu drezina... ajungem la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
plin cu coji de cartofi târându-l după ea; poartă un șorț; imens în față, e murdară și înnegrită de fum; se împiedică, îl caută din ochi pe Grubi, se apropie în fugă de Grubi și se lipește de el, tremură, gâfâie, plânge.) IOANA: Grubiii... Grubiii... Se răstoarnă pivnița... Își ascunde capul în șorț și icnește.) Ah, ce m-am speriat! HAMALUL (Prinzând-o patern, mângâind-o.): Taci, taci... se întâmplă ceva... IOANA (Își scoate capul din șorț.): Ce se întâmplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
în șorț și icnește.) Ah, ce m-am speriat! HAMALUL (Prinzând-o patern, mângâind-o.): Taci, taci... se întâmplă ceva... IOANA (Își scoate capul din șorț.): Ce se întâmplă? S-a răcit aerul dintr-o dată și a început să-mi tremure mâna... Uite cum îmi tremură... HAMALUL: Taci! Ascultă... Auzi? Ce auzi? IOANA: Parcă se mișcă ceva... în aer... (Îl vede pe călător.) N-ai plecat? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. IOANA: Credeam că ai plecat. Din cauza ta se întâmplă toate... HAMALUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ce m-am speriat! HAMALUL (Prinzând-o patern, mângâind-o.): Taci, taci... se întâmplă ceva... IOANA (Își scoate capul din șorț.): Ce se întâmplă? S-a răcit aerul dintr-o dată și a început să-mi tremure mâna... Uite cum îmi tremură... HAMALUL: Taci! Ascultă... Auzi? Ce auzi? IOANA: Parcă se mișcă ceva... în aer... (Îl vede pe călător.) N-ai plecat? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. IOANA: Credeam că ai plecat. Din cauza ta se întâmplă toate... HAMALUL: Nu e vinovat cu nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
urc niciodată în odaia asta blestemată! S-a terminat cu odaia asta! IOANA: Ah, mi s-a făcut frig. Acolo, jos, era să mor de frig. Mi-au înghețat genunchii... S-a făcut întuneric și lama cuțitului a început să tremure în mâna mea... Ce-o să fie, Grubi? HAMALUL: Nu știu. Parcă se lasă noaptea... IOANA: Unde-i tata? De ce n-a venit tata? HAMALUL: Nu știu. S-a oprit și ceasul. Poate că s-au rătăcit... IOANA: Cum să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
aer.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fascinat de senzațiile sale.): Iar mi se pare... mi se pare că se ciocnesc două picături de apă... Mi se pare că se rostogolește o picătură uriașă de apă... spre noi... IOANA: Mi-e frică... îmi tremură degetele... Știi ceva? Mai bine leagă-mă la ochi... Dacă mă legi la ochi o să-mi treacă... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Chinuit, încercând să perceapă în sine rostul semnelor.): La ochi? La ochi ai zis? Ia să-ți văd ochiul... Grubi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
în gură. Da! A scuipat-o și era deja neagră... CASIERUL (Vehement.): Nu-i adevărat, nu! Și-a pierdut mințile, s-a lăsat dintr-odată frigul și s-a înfricoșat... IOANA: Și la noi s-a lăsat frigul... Mi-au tremurat mâinile de frig și cuțitul a început să tremure în mâna mea... Am răsturnat o sută de cartofi pe jos... S-au rostogolit așa departe... CASIERUL (Intrigat.): Cum, ce spui? Ce tot spui acolo? (Către ȘEFUL GĂRII.) A înnebunit! Fata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
neagră... CASIERUL (Vehement.): Nu-i adevărat, nu! Și-a pierdut mințile, s-a lăsat dintr-odată frigul și s-a înfricoșat... IOANA: Și la noi s-a lăsat frigul... Mi-au tremurat mâinile de frig și cuțitul a început să tremure în mâna mea... Am răsturnat o sută de cartofi pe jos... S-au rostogolit așa departe... CASIERUL (Intrigat.): Cum, ce spui? Ce tot spui acolo? (Către ȘEFUL GĂRII.) A înnebunit! Fata ta și-a pierdut mințile, gata, gata... ȘEFUL GĂRII

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
semne sigure, domnule... A stat și ceasul gării... Niciodată până acum n-a mai stat ceasul gării.... CASIERUL: S-ar putea să fie... să fie... (Către ȘEFUL GĂRII.): Nu vedeți că apune soarele? IOANA: A bătut și vântul... HAMALUL: Au tremurat șinele, au tremurat câteva minute în șir... S-au zbătut... Se apleacă și pune urechea pe șine.) Auziți? Se zbat tot timpul... ȘEFUL GĂRII: Nu știu, nu știu... (Ceilalți îl privesc implorator pe ȘEFUL GĂRII așteptând să ia o hotărâre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
A stat și ceasul gării... Niciodată până acum n-a mai stat ceasul gării.... CASIERUL: S-ar putea să fie... să fie... (Către ȘEFUL GĂRII.): Nu vedeți că apune soarele? IOANA: A bătut și vântul... HAMALUL: Au tremurat șinele, au tremurat câteva minute în șir... S-au zbătut... Se apleacă și pune urechea pe șine.) Auziți? Se zbat tot timpul... ȘEFUL GĂRII: Nu știu, nu știu... (Ceilalți îl privesc implorator pe ȘEFUL GĂRII așteptând să ia o hotărâre.) CASIERUL: Amintește-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
șir... S-au zbătut... Se apleacă și pune urechea pe șine.) Auziți? Se zbat tot timpul... ȘEFUL GĂRII: Nu știu, nu știu... (Ceilalți îl privesc implorator pe ȘEFUL GĂRII așteptând să ia o hotărâre.) CASIERUL: Amintește-ți cum ți-au tremurat mâinile dintr-odată. Nu degeaba ți-au tremurat mâinile. Ție nu-ți tremură mâinile... HAMALUL: Zău, sunt semne clare... Am auzit un fluierat lung și subțire... ȘEFUL GĂRII: Cate păsări ai adunat astăzi?... HAMALUL (Fericit.): Multe, foarte multe... Vă jur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
urechea pe șine.) Auziți? Se zbat tot timpul... ȘEFUL GĂRII: Nu știu, nu știu... (Ceilalți îl privesc implorator pe ȘEFUL GĂRII așteptând să ia o hotărâre.) CASIERUL: Amintește-ți cum ți-au tremurat mâinile dintr-odată. Nu degeaba ți-au tremurat mâinile. Ție nu-ți tremură mâinile... HAMALUL: Zău, sunt semne clare... Am auzit un fluierat lung și subțire... ȘEFUL GĂRII: Cate păsări ai adunat astăzi?... HAMALUL (Fericit.): Multe, foarte multe... Vă jur. Foarte multe și unele se mai zbăteau încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
zbat tot timpul... ȘEFUL GĂRII: Nu știu, nu știu... (Ceilalți îl privesc implorator pe ȘEFUL GĂRII așteptând să ia o hotărâre.) CASIERUL: Amintește-ți cum ți-au tremurat mâinile dintr-odată. Nu degeaba ți-au tremurat mâinile. Ție nu-ți tremură mâinile... HAMALUL: Zău, sunt semne clare... Am auzit un fluierat lung și subțire... ȘEFUL GĂRII: Cate păsări ai adunat astăzi?... HAMALUL (Fericit.): Multe, foarte multe... Vă jur. Foarte multe și unele se mai zbăteau încă, nu voiau să moară... Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

Ei bine, abatelui Bérenger Saunière i se pune În seamă deținerea nu numai a tezaurului Templierilor, ci și a unui mare secret preluat din textele descifrate ale pergamentelor găsite În biserica parohiei sale. Un secret teribil, capabil să facă să tremure Întreaga Biserică Catolică și pe Suveranul Pontif de la Vatican. Nu e cazul să-ți mai precizez cam despre ce secret ar fi vorba. Culmea este că În biografia lui Bérenger există un episod destul de nebulos, ce pare a confirma această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
a fost omorât”. La bănuiala că era vorba despre un asasinat contribuise probabil reacția lui Zoran, perplexitatea Întunecată care i se Întipărise instantaneu pe față, nu știu... Cert este că evitam să fac cea mai ușoară mișcare, asemenea copiilor care, tremurând de frica Întunericului, se baricadează În imobilism, cu speranța că el le ascunde prezența și-i ferește astfel de prezumtivul pericol. Deosebirea era că, În ce mă privește, pericolul era real și-l resimțeam ca pe ceva iminent, efectiv, material

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
sugestie: folosește-l! Încearcă să ieși de-aici și să pleci și tu. În situația dată, fuga putea fi privită ca o formă de apărare - a propriei libertăți, de exemplu. Așa se exprimase: folosește pistolul ca să te aperi! Mâna Îmi tremura pe mânerul metalic al armei. Ce-ar fi să Încerc? În trambalările prin Centru reușisem să pricep câte ceva din topografia sa și, În primul rând, reperasem ieșirea. Firește, era păzită, dar hai să spunem că nu asta ar fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
ce scop? De ce au Ei nevoie efectiv, practic, de informațiile respective? De ce? - Ca să știe ce primejdii majore Îi pot aștepta și cum le pot evita, așa mi-ai spus. - Perfect, mai departe... mai departe... gândește-te... Glasul lui Roger Howard tremura, copleșit de o Încordare violentă și tulbure. Calmul obișnuit al fizicianului explodase strident În mii de bucățele, era congestionat la față, iar degetele nerăbdătoare și tensionate ale mâinii drepte loveau precipitat suprafața mesei, implorând grăbirea unui răspuns izbăvitor. Ochii neverosimil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
cât gândise toate astea, junele student Își contemplase ceasul cu un Început de nostalgie: probabil că În curând aveau să se despartă. Adio, nemișcatule! Atunci s-a produs miracolul: dintr-odată, secundarul a tresărit ca trezit brusc din somn, a tremurat o clipă indecis și apoi a Început să se deplaseze În cadența impecabilă de totdeauna. Înviase. Dar adevăratul șoc a venit abia după aceasta. Toshiro Fujimori și-a așezat geamantanul pe peron și s-a mai uitat o dată la orologiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
cu primul numărând de la coridorul principal sau cu primul de lângă perete? De ce nu cu al doilea ori cu al optulea? Nu, nu mergea așa, la plesneală. Fii logic, urmează ideea de la care ai plecat, mi-am șuierat În sinea mea, tremurând de Încordare. Concentrează-te pe acest C de la Centru, aici e cheia. Să fie vorba de al treilea grup de rafturi? C este a treia literă din alfabet, deci... Totuși, nu: dacă bestia de enigmist ocazional ar fi raționat așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
panică. Citisem la vremea cuvenită destule cărți polițiste ca să știu că arma crimei reprezintă un indiciu fundamentul În stabilirea vinovatului, și totuși, insuficiența cronică a simțului primejdiei mă Împiedica să mă comport adecvat În realitatea efectivă a situației. Adică să tremur pentru soarta mea. Nu tremuram deloc, ba, mai mult, nici nu-mi trecea prin cap că aș putea fi pus sub acuzare. Nu, altceva mă preocupa pe mine: cine și cum Îmi subtilizase pistolul, de pildă. Sau: cui și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
destule cărți polițiste ca să știu că arma crimei reprezintă un indiciu fundamentul În stabilirea vinovatului, și totuși, insuficiența cronică a simțului primejdiei mă Împiedica să mă comport adecvat În realitatea efectivă a situației. Adică să tremur pentru soarta mea. Nu tremuram deloc, ba, mai mult, nici nu-mi trecea prin cap că aș putea fi pus sub acuzare. Nu, altceva mă preocupa pe mine: cine și cum Îmi subtilizase pistolul, de pildă. Sau: cui și cu ce anume greșise atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407

Îl confunda mereu pe servitorul care-i Împingea căruciorul pe Promenade des Anglais cu contele Loris-Melikov, un coleg de-al lui (mort demult) din cabinetul ministerial din anii optzeci. „Qui est cette femme? Chassez-la!“, striga către mama, arătând cu degetul tremurând spre regina Belgiei sau a Olandei care trecuse pe la noi ca să se intereseze de sănătatea lui. Îmi amintesc vag cum am alergat odată până la căruciorul lui, pentru a-i arăta o pietricică frumoasă, pe care el a examinat-o pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
la mânie căpăta o roșeață suplimentară În zona celei de-a treia bărbii, cea mai amplă, revărsată peste muntele de volănașe al bluzei. Și iat-o acum așezându-se sau mai degrabă pregătindu-se să-și așeze, În timp ce falca Îi tremură ca o piftie, prodigiosul ei posterior, cu cei trei nasturi Într-o parte, și lăsându-se cu precauție În jos; apoi, În ultima secundă, Își Încredințează corpul voluminos fotoliului de răchită care izbucnește, Înspăimântat, Într-o salvă de scârțâituri. Stătusem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]