9,373 matches
-
dermatologice: lupus eritematos sistemic; lupus eritematos discoid; artrită reumatoidă; artrită cronică juvenilă; afecțiuni dermatologice produse sau agravate de lumina solară. Malarie: pentru tratamentul atacurilor acute și pentru suprimarea malariei produsă de Plasmodium vivax, P. ovale și P. malariae sau de tulpini senzitive de P. falciparium. Pentru tratamentul radical al malariei produsă de tulpini senzitive de P. falciparium. Numai pentru administrare orală. Maculopatie a ochiului preexistentă. Hipersensibilitate (alergie) cunoscută la derivați ai 4-aminochinolinei. Precauții: Tratamentul simultan cu hidroxiclorochină și digoxină poate conduce
Hidroxiclorochină () [Corola-website/Science/302273_a_303602]
-
afecțiuni dermatologice produse sau agravate de lumina solară. Malarie: pentru tratamentul atacurilor acute și pentru suprimarea malariei produsă de Plasmodium vivax, P. ovale și P. malariae sau de tulpini senzitive de P. falciparium. Pentru tratamentul radical al malariei produsă de tulpini senzitive de P. falciparium. Numai pentru administrare orală. Maculopatie a ochiului preexistentă. Hipersensibilitate (alergie) cunoscută la derivați ai 4-aminochinolinei. Precauții: Tratamentul simultan cu hidroxiclorochină și digoxină poate conduce la creșterea concentrațiilor serice ale digoxinei: nivelele serice ale digoxinei vor fi
Hidroxiclorochină () [Corola-website/Science/302273_a_303602]
-
de exemplu "Plasmodium falciparum", au un ciclu de viață extrem de complex ce include mai multe forme ale organismului, unele reproducându-se sexuat, iar altele asexuat. Oricum, este neclar cât de des reproducerea sexuată provoacă schimb de material genetic între diferitele tulpini de "Plasmodium", iar majoritatea populațiilor de protiste parazitice sunt copii identice care rar fac schimb de gene cu alți membrii ai speciei lor. Unele protiste sunt agenți patogeni la animale sau plante. De exemplu "Plasmodium falciparum" ce provoacă malaria la
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
aceea le întâlnim în locurile unde este răcoare și lumină, dar nu foarte puternică. Aceste condiții sunt întâlnite în pădurile de câmpie, dar în special în cele de la munte, pe valea râurilor. Sunt plante vasculare; Au organe vegetative adevărate (rădăcină, tulpină și frunză); Înmulțirea se face prin spori sau prin celule sexuale femeiesti si barbatesti. Corpul este denumit corm. Ferigile sunt cormofite. Aceasta înseamnă că au organe vegetative adevărate (rădăcină, tulpină, frunze). Feriga comună trăiește în locuri umede pe marginea apelor
Pteridofite () [Corola-website/Science/302846_a_304175]
-
valea râurilor. Sunt plante vasculare; Au organe vegetative adevărate (rădăcină, tulpină și frunză); Înmulțirea se face prin spori sau prin celule sexuale femeiesti si barbatesti. Corpul este denumit corm. Ferigile sunt cormofite. Aceasta înseamnă că au organe vegetative adevărate (rădăcină, tulpină, frunze). Feriga comună trăiește în locuri umede pe marginea apelor de munte, în păduri, etc. În pământ are un rizom, de care sunt prinse rădăcini adventive și firoase care alcătuiesc în fiecare an buchețele de frunze. Frunza este formată din
Pteridofite () [Corola-website/Science/302846_a_304175]
-
Azolla sp.) se dezvoltă cianobacterii fixatoare de azot. La unele specii de ferigi tropicale epifite, majoritatea frunzelor amintesc de coarnele renului, iar cele de la bază prezintă un ,butonaș” cu resturi vegetale în putrefacție. Unele specii tropicale și subtropicale sunt arborii. Tulpina lor nu crește în grosime, pastrând forma cilindrică. În vârful tulpinii se află un buchet de frunze mari. Spre deosebire de mușchi, ferigile dispun de țesut conductor, reprezentat de traheide și tuburi perforate fără celule anexe. Ferigile se înmulțesc "vegetativ" (prin fragmente
Pteridofite () [Corola-website/Science/302846_a_304175]
-
de ferigi tropicale epifite, majoritatea frunzelor amintesc de coarnele renului, iar cele de la bază prezintă un ,butonaș” cu resturi vegetale în putrefacție. Unele specii tropicale și subtropicale sunt arborii. Tulpina lor nu crește în grosime, pastrând forma cilindrică. În vârful tulpinii se află un buchet de frunze mari. Spre deosebire de mușchi, ferigile dispun de țesut conductor, reprezentat de traheide și tuburi perforate fără celule anexe. Ferigile se înmulțesc "vegetativ" (prin fragmente de rizomi),asexuat (prin spori) sau sexuat (gameți - anteridii și oosfere
Pteridofite () [Corola-website/Science/302846_a_304175]
-
prin spori) sau sexuat (gameți - anteridii și oosfere). Pentru realizarea reproducerii sexuate este necesară prezența apei, prin care anterozoizii se deplasează cu ajutorul flagelului spre oosfera. Ferigile sunt mai evoluate comparativ cu mușchii prin prezența țesuturilor și a organelor adevărate (frunze,tulpină și radăcină) care formează cormul. Din rizomul de ferigi se prepară medicament împotriva viermilor intestinali (vermifug). Din coada-calului se prepară ceai împotriva bolilor de rinichi. Ferigile mai pot fi folosite ca și plante decorative. Ferigile arborescente străvechi au și ele
Pteridofite () [Corola-website/Science/302846_a_304175]
-
n=2 cromozomi bicromatidici) intrate în diviziune, rezultă 4 celule fiice haploide (exemplu: n=2 cromozomi monocromatidici). Duce la formarea celulelor reproducătoare sexuate (gameți) și asexuate (spori). Celula a fost descoperită de Robert Hook în 1665 care făcea studii pe tulpini de plută folosind microscopul. Acesta a observat că materialul dat a fost împărțit în mai multe compartimente, egale ce semanau cu niste camarute. Acestea au primit numele de celule (lat. cella=camera) Antonie van Leeuwenhoek a observat primul organismele unicelulare
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
afin, afin de munte, afin negru, afene, asine, coacăz, merișor de munte, pomușoară") este un arbust din familia "Ericaceae". Poate fi întâlnit în Europa, nordul Asiei, Groenlanda, vestul Canadei și vestul Statelor Unite. Este un subarbust (arbust mic), stufos, rămuros, cu tulpina de culoare verde, lungă de circa 30-60 cm, cu ramuri anguloase. Frunzele sunt scurt-pețiolate, mici, ovale, denticulate (crestate pe margine), verzi pe ambele fețe. Florile sunt verzui roșietice, albe sau rozé cu petalele unite sub formă de clopoțel, dispuse câte
Afin () [Corola-website/Science/303259_a_304588]
-
de 50 - 150 cm și are o culoare gălbuie. Rizomii ("calamii rhizoma") se recoltează toamna și se utilizează ca tonic în industria farmaceutică. Conțin ulei volatil (bogat în azaronă), tanin și principii amare (acorină), care au proprietăți antibacteriene și insecticide. Tulpina este aeriană, înaltă de 100 - 150 cm, roșiatică la bază. Are patru muchii și poartă o singură frunză, lungă de 20-80 cm. Frunzele sunt alterne, lungi, uniforme, cu vârful ascuțit, așezate pe 2 rânduri. Spadicele (cocean, știulete) este tubulos, lung
Obligeană () [Corola-website/Science/303287_a_304616]
-
excelenți. Vârfurile săgeților pe care le folosesc sunt înmuiate într-o otravă preparată din pupele unor specii de purici. O plantă bine adaptatăla soarele și la furtunile de nisip din și din Deșertul Namibiei este „felinarul boșimanilor”,numită așa deoarece tulpina ei rășinoasa este inflamabila și dacă e aprinsă arde cu flacără vie.Planta nu depășește 10-12 cm înălțime ,iar tulpina ei groasă înțesata de spini lungi,florile au forma unor cupe delicate,roz sau purpurii.Când sunt arse ,frunzele uscate
Deșertul Kalahari () [Corola-website/Science/303316_a_304645]
-
plantă bine adaptatăla soarele și la furtunile de nisip din și din Deșertul Namibiei este „felinarul boșimanilor”,numită așa deoarece tulpina ei rășinoasa este inflamabila și dacă e aprinsă arde cu flacără vie.Planta nu depășește 10-12 cm înălțime ,iar tulpina ei groasă înțesata de spini lungi,florile au forma unor cupe delicate,roz sau purpurii.Când sunt arse ,frunzele uscate ale plantei emană un plăcut miros aromatic,asemănător cu cel de smirnă.În secolul al xix-lea,o specie de
Deșertul Kalahari () [Corola-website/Science/303316_a_304645]
-
datorită izvoarelor termale din regiune. 2. "Nymphaea alba" — nufărul alb. Este o plantă acvatică întâlnită în România mai ales în apele stătătoare sau lin curgătoare, bălți până la 2 m adâncime. Are rizom puternic, fixat pe fundul apei prin numeroase rădăcini. Tulpină perenă groasă și scurtă. Frunzele sunt mari, cordate, pieloase, lung pețiolate, cu limbul ovat și adânc cordat. Frunzele plutesc la suprafață datorită numeroaselor canale aerifere din limb și pețiol. Înflorește în lunile iunie-septembrie. Florile mari, hermafrodite, albe sau ușor roze
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
ul "(Roșa canina)" este o specie de plantă nativă în Europa, nord-vestul Africii și în vestul Asiei. Este un arbust cu frunze căzătoare, cu o înălțime care variază între 1 și 5 metri. Tulpina este acoperită de țepi mici, ascuțiți, sub formă de cârlig. Frunzele sunt penate, cu 5-7 frunzulițe. Florile sunt de obicei roz pâl, dar există și plante cu flori albe sau roz închis. Au un diametru de 4-6 cm și sunt
Măceș () [Corola-website/Science/303363_a_304692]
-
foarte bogat în vitamina C, conținând peste 2000 mg din această substanță la 100 de grame de fruct. De aceea, este utilizat la producerea de siropuri, ceaiuri, dulcețuri, gemuri. Varietatea "Roșa canina" 'Assisiensis' este singura care nu are spini pe tulpina. Măceșul ("Roșa canina") este foarte apreciat în medicină naturista, în special datorită complexului de vitamine pe care il conține: vitamina A, B1, B2, C, K, P, E. ul este un rezervor de vitamine pentru organismul uman. Ceaiul de măceșe tratează
Măceș () [Corola-website/Science/303363_a_304692]
-
lemnoase, fiind dispuse în "ortostihuri" (șiruri longitudinale). În funcție de raportul care există între rădăcina principală și radicele, se disting mai multe forme de rădăcini: Rădăcinile normale își au originea în radicula embrionului, dar există și "rădăcini adventive", care se formează pe tulpini, ramuri sau frunze. Ele se pot dezvolta pe tulpini aeriene (iederă), pe tulpini subterane (rizomi, bulbi), la nivelul nodului de înfrățire (graminee), pe ramuri (" Ficus") sau pe frunze ("Bryonia"). Însă rădăcinile pot fi împărțite și în următoarele feluri: - Aeriene Rădăcinile
Rădăcină () [Corola-website/Science/303370_a_304699]
-
care există între rădăcina principală și radicele, se disting mai multe forme de rădăcini: Rădăcinile normale își au originea în radicula embrionului, dar există și "rădăcini adventive", care se formează pe tulpini, ramuri sau frunze. Ele se pot dezvolta pe tulpini aeriene (iederă), pe tulpini subterane (rizomi, bulbi), la nivelul nodului de înfrățire (graminee), pe ramuri (" Ficus") sau pe frunze ("Bryonia"). Însă rădăcinile pot fi împărțite și în următoarele feluri: - Aeriene Rădăcinile sunt structuri vegetale subterane sau aeriene compuse în principal
Rădăcină () [Corola-website/Science/303370_a_304699]
-
principală și radicele, se disting mai multe forme de rădăcini: Rădăcinile normale își au originea în radicula embrionului, dar există și "rădăcini adventive", care se formează pe tulpini, ramuri sau frunze. Ele se pot dezvolta pe tulpini aeriene (iederă), pe tulpini subterane (rizomi, bulbi), la nivelul nodului de înfrățire (graminee), pe ramuri (" Ficus") sau pe frunze ("Bryonia"). Însă rădăcinile pot fi împărțite și în următoarele feluri: - Aeriene Rădăcinile sunt structuri vegetale subterane sau aeriene compuse în principal din scoarță (la exterior
Rădăcină () [Corola-website/Science/303370_a_304699]
-
Rădăcinile sunt structuri vegetale subterane sau aeriene compuse în principal din scoarță (la exterior) și din țesut parenchimatic (la interior). Rădăcinile groase seamănă cu structura ramurilor plantelor lemnoase, întrucât de la nivelul principal al rădăcinii se formează structura de bază a tulpinii și, prin extensie, a crengilor. Rădăcinile mici, ale plantelor ierboase, de exemplu, sunt acoperite numai de un rizoderm (numit și epidermă radiculară). Vârful rădăcinii se termină cu apexul. Interiorul rădăcinii este ocupat în majoritate de cilindrul central format din parenchim
Rădăcină () [Corola-website/Science/303370_a_304699]
-
era deosebit de apreciat în Evul Mediu, mai ales în bucătăriile de pe lângă așezămintele monahale. Este întrebuințat în diferite preparate culinare, mai ales în mâncarea de fasole, cea de linte, dar și la prepararea cărnii de porc și de vânat. Frunze și tulpini întregi de cimbru se introduc uneori în borcanele în care se murează varza și castraveții. Se folosește, de asemenea, la prepararea sarmalelor. Cimbrul, atâta timp cât este cultivat într-un loc bine însorit, se mulțumește cu puțin. Crește pe aproape orice tip
Cimbru () [Corola-website/Science/303410_a_304739]
-
Apocinaceele () este o familie de plante dicotiledonate aparținând ordinului "Gentianales". Familia "" cuprinde 480 de genuri, cu cca 4800 de specii de plante perene entomofile, erbacee și liane, rar arbuști, arbori, unele cu tulpini cărnoase, suculente sau agățătoare și volubile, răspândite mai ales în regiunile subtropicale și tropicale, mai puțin în cele cu climat temperat. Au frunze simple, de obicei opuse, nestipelate, adesea coriacee și sempervirescente. Florile sunt actinomorfe (cu simetrie radiară), hermafrodite (bisexuate
Apocynaceae () [Corola-website/Science/303422_a_304751]
-
Plumeria" este folosit în tratamentul durerilor de dinți. Latexul unor specii din genurile "Landolphia", "Clitandra", "Cryptostegia", "Hancornia", "Urceola" se folosește pentru extragerea cauciucului. "Apocynum cannabinum" originară din America de Nord, are importanță practică datorită fibrelor tulpinale folosite în industria textilă. Fibrele din tulpina de "Calotropis" și "Leptadaenia" sunt utilizate pentru fabricarea de parâme. Tuberculii de "Ceropegia" sunt comestibili. Flora spontană a României conține 5 specii: Flora Republicii Moldova conține 2 specii:
Apocynaceae () [Corola-website/Science/303422_a_304751]
-
asteride, care include o varietate de arbori, arbuști și ierburi, cu un total de aproximativ 2.000 de specii grupate în 146 genuri, întâlnite în lumea întreagă. Boraginaceele sunt de obicei palante erbacee anuale și perene, mai rar plante lemnoase, tulpina și frunzele acoperite cu perișori aspri, frunzele stipelate așezate altern cu limbul întreg,fără stipele. Florile bisexuate, cu periant dublu, actinomorfe,rareori zigomorfe pentamere, mai rar tetra-hexa mere, tetraciclice, sunt grupate în inflorescențe cima unipare scorpioida. Caliciul gomosepal, însă sepalele
Boraginaceae () [Corola-website/Science/303423_a_304752]
-
evidente caractere de inferioritate: dispoziția predominant spirociclică sau hemiciclică și numărul nedefinit de elemente reproducătoare, apocarpia. Se caracterizează prin prezența în corpul plantei a numeroși alcaloizi, glicozizi etc. Lipsește rădăcina principală, care este înlocuită de timpuriu de rădăcini adventive, iar tulpina este de regulă erbacee. Cuprinde cca. 45 genuri, cu peste 1900 specii, răspîndite (mai ales în regiunile temperate (la noi cresc 25 genuri, cu peste 100 specii). Sunt plante erbacee (excepție Clematis vitalba L.= curpenul de pădure, care este liană
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]