9,864 matches
-
mama, mi-e foame! Apelul la masă al celor 8 copii dura cam un sfert de ceas, fiecare fiind răspândit pe te miri unde, iar masa era o hărmălaie de nedescris, cu noi înfulecând la repezeală, sub privirea îngăduitoare și veselă a tatii și cea atentă și mustrătoare a mamei, care din când în când, mai folosea câte o ustensilă de bucătărie polonic sau făcăleț ca să ne mai potolească. Am fost mereu o familie unită, puternică, tonică, optimistă. Având în vedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
situație materială, ne-am purtat starea ca pe un titlu de noblețe și fiind frumos educați, curați, îngrijiți și isteți, eram mereu căutați ca tovarăși și prieteni, iar la școală nu aveam nici un fel de probleme. Casa noastră era mereu veselă, în ciuda anilor urâți și grei de după război. Surorile crescuseră, se făcuseră niște domnișoare frumoase, curtate de toți cavalerii din cartier. Duminica la noi se organizau petreceri pe cinste, cu dans pe muzica a doi băieți din vecini, chitarist și acordeonist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
întregi preluate din diverse tratate de istorie. La remarca unuia sau a altuia din membrii comisiei "dumneavoastră aici susțineți că...", răspunsul venea prompt: "Nu eu, Iorga afirma..." (sau Xenopol, sau Kogălniceanu, după caz). Aș putea scrie un volum cu notele vesele, cu perlele și sclipirile "mușchetarilor", ce ne-au făcut să trecem mai ușor, mai fără traumă, peste anii plini de privațiuni materiale și morale ai studenției. Gaudeamus igitur! Obiecte pierdute Pe unde mi-o fi tinerețea că n-o mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un "botezul culinar" de care am rămas și până azi încântat ciorbă de burtă și tuzlama. Cum tocmai luasem primul salar, am făcut "cinste" și m-am simțit fericit la gândul că ceilalți din jurul meu erau niște ființe comunicative, plăcute, vesele, cu care puteai să porți o discuție, cu diplome universitare și unii chiar ca și mine, absolvenți ai Cursului Postuniversitar de Relații Internaționale, din serii mai vechi. Am reținut cu satisfacție că aveau cu toții aceeași opinie referitoare la "papagalul roșu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
avionul, cu unul al companiei chiliene LAN-CHILE și am mai făcut o escală la Lima. Aici avionul parcă s-a luminat la îmbarcarea unui grup de chiliene participante la un concurs de frumusețe. Erau toate minunat de tinere și frumoase, vesele, sporovăind în cor ca niște vrăbiuțe, așa că primul contact cu "țara de reședință" a fost OK! Drumul de la Lima la Santiago a fost superb! Aveam noroc de o zi senină, avionul zbura la joasă înălțime, paralel cu țărmul oceanului, în stânga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să închidă localul, a lăsat o singură lumină aprinsă în colțul unde ne așezasem strategic noi și a început ospățul gastronomic, spiritual și vocal. Spiess și patronul și-au adus aminte de anii studenției, de profesori, de colegi, de momentele vesele ale carierei, și apoi, luați de amintiri și de atmosfera plăcută creată, și-au dat drumul la voci, solo și duo.( Spre lauda lui, și "Pițarul" mai avea încă o voce foarte bună). A fost o întâlnire superbă, care s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o planetă pustie! De când fusesem în Chile și trecusem prin Brazilia, de când îi citisem pe Garcia Marques, Jorge Amado, Vargas Llosa... visul meu era să revin în țările acelea calde, cu vegetație luxuriantă, cu peisaje mirifice, cu oameni buni și veseli chiar și în sărăcie, cu care întotdeauna te simțeai aproape, te simțeai bine, te simțeai egal. De la revenirea mea în minister, îmi făcusem, consider, datoria cu vârf și îndesat, muncind cu profesionalism și întotdeauna cu bună dispoziție, căutând parcă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Am fost în toată aceasta perioadă "mâna dreaptă" a lui Adrian Dohotaru, se obișnuise cu mine , aprecia stilul meu de a gândi și a acționa și îi plăcea firea mea mereu pozitivă, felul meu de a fi mereu optimist și vesel, indiferent de împrejurări, calificându-mă într-o zi: "Vasile, tu ești o ființă solară!". Avea dreptate! Așa că știu că-i era greu să mă piardă. A venit însă și vremea să ne despărțim. Adrian Dohotaru dirija în MAE și problemele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
călători cu avionul, așa cum o făcusem în septembrie 1991 împreună cu Adrian Dohotaru și așa cum o fac practic săptămânal parlamentarii și mulți funcționari ministeriali cu slujbe în capitală, dar care abia așteaptă joia să fugă din anosta Brasilie la însoritul și veselul Rio. Doream însă să cunosc Brazilia, s-o văd, s-o simt, ceea ce din avion nu se poate. Așa că am hotărât sa mergem cu mașina eu, soția, consilierul comercial și șoferul. Drumul Rio-Brasilia este de aproximativ 1200 km și, după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pretenții de cazare și masă. Ne-am cazat, am probat dușul din cameră și apoi am coborât la cantina-restaurant, unde am luat masa împreună cu conducerea Taberei. În sala de mese și pe culoare, zeci și zeci de tineri și tinere, veseli, gălăgioși, plini de viață. I-am observat cu atenție, ei fiind "auditoriul meu". În după-amiaza aceleiași zile, am susținut o conferință, despre România, istorie și cultură. Bineînțeles că am luat-o de la Decebal și Traian, marele împărat fiind născut în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de plini de viat), atât de copil)roși. —Probabil c) nu ți-ar fi ușor s) tr)iești printre ei, Îi spun. Ar trebui s) te adaptezi total felului lor de a fi, nu ai avea de ales. —Sunt Ins) veseli, calzi și naturali. Îmi plac costumele lor. Ai putea s) faci rost de o p)l)rie din aceea frumoas)? Nu știu dac) le vând celor din afara comunit)ții lor. Cand tan)rul hasid se Întoarce la locul lui, dup
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
un sunet pl)cut de clopoței: niște b)ieți arabi Își fug)reau la vale m)gării. Cand auzi clopoței sunând, te aștepți s) vezi s)nii și s) fie frig. Nu sunt Ins) decât niște b)iețandri viguroși și veseli, mânându-și nebunește m)gării spre Poartă Leilor. „C)lare de la Ramallah la Lydda” - scria Herman Melville În jurnalul s)u de c)l)torie din 1857. „O escort) c)lare de vreo 30 de b)rbați, toți Înarmați. Frumoas
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
vede atât de limpede? De la fereastra Îngust) a Fundației Van Leer, m) uit la demnitarii str)ini care sosesc al)turi, la reședința președintelui. Exist) o gard) de onoare și fanfara cânt) „Hatikvah” - un imn național nu dintre cele mai vesele. Este un du-te-vino de limuzine silențioase, În culori sumbre și de motociclete care huruie și duduie. Îmi ofer o plimbare pe jos prin Orașul Nou - sau mai nou - si intru În libr)ria lui Herbert Stein. Domnul Stein este un
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
la studiile lui. Din când În când m) mai duceam și la el acas). Familia Hodgson locuia Într-o dezordine studențeasc), Într-un apartament dintr-un bloc din Hyde Park, nu departe de faimosul bar al lui Jimmy, acel centru vesel al bun)voinței și al noroiului gros. La soții Hodgson mâncai Înghețat) de vanilie și discutai subiecte serioase. Capetele copiilor erau totdeauna plecate; poate pentru c) gaturile lor erau sl)bite. Familia folosea În discuții vechiul pronume personal thee, ca
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Avem preocup)ri diferite. Așa c) au trecut vreo treizeci de ani sau mai mult de când nu ne-am mai petrecut timpul Împreun), În tihn), Într-o dimineaț) oarecare. Ne amuz)m pe ț)cute. Fratele meu are un zâmbet vesel și extrem de expresiv. Ne uit)m unul la altul. Cu exceptia ochilor, suntem amândoi total schimbați. Ochii noștri c)prui dovedesc, În principal, c) exist) ceva f)r) vârst) În fiecare din noi. În rest sunt zbârcituri. Și de ce nu am
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
era tot plină de gunoi, personajele mișcându-se ca niște păpuși mecanice sub privirea ironică a unui Jarry care În America amintea de Chaplin, și el vizând distrugerea tabuurilor oficiale prin deriziune. Totuși, În comparație cu explozia de scatologie ubuescă și anarhie veselă a spectacolului românesc din Institut, la New York ceva Își pierduse viața. Gunoaiele masive ale străzii din East Village miroseau abundent și făceau competiție gunoiului de pe scenă, care părea banal și anost. E ciudat cum În teatru imaginile pot să moară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Încrâncenarea luptei. Lupta, conflictul implică un contact cu adversarul, În urma căruia nu rămânem puri, căci el ne atinge, ne contaminează. Sensul politic al spectacolelor tale venea din ignorarea adversarilor direcți: ele aduceau o deschidere spre imaginar. Erau spectacolele unei inocențe vesele care ne elibera de presiunea „sarcinilor“, cum se spunea atunci. Într-un context unde totul vorbea despre „eficacitate“- de altfel culme a absurdului, căci comunismul a fost regimul cel mai „ineficace“ -, tu făceai un teatru care restituia sălii dreptul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
vieții noastre de atunci. Curând după intrarea tancurilor În Praga, avea să Înceapă marea degringoladă a României, după perioada de la sfârșitul anilor ’60, relativ fericită. Noaptea Încurcăturilor Poate nu Întâmplător, la Piatra repetam concomitent cu Seciuan și o comedie englezească veselă din perioada restaurației: Noaptea Încurcăturilor. Pe lângă disperare, aveam În noi și bucuria unui paradis posibil, care s-a dovedit iluzorie și naivă. Încrâncenare, amărăciune, da, evenimentele din Praga erau alarmante, dar și altceva părea posibil, iar norii grei din Seciuan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
oară poezie, pentru că o ascultam prin Întregul trup, o ascultam altfel“. Tot la televiziune am făcut un scurt film pe scenariul bunului meu prieten Toma Pavel. U nu mai vrea să mai vorbească era titlul acestui experiment plin de absurdități vesele despre dificultățile limbajului și ale comunicării, la care au participat actorii Wolcz și Pittiș. Pentru filmare, căutând un spațiu restrictiv și oprimant, am optat pentru o cabină telefonică și Îmi aduc aminte că ne Înghesuiam Înăuntru regizor, actori și cameramani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
-mi amintesc ce făcea mătușa mea Olimpia ca să-i iasă cea mai delicioasă salată de vinete de pe planetă. Seara, când am revenit cu produsul meu gastronomico-teatral printre actori, spațiul era transformat. Ce păruse neprietenos devenise dintr-odată atrăgător datorită culorilor vesele ale cortului instalat, lumânări aprinse formau un coridor, ghidându-ne spre un spațiu intim unde eram invitați să ne așezăm pe perne și covorașe marocane, câteva instrumente muzicale fiind distribuite celor amatori să le Încerce. Numele României a fost pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la operetă Din momentul În care a aflat McMaster că Îmi place să lucrez În stiluri diverse, mi-a propus să montez la Cardiff două lucrări, aflate stilistic la poluri opuse: Puritanii lui Bellini, apogeu al belcantoului italian, și Văduva veselă, celebra operetă de Lehár (prima având ca subiect războiul civil și religios din secolul al XVI-lea dintre puritani și catolici, a doua tratând o problematică mult mai frivolă - aceea a dragostei Într-o lume obsedată de bani și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
desculță În zăpadă (Încă o dată Descartes!). Nicăieri altundeva nu s-a reacționat astfel. La Amsterdam, Barcelona sau Vancouver, unde am montat Puritanii, spectatorii s-au lăsat pătrunși de imaginea scenică amplificată de fiorul tragic și sublim al muzicii. Cu Văduva veselă nu mă simțeam atras de efectele facile obișnuite În reprezentațiile de operetă. Într-o primă versiune, la Cardiff, am fost influențat de filmul cu același titlu al lui Stroheim, care și azi mi se pare cea mai Îndrăzneață interpretare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ce e material. Imagini destul de deșucheate din film apăreau adaptate și În versiunea mea scenică. Nu țin să le descriu, pentru a nu-i șoca inutil pe iubitorii de operetă, obișnuiți poate, asemenea englezilor, cu tradiția vodevilului ușor, plăcut și vesel, ca și protagonista titlului cu pricina. Atmosfera În spectacolul meu avea o tentă de umor negru, uneori riscând poate să estompeze povestea de dragoste din prim-plan. Dacă Hanna Glavari și Danillo nu se ridicau deasupra promiscuității generale, balanța se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Acțiunea Începea cu o ședință de partid sovietică suprarealistă, condusă de Fata Morgana, un fel de eminență cenușie a unui Prezidiu Permanent comunist inventat de noi. De aici exploda muzical tot absurdul și ilogicul delirant justificat de situația textului. Zborul vesel al imaginației triumfa odată cu explozia portocalelor. Ne gândeam la sărmanul Prokofiev, ce destin bizar a avut, să revină din exil În Rusia de bunăvoie, crezând naiv că numai „acasă“ se putea Împlini ca artist! În realitate, și-a dat seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
vrut ca Hoffmann, ca și Turandot la Londra, să fie un triumf și să continue să figureze În repertoriu până În prezent. Holender a fost În al nouălea cer. În anii ce au urmat, am revenit la Viena să regizez Văduva veselă, pe care am menționat-o deja, apoi Werther. Aceasta a fost o montare mai liniștită decât Hoffmann, mai interiorizată. E și normal, subiectul se pretează la un tratament mai auster, mai puțin spectaculos. Personajul care m-a interesat mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]