8,935 matches
-
descopereai tu înaintea lor... Poate nu toți, dar cei mai mulți dintre ei. Nu știu prin urmare dacă la fel stăteau lucrurile și în alte părți! Dorin Popa: Ai fost mai norocos decât mine. Am avut parte mai mult de profesori fără vocație, lipsiți de spiritul dialogului. Cu plăcere îmi amintesc în special de profesorul Ioan Pop și de profesorul Gheorghe Popa, cel care avea să devină rectorul universității noastre între 1992-2000. Cu Gheorghe Popa am avut ore abia în anul al IV
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Militară, Școala Normală de Fete), până în 1916, când devine titularul Catedrei de estetică literară la Universitate. În 1919 ajunge titularul cursului de estetică literară la Universitatea din Cluj. Ca urmare a dorinței testamentare, a fost înmormântat la Iași. Profesor prin vocație, P. a alcătuit manuale de logică și de psihologie, în colaborare cu Miron Pompiliu - o Carte de cetire (I-III, 1897), iar cu C. Meissner - manuale de germană. A colaborat, între altele, la „Familia”, unde a și debutat în 1878
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288719_a_290048]
-
lumii pe care de altminteri o disprețuiește: flirtul, gelozia provocată, jocul de societate. Ca o floare de seră, ea se regăsește finalmente, după un scurt și dramatic incident conjugal, în compania liniștitoare a „bătrânului” ei socru Luca Delescu, intelectual prin vocație și cercetător consacrat, singura oază de umanitate într-o lume imundă, mercantilă, degradată din condiția moralității, fie ea și elementară. Frecvența figurilor feminine în literatura semnată de P.-B. nu este deloc întâmplătoare, corespunzând credinței că sufletul femeii, fiind mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
menită să confere obiectivitate evocării poartă mesajul unei singure conștiințe: conștiința tragică a naratoarei și mai ales a analistei exclusiv autoscopice. Căci, oricât ar părea de ciudat, nu numai nuvelistica, dar și romanele sunt expresii variabile și variate ale aceleiași vocații confesive, cu diferența că în ultimele confesiunea se disimulează integral în formele narațiunii obiective. O evoluție a formelor nu este însă aici și o modificare a substanței vizionare. Sub masca „obiectivă” a Elenei Drăgănescu, a lui Maxențiu sau a Inei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
limbajul mâinii apare, ierarhic, o voce care reprezintă conștiința morală; prin limbajul mâinii, universul este centrat ca destin în afara omului, dar este prescris printr-o participare internă, individuală; imposibilitatea de a distinge între ficțiune și realitate, alternanța emoțiilor nu exclude vocația omului pentru siguranță și stabilitate, pentru un ideal. Dimensiunile mâinii trebuie raportate la dimensiunile corpului (un corp de doi metri trebuie să aibă mâna de 20 de centimetri, lungimea palmei trebuie să fie cu 20 la sută mai mare ca
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Constantinescu, pictor de biserici. Absolvent al Facultății de Filologie din București (1952) și al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică (1968), a desfășurat o lungă carieră de regizor la Radio București, departamentul teatru radiofonic. Debutul din „Universul copiilor” (1942) prefigurează vocația de autor pentru copii, C. publicând de-a lungul anilor versuri și povestiri în mai toate revistele pentru copii. A colaborat cu versuri și proză scurtă și la „Viața românească”, „Gazeta literară”, „Iașul literar”. Cartea de debut, Povești (1950), este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
București (de fapt, cam singurul de o asemenea anvergură). Activitatea de la "Presa Bună" a fost semnificativă și a lăsat în urma sa numerose apariții de carte și tipărituri catolice. Prin strădania personală a monseniorului Gabor, care a făcut din presa catolică vocația sa, această inițiativa de înființare a unui Institut catolic s-a concretizat și a ajutat la dezvoltarea publicațiilor catolice din Moldova și la răspândirea culturii române în rândul comunității catolice (și nu numai). Institutul "Presa Bună" a reprezentat și o
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Ni se oferă aluzii și ecouri din opere literare englezești. Polii existenței lui Bernard sunt sexul și neființa. Primul e ca și inexistent, al doilea îl strivește. Yolande își face apariția și îi aduce echilibru. Tema irlandeză a catolicismului și vocației pentru biserică reapare. Preotul (Bernard) cere să redevină laic și pare inapt pentru viața sexuală până ce Yolande îl readuce la viață printr-un fel de terapie. Ea e cea de la care acest fost preot, lipsit până acum de o viață
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
izbutit ce mi-am pus în gând. LV. Poezia ta se clădește pe sensiblitate. Privești și notezi. Nu te confesezi. Îți manevrezi cititorul, îl faci să-ți exploreze imaginația. Poezia ta e un covor fermecat care plutește deasupra planetei. Ai vocația omului universal din Renaștere (poate așa se explică faptul că scrii și pictezi). Cum e să fii poetul a două spații simultan? GS. De câte ori nu i-am invidiat pe poeții care scriu în spațiul în care s-au născut! Ca
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mnemotehnică la cel de asimilare biologică. Studiile sale au abordat domeniile de embriologie, fiziologie morfologică și antropologie creând la București, Institutul de antropologie, care astăzi îi poartă numele. Elevul său, Gr. T. Popa (1892-1948) se distinge prin concepția medical filosofică, vocația de cercetător, pasiunea pentru laborator și catedră, dragostea de neam și țară. Gr. T. Popa se naște la 1 mai 1892, în satul Emil Racoviță, fost șorănești — Vaslui. în 1920 își ia doctoratul la Iași. între 1914 și 1920 face
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
chiar motivația, depind de mediul social organizat de adulți. Profesorul stimulează și întreține curiozitatea elevilor pentru lucruri noi, le modelează comportamentele sociale, le întărește încrederea în forțele proprii și îi ajută să își găsească identitatea. Principala calitate a profesorului este vocația pedagogică. În școală, profesorul îndeplinește următoarele funcții: a) organizator al procesului de învățământ; b) educator; c) partener al educației; d) membru al corpului profesoral. Profesorul ca organizator al învățării Este preocupat în egală măsură de aplicarea principiilor didactice ale teoriei
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
gheață (1984), Ce-ai făcut în Noaptea Sfântului Bartolomeu? (1999), Versuri (2000). Este prezent în majoritatea antologiilor de poezie română contemporană apărute în țară și în străinătate. Versurile i-au fost traduse în maghiară, germană, engleză, franceză, suedeză. Poate că vocația lui P. a fost publicistica, el fiind un jurnalist înnăscut, activ și „posedat” de meserie. Nu a făcut însă din aceasta o obsesie. Vocația în care a „produs” s-a dovedit, până la urmă, proza: Vara unui fost campion de pian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
și în străinătate. Versurile i-au fost traduse în maghiară, germană, engleză, franceză, suedeză. Poate că vocația lui P. a fost publicistica, el fiind un jurnalist înnăscut, activ și „posedat” de meserie. Nu a făcut însă din aceasta o obsesie. Vocația în care a „produs” s-a dovedit, până la urmă, proza: Vara unui fost campion de pian (1973), romanul Tunelul norvegian, iarăși un volum de proză scurtă, Zece minute de nemurire (1983), și încă un roman, Scara interioară (1987). Rafinat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
de proză scurtă, Zece minute de nemurire (1983), și încă un roman, Scara interioară (1987). Rafinat în povestiri, fantezist și ingenios în romane, care sunt inundate și obscurizate de „valul” poetic, autorul își mobilizează și aici acele resorturi care deconspiră vocația sa „celestă”. De fapt, mai nimeni nu a reținut că el ar fi altceva decât poet, deși a experimentat destul de perseverent în proză, fiind în egală măsură textualist, „realist magic” (Ion Vlad) sau „postmodernist” (Liviu Petrescu). În poezie, în schimb
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
există legătură cauzală între ele; c) dacă primul enunț este adevărat iar al doilea fals; d) dacă primul enunț este fals iar al doilea este adevărat; Planul de uniune europeană a fost inițial unul economic care ulterior și- a găsit vocația culturală; în aprilie 1968 președintele Franței Charles de Gaulle a vizitat România. 20) Analizați conținutul enunțurilor și marcați cu: a) dacă ambele enunțuri sunt adevărate și există legătură cauzală între ele; b) daca ambele enunțuri sunt adevărate dar nu există
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
în efortul de a sonda în adâncime stările și sentimentele fundamentale. Preocuparea pentru reacția spontană și imprevizibilă a comportamentului e minimă, autorul nefiind un psihologist, așa încât nu vom avea o radiografie a mișcării vii, autenticiste. [...] Vlad nu are apetit sau vocație pentru acțiune, fapte, întâmplări. Situațiile devin pretexte pentru rememorarea analitică ori pentru reverii meditative în marginea destinului fragil al ființei. Rolul central îl joacă personajul, care e o entitate coagulantă, un loc geometric al reflectărilor exterioare. Universul epic e o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
la Festivalul Internațional de Poezie, Cluj-Napoca (1996) ș.a. A debutat cu poezii în revista „Lumina” (1957) și editorial cu un volum de versuri, Pantomimă pentru o după-amiază de duminică, tradus în limba sârbă (1968). Ceea ce a urmat pune în lumină vocația de scriitor total a lui A. Poezia, cea mai întinsă parte a operei sale, relevă o nelimitată predispoziție de metamorfoză lirică, cu precizarea că toate înnoirile se produc în limitele propriei personalități, pe care, departe de a o trăda, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
10; Dan Mutașcu, „Independență și cultură”, SPM, 1977, 365; Papu, Clasicii, 9-12, 20-28; Mirela Roznoveanu, Literatura unei idei, LCF, 1978, 24; Anatol Ghermanschi, Marele drum al culturii române, AST, 1980, 1; Nicolae Ulieru, „Via Magna”, RL, 1980, 18; Mihail Diaconescu, Vocația sintezei, LCF, 1981, 25; Nicolae Vasilescu-Capsali, Etape către o monografie, LCF, 1981, 47; Dan Simonescu, „Contribuții la istoria literaturii române vechi”, „Scânteia”, 1981, 12 100; Mihai Ungheanu, Interviuri neconvenționale, București, 1982, 155-171; Aurel Martin, „Accente și profiluri”, CNT, 1983, 32
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
roman. Însă L. nu numai că nu va renunța la ideologia afișată, ci o va afirma și mai răspicat în scrierile ulterioare. În opinia sa, colectivizarea a fost un fenomen condus din umbră de inși dubioși. Când nu cultivă utopia vocației constructive prin gustul pentru macroepic, autorul surprinde tragismul vieții în tușe puternice. Dovadă stă ampla nuvelă Drumul câinelui (1974). Deși păcătuiește prin armătura tezistă care transformă unele personaje în marionete ideologice, scrierea reprezintă pariul câștigat de a reuni sub același
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
disproporționat umorale, iar ideea subiacentă a „misiei” istorice providențiale a neamurilor este schițată în manieră rigidă. În plus, sunt vehiculate multe dintre locurile comune ale politicii oficiale ceaușiste. L. și-a adunat publicistica în volumele Fragmentarium, Nevoia de adevăr și Vocația constructivă (1983), care cuprind fie texte pronunțat ideologice, exaltând politica vremii, fie pledoarii pentru propriile scrieri, un fel de dialoguri imaginare cu un interlocutor atent și comprehensiv, căruia i se explică problematica articolelor și represaliile pe care le-a suportat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
pledoarii pentru propriile scrieri, un fel de dialoguri imaginare cu un interlocutor atent și comprehensiv, căruia i se explică problematica articolelor și represaliile pe care le-a suportat autorul lor, prilej pentru acesta de a polemiza cu critica literară. În Vocația constructivă sunt inserate și replici la reacțiile vehemente pe care le provocase în presa maghiară volumul Cuvânt despre Transilvania. Cine a citit marea nuvelă Cordovanii, pe care Ion Lăncrănjan a publicat-o anul trecut [1954] în „Tânărul scriitor”, cunoaște originalitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
București, 1969; Ploaia de la miezul nopții, Cluj-Napoca, 1973; Drumul câinelui, Cluj-Napoca, 1974; Caloianul, București, 1975; Nevoia de adevăr, București, 1978; Suferința urmașilor, București, 1978; Fiul secetei, București, 1979; Cuvânt despre Transilvania, București, 1982; Eclipsă de soare. Drumul câinelui, București, 1982; Vocația constructivă, București, 1983; Toamnă fierbinte, București, 1986; Lostrița, București, 1990; Omul de sub munte, Alba Iulia, 1990; Cum mor țăranii, București, 1991; Coridorul puterii, vol. I: Suburbiile vieții, Deva, 1994; Umbra răsculatului, București, 1996. Repere bibliografice: Perpessicius, Tinerii noștri scriitori, „Flacăra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
Glasul pământului, Timișoara, 1981, 81-83, passim; Mircea Iorgulescu, Pentru „cinstea breslei”, RL, 1982, 17; Livescu, Scene, 204-209; Gheorghe Pituț, Locuri și oameni. Simboluri și parabole, București, 1982, 127-136; Adrian Dinu Rachieru, Un romancier în agora, LCF, 1983, 20; H. Zalis, „Vocația constructivă”, CNT, 1983, 33; Mihai Ungheanu, „Vocația constructivă”, LCF, 1983, 33; Laurențiu Ulici, Confort Procust, București, 1983, 117-124; Cristea, Modestie, 151-160; Sorescu, Ușor cu pianul, 39-48; Ungureanu, Proza rom., I, 666-687; Rotaru, O ist., III, 775-788; Mihai Ungheanu, Un mare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
Iorgulescu, Pentru „cinstea breslei”, RL, 1982, 17; Livescu, Scene, 204-209; Gheorghe Pituț, Locuri și oameni. Simboluri și parabole, București, 1982, 127-136; Adrian Dinu Rachieru, Un romancier în agora, LCF, 1983, 20; H. Zalis, „Vocația constructivă”, CNT, 1983, 33; Mihai Ungheanu, „Vocația constructivă”, LCF, 1983, 33; Laurențiu Ulici, Confort Procust, București, 1983, 117-124; Cristea, Modestie, 151-160; Sorescu, Ușor cu pianul, 39-48; Ungureanu, Proza rom., I, 666-687; Rotaru, O ist., III, 775-788; Mihai Ungheanu, Un mare destin literar, LCF, 1988, 33; Băileșteanu, Aorist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
relațiilor istorice ș.a., toate dau măsura demersului întreprins de P. Implicarea afectivă, sesizabilă aici, atenuează uscăciunea enunțului factologic, realizând conturarea opiniei, fie ea critică sau admirativă. Următoarea carte, Studii polono-române (1994), are o alcătuire mozaicată, care trădează aceeași îngemănare între vocația de istoric și preocupările istorico-literare. Mai consistent și mai strict delimitat metodologic și tematic este capitolul Teme românești în viziune poloneză, în care autorul reia, într-o versiune îmbunătățită, excursul privind câteva evenimente istorice și imaginea lor în literatura polonă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288795_a_290124]