93,058 matches
-
contactul între ei, majoritatea trăind în același cartier rezidențial din Campo Grande. Aceștia se întâlneau frecvent în patiseria Bijou, care mai există și astăzi pe Avenida da Liberdade și aici, doi ani după experiența de la Belas, au hotărât să se întoarcă la marea lor dragoste, sportul și să înființeze Campo Grande Football Club. Și alți participanți la evenimentul din 26 august 1902 și-au urmat pasiunea pentru sport și au înființat Clube Internacional de Futebol (CIF). Sediul central al lui Campo
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
de 10 iunie 1956, Sporting inaugurează Estádio José Alvalade (Stadionul José Alvalade), o realizare care stă mărturie vitalității clubului. Contruirea acestui magnific stadion a fost posibilă datorită capacității și dinamismului clubului precum și a sacrificiilor făcute de asociați. Inițial, Sporting se întorsese pe Estádio do Lumiar în anul 1937, care fusese închiriat în condiții avantajoase. Acest stadion era locul faimoaselor recitaluri ale celor "Cinco Violinos", dar în scurt timp acest stadion s-a dovedit inadecvat pe măsură ce Sporting se apropia de cei cincizeci
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
al turneului cântăreței. Madonna deține recordul pentru cea mai rapidă vânzare de bilete pentru un concert ținut pe "El Monumental": peste 263.000 de bilete vândute în numai trei ore. Pe 13, respectiv 15 decembrie 2012, celebra cântăreața americană se întoarce pe acest stadion, pentru încă două concerte, ce fac parte din turneul ei numit "MDNA Tour". La 3 mai 2009, britanicii de la Oasis țin pe acestă arena unul dintre cele mai mari concerte din istoria grupului, iar solistul Noel Gallagher
Stadionul Monumental Antonio Vespucio Liberti () [Corola-website/Science/316722_a_318051]
-
în Uniunea Sovietică sub comanda generalului Władysław Anders. A lucrat la ambasada Poloniei din Kuibîșev. În 1942, împreună cu trupele poloneze, s-a evacuat în Iran și apoi cu Al doilea Corp Polonez a ajuns prin Irac la Palestina. S-a întors în Polonia după ezitări, în 1945. În perioada postbelica, la început crea poezie politic-propagandistă, apoi opere reflexive pline de motive personale. În vremurile staliniste a fost poet profund implicat în construirea realității noi, ceea ce a fost foarte des interpretat ca
Władysław Broniewski () [Corola-website/Science/316729_a_318058]
-
Drobeta Turnu-Severin și Craiova 1955-1956. Învățător la Școala mixtă primară nr. 9, Craiova. 1956-1961. Urmează cursurile Facultății de Filologie la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. La examenul de admitere pleacă de acasă fara voie, cu 300 de lei împrumutați din vecini, întorcându-se cu fișa de „admis cu bursă de studii”. 1961-1964. Profesor la Centrul Școlar Forestier Blaj, (1961-1964) Cadru didactic la Institutul Pedagogic Târgu Mureș. 1964-1974. Asistent la Institutul Pedagogic de 3 ani Târgu-Mureș. Redactor la revista „Vatra“. 1974. A devenit
Serafim Duicu () [Corola-website/Science/316736_a_318065]
-
bisericii Saint-Pavain din Le Pin-en-Mauges. René Forest este un morar și negustor de grâne din Chanzeaux. Născut în 1771, s-a înrolat în armată și a luat parte la bătălia de la Valmy făcând parte din trupele de cavalerie ale regaliștilor. Întors din armată organizează rezistența țăranilor din localitate, care se opun înrolării forțate în armata republicană. Cu un grup de peste 300 de oameni se alătură armatei lui Cathelineau și ia parte la luptele răsculaților din Vendée. Rănit în timpul bătăliei de la Pontorson
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
întâlnea pe latini aproape de Adrianopol. Acolo avea loc la 14 aprilie 1205 memorabila bătălie în care cavaleria latină era zdrobită de trupele vlaho bulgaro cumane ale lui Kaloian. Împăratul Balduin I era el însuși făcut prizonier, neputând să se mai întoarcă iar pe tron a urcat pe tron fratele suveranului, Henric, conte de Henegouwen-al doilea Ares, cum îl supranumiseră grecii, pentru talentele lui militare. În această luptă era ucis, între alții, și candidatul la Niceea, Louis de Blois. La exact un
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
al II-lea al Ciliciei (care se simțea la fel deamenințat de sultanatul din Ikonion). Segiucizii aveau o armă în plus contra imperiului grecesc în persoana împăratului Alexios al III-lea (care, după o lungă ședere în partea europeană, se întorsese la curtea sultanului). Sultanul putea să dea planurilor sale de cucerire aparența unei revendicări legitimiste în favoarea lui Alexios al III-lea. La începutul anului 1211, basileul a pornit, în fruntea a numai două sute de kaballarioi și 8 sute de mercenari
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
Cele două centre grecești vor împărți același obiectiv, recucerirea Constantinopolului și restaurarea Imperiului bizantin. Fondatorul despotatului de Epir, Mihail, avea ca succesor către 1215 pe fratele său, Theodor. După căderea Constantinopolului, el rămăsese în regiunea Niceei pe lângă Theodor I Laskaris, întorcându-se la curtea epirotă din Arta la insistențele fratelui său. El jura fidelitate împărratului Niceei și recunoștea supremația acestuia. O rivalitate nu era mai puțin inevitabilă între cele două centre bizantine căci, animați de aceleași ideal, ei urmau același scop
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
defileele din Albania, el cădea în mâna lui Theodor și murea într-o închisoare epirotă). Regența Constantinopolului trecea către soția sa, Yolanda și, la moartea acesteia (1219), coroana revenea fiului acesteia, Robert. Theodor lansa latinilor o ofensivă fastuoasă. El se întorcea contra regatuluzi latin din Thessalonic. (Conjunctura îi era foarte favorabilă, pentru că regatul al cărui fondator, Bonifaciu de Montferat, căzuse luptând contra bulgarilor, în 1207, era foarte slăbit de plecarea multor cavaleri în Occident și nu mai avea ajutorul pe care
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
cu adevărat, profesoara Marianne Lörnitzo.În afara muncii de medic generalist al întreprinderii, Levi a lucrat și la cabinetul său particular a devenit vestit ca vindecător miraculos și ca „medic al săracilor”, deoarece nu le cerea pacienților săi nicio plată. Ulterior,întors la Viena, la domiciliul său de pe strada Maithal, Levi a inceput să se intereseze din nou de teatru și de posibilele aplicații ale artei teatrale în terapeutică. Acum frecventa cafeneaua „Museum”, un fel de Mecca a oamenilor de teatru. În
Jacob Levy Moreno () [Corola-website/Science/316742_a_318071]
-
participat din nou o echipă din Mali, AS Real Bamako și o ehipă ivoriană, Stade Abidjan. În meciul de acasă cei de la AS Real Bamako s-au impus cu scorul de 3 - 1, dar în meciul de la Abidjan gazdele au întors soarta finalei reușind să câștige cu scorul de 4 - 1, la general 5 - 4, și să își adjudece trofeul. Competiția a fost atinsă de scandal în următorul an când în finala dintre Asante Kotoko(Ghana) și TP Mazembe(RD Congo
Liga Campionilor CAF () [Corola-website/Science/316770_a_318099]
-
FC Liverpool, meci pierdut cu scorul de 0-3 de echipa lui Hitzlsperger; acesta avea să fie împrumutat la Chesterfield FC, însă după doar câteva săptămâni, în care apucase să joace doar cinci partide de campionat pentru această echipă, s-a întors la Villa datorită numeroaselor indisponibilități ale formației. Sezonul 2002-2003, primul ca titular în formația lui Aston Villa, a fost încheiat de jucătorul german cu 26 de partide bifate în Premier League în acel sezon și 2 goluri marcate, iar Hitzlsperger
Thomas Hitzlsperger () [Corola-website/Science/316768_a_318097]
-
probleme ale Ungariei pentru celebrul ziar german "Die Weltbühne". În aceeași perioadă a fost scenarist. Între 1932-1933 a fost proprietarul cabaretului din localul Palmenhaus (Casa palmierului) de pe bulevardul Kurfürstendamm din Berlin. După acapararea puterii de către naziști, von Cziffra s-a întors în aprilie 1933 la Budapesta, unde a realizat, ca regizor și coregizor, cîteva la studiourile societății Hunnia-Film. În 1936 s-a întors la Berlin, unde a fost un timp scenarist și asistent de regie. A dat publicității câteva piese de
Géza von Cziffra () [Corola-website/Science/316784_a_318113]
-
localul Palmenhaus (Casa palmierului) de pe bulevardul Kurfürstendamm din Berlin. După acapararea puterii de către naziști, von Cziffra s-a întors în aprilie 1933 la Budapesta, unde a realizat, ca regizor și coregizor, cîteva la studiourile societății Hunnia-Film. În 1936 s-a întors la Berlin, unde a fost un timp scenarist și asistent de regie. A dat publicității câteva piese de teatru. A devenit regizor plin în 1943 în urma succesului repurtat cu filmul de revistă "Der weiße Traum" (Visul alb) 1943 (sub direcția
Géza von Cziffra () [Corola-website/Science/316784_a_318113]
-
se cunoaște nimic despre părinții săi. A urmat Școala latină din Augsburg, intrînd la Universitatea din Freiburg la 1 mai 1503. Datorită lipsei banilor, a fost nevoit să părăsească universitatea și să predea pentru un timp la Schaffhausen. S-a întors la Freiburg în 1507, obținînd licența și masteratul în 1511. În 1512, a primit doctoratul din partea universității din Ingolstadt. Hubmaier a fost inițial preot romano-catolic. A devenit apoi profesor la universitățile din Freiburg in Breisgau și Ingolstadt, unde a devenit
Balthasar Hubmaier () [Corola-website/Science/316771_a_318100]
-
Domnului de la Poceav”, pe care se spune că ar fi primit-o de la un călugăr grec, fiind înzestrata cu puteri vindecătoare. Alte legende legate de mănăstire povestesc despre apariția Maicii Domnului în timpul unui asediu turcesc din 1675, fapt ce a întors invadatorii din drumul lor, sau miracolul din 1759 în care cneazul polon Mikołaj Bazyli Potocki și-a asasinat de 3 ori vizitiul în preajma mănăstirii, de fiecare dată fără succes, fapt ce l-a convins de sacralitatea locului. Această a condus
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
a început cariera în 1988, la FC Serrano, în Brazilia, când avea șase ani. În 1993 el s-a transferat la Panama Club Las Promesas, unde a jucat pentru numai un an înainte de a reveni la FC Serrano. S-a întors la Las Promesas în 1996 pentru încă un an. În 1997, s-a mutat în Germania, și a început să joace la echipa de tineret a lui VfB Stuttgart. După ce a jucat câteva jocuri în naționala sub 21 de ani
Kevin Kurányi () [Corola-website/Science/316814_a_318143]
-
cu 2-1 și a adus calificarea Germaniei la EURO. La 11 octombrie 2008 Kurányi a fost lăsat în afara lotului de 18 pentru un meci împotriva Rusiei. După prima jumătate de oră, a plecat de la stadion în timpul jocului, și s-a întors la hotelul în care era cazată Germania. După acest incident, antrenorul echipei germane Joachim Löw a spus că nu-l va mai convoca pe Kurányi la echipa națională. Kurányi are triplă cetățenie: germană, panameză și braziliană, iar clubul său favorit
Kevin Kurányi () [Corola-website/Science/316814_a_318143]
-
mânăstire, fără ca cineva să fie destul de îndrăzneț să închidă porțile în fața ei, și pătrunse în biserică în momentul în care comunitatea oficia slujba. Cu un gest, Blemmydes oprește de îndată pe preot în altar și întrerupe oficierea serviciului divin; apoi întorcându-se către marchiză, îi poruncește să părăsească sfântul loc, pe care-l profanează de două ori, fiind nedemnă prin purtarea ei să participe la comuniunea credincioșilor și prin prezența ei aducând o insultă publică legilor sfinte ale religiei. La această
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
să fie cauzate de un vampir incapabil să își controleze setea. Între timp, Alice, sora lui Edward, are o viziune conform căreia Victoria, fosta iubită a lui James, care caută să o ucidă pe Bella cu orice preț, s-a întors în oraș. În acest context, Edward ezită să o lase pe Bella să îl viziteze pe Jacob Black, dar, atunci când fata insistă, spunând că nici Jacob, nici restul vârcolacilor nu o vor răni, el cedează. Situația se complică atunci când Jacob
Eclipsa (roman) () [Corola-website/Science/314991_a_316320]
-
doi ani mai târziu, în cadrul ceremoniei "genbuku" (atingerea majoratului), va primi numele de "Motonobu". În 1558 se va căsători cu fiica lui "Chikanaga Sekiguchi", un vasal al lui clanului Imagawa, primind la scurt timp după aceasta permisiunea de a se întoarce în propria provincie, unde își va schimba numele în "Motoyasu". Cu tatăl său, Hirotada, decedat în 1549, Motoyasu era acum șeful clanului, și după scurt timp de la revenirea la castelul Okazaki, începe pregătirile de război cu "Nobunaga Oda", care amenința
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
Baba și Mihai Cămăruț. În 1940, cariera sa promițătoare este curmată brusc fiind mobilizat și trimis pe front ; va face tot războiul în linea I în condiții extreme de supraviețuire, cu sarcina de a desena pozițiile inamice. La armistițiu, se întoarce de la Odesa (pe jos), cu sechele grave : a contractat un ulcer la stomac și piatră le rinichi care-l vor împiedica, de acum înainte, să urmeze o carieră continuă (va îndura în total zece operații până la moarte). Descoperă cu amărăciune
Călin Alupi () [Corola-website/Science/315010_a_316339]
-
1954, Belle Artele din Iași se desființează; se stabilește atunci în București cu familia sa. Este profesor la Școala medie de arte plastice din București, până în 1963, când Institutul pedagogic din Iași (fostul Belle Arte) își redeschide porțiile, și se întoarce ca profesor. După ce iese la pensie, în 1968, se întoarce în capitală unde mai stă doisprezece ani. Din 1980, revine definitiv la Iași, unde va trăi cu soția până la sfârșit. În decursul vieții sale, expozițiile s-au succedat la interval
Călin Alupi () [Corola-website/Science/315010_a_316339]
-
în București cu familia sa. Este profesor la Școala medie de arte plastice din București, până în 1963, când Institutul pedagogic din Iași (fostul Belle Arte) își redeschide porțiile, și se întoarce ca profesor. După ce iese la pensie, în 1968, se întoarce în capitală unde mai stă doisprezece ani. Din 1980, revine definitiv la Iași, unde va trăi cu soția până la sfârșit. În decursul vieții sale, expozițiile s-au succedat la interval de doi sau trei ani: în România mai ales (Saloanele
Călin Alupi () [Corola-website/Science/315010_a_316339]