90,136 matches
-
1909, în timpul unei călătorii în Italia, artistul vizitează orașele Verona, Padova, Veneția, Ravenna și Roma. În 1911, îl va întâlni pe Kirchner la Moritzburger Teichen, lângă Dresda, unde va veni uneori și Max Pechstein. Împreună dezvoltă un stil comun în creația artistică. În toamna anului 1911, Heckel se mută la Berlin, împreună cu Sidi Riha (numele artistic al dansatoarei Milda Frieda Georgi), cu care se va căsători în 1915. Kirchner vine și el în capitala Germaniei. Cercul artiștilor se lărgește, la dezbaterile
Erich Heckel () [Corola-website/Science/321915_a_323244]
-
din Karlsruhe, unde are ca elevi, printre alții, pe Peter Dreher și Klaus Arnold. Cu ocazia împlinirii a 70 și 80 de ani de viață i se organizează mari expoziții retrospective. În 1965, Paul Vogt publică a amplă monografie asupra creației lui Eric Heckel cu un catalog complet al operelor sale. La 27 ianuarie 1970 Erich Heckel moare în localitatea Radolfzell. După o primă perioadă, influențat de Van Gogh și de post-impresioniștii francezi, în care utilizează contrastele dramatice ale culorilor, așternute
Erich Heckel () [Corola-website/Science/321915_a_323244]
-
, cunoscută anterior sub denumirea de Centrul de creație și cultură socialistă „Cântarea României” al sindicatelor, este o clădire construită în perioada 1965-1969 în municipiul Suceava pentru a servi ca lăcaș de cultură al sindicatelor din oraș. Ea se află situată pe Strada Ștefan cel Mare nr. 20A, în
Casa de Cultură din Suceava () [Corola-website/Science/321914_a_323243]
-
candidat potrivit pentru categoria "Cel mai bun roman" din cadrul premiului Hugo din 1996, subliniind că nu a citit în acel an multe romane care să fie mai bune ca opera lui Verne. Premiul Hugo se acordă anual celor mai bune creații SF publicate în anul precedent. Opera este importantă și pentru erudiții literaturii verniene, unii dintre aceștia afirmând că niciuna dintre operele sale nu s-a apropiat așa de mult de profețirea viitorului întregii civilizații. La doi ani de la publicare, romanul
Parisul în secolul XX () [Corola-website/Science/321344_a_322673]
-
științe politice (la București). Pan Solcan a locuit până în 1968 la Suceava. A fost ziarist la ziarul local și apoi corespondent regional al „României libere”. A lucrat și în instituții culturale, ca inspector pentru artă, metodist la Casa Regională a Creației Populare. Despre Suceava Pan Solcan a spus că: „Timp de trei decenii, biografia mea nu s-a desprins de Suceava. Aici am trăit ani de istorie fabuloasă, de răscoliri până la rădăcină, cu spaime și rătăciri, o istorie care refuza să
Pan Solcan () [Corola-website/Science/321382_a_322711]
-
case mai înalte ca arborii", Albatros, 1990; "Strigătul", Cartea Românească, 1997; "Străina", Albatros, 1999. Pan Solcan a publicat în revistele: România literară, Contemporanul, Tribuna României, Cronica, Bucovina literară. Mariana Ionescu apreciază că: „În romanele lui Pan Solcan, exacerbarea tehnicilor de creație și analiză constituie o dantelărie creată cu bună știință, de-a lungul unei evoluții de la realism spre alegorie și oniric, pentru a sugera ideea că viața rămâne permanent o enigmă, un secret prețios.” Au scris despre Pan Solcan: Ana Selejan
Pan Solcan () [Corola-website/Science/321382_a_322711]
-
ani. Halide Edip, care este prima femeie de religie musulmană absolventă a unei universități, a fost preocupată de problematica complexă a femeii aflate într-o societate în plin proces de redefinire a identității, eroinele mai ales primei sale perioade de creație fiind adeseori femei instruite, culte, atrase de artă, însă neînțelese, neprețuite la adevărata lor valoare de către o societate dominată încă de valorile universului masculin. Activitate jurnalistică: Romane: Teatru: Povestiri: Traduceri-Shakespeare: Volum de memorii: Volum de călătorie: Istorie a literaturii engleze
Halide Edib Adıvar () [Corola-website/Science/321466_a_322795]
-
Teatru. Debutează în 1982, ultimul an de studenție, pe scena Teatrului Național din Cluj Napoca, cu rolul Cristopher Flanders din "Trenul nu mai oprește aici" de Tennessee Williams. Joacă pe scena Teatrului Național "I.L.Caragiale" din București din 2004. A făcut creații memorabile în rolurile Constantin din "Săptămâna luminată"- regia Mihai Măniuțiu la Teatrul Național Cluj, Dionyssos din "Bacantele"- regia Mihai Măniuțiu la Teatrul Național București (1997), Bolinbroke din "Richard II"- regia Mihai Măniuțiu la Teatrul Național București, Oberon din "Visul unei
Marius Bodochi () [Corola-website/Science/321479_a_322808]
-
pentru a proteja efortul și munca depusă de organizatorii PechaKucha Night și de rețea. PechaKucha Night este pentru conținut, și nu pentru profit. La PechaKucha Night oricine poate fi prezentator, aceasta este frumusețea evenimentului. Prezentatorul poate vorbi despre pasiunile, ideile, creațiile și/sau munca sa. În unele cazuri, organizatorii evenimentului pot alege în prealabil o tematică largă, însă fără a îngrădi creativitatea și libertatea prezentatorilor. De obicei, prezentatorii și mare parte a audienței provine din medii precum design, arhitectură, fotografie, artă
PechaKucha () [Corola-website/Science/321474_a_322803]
-
Un epitaf (în greaca veche "ἐπιτάφιος"; "epi"=pe, deasupra + "taphos"=mormânt) este o inscripție funerară sau o creație lirică constând într-un text scurt, în versuri sau proză, onorând o persoană decedată și care este înscris pe piatra funerară a mormântului. Pe o piatră tombală din Seini, Maramureș este scris epitaful: Cimitirul Vesel din Săpânța <poem>"Cine vre
Epitaf () [Corola-website/Science/321504_a_322833]
-
creat inițial oamenii ca servitori pentru ei înșiși, dar i-au eliberat atunci când a devenit prea greu să-i mai controleze. Multe povestiri din religia sumeriană seamănă izbitor cu povestirile altor religii/mitologii din Orientul Mijlociu. De exemplu, ideea biblică a creației omului și potopul lui Noe sunt strâns legate cu povestirile sumeriene. Zeii și zeițele din Sumer sunt reprezentați similar în religiile Akkadiene, Canaanite și altele. De asemenea, o serie de povestiri sunt asemănătoare cu cele din mitologia greacă, de exemplu
Mitologia sumeriană () [Corola-website/Science/321499_a_322828]
-
vasele pe care le avea înainte de naționalizare. Clădirea a fost returnată într-o stare de semi-ruină și cu un teren adiacent mult redus în raport cu suprafața naționalizată. Grădinile ornamentale care se întindeau pe mai multe hectare, inițiativă originală în acea epocă, creație a lui Toma T., au dispărut în totalitate. Mai multe clădiri realizate în jurul anului 1990 (inclusiv o cooperativă) ocupă astăzi acel teren. Casa din Păulești a fost înscrisă pe lista monumentelor istorice după 45 de ani de abandon și neglijență
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
TV și la Teatru Radiofonic. Piesa „Rugul” (al cărei personaj principal este Conrad Haas, inventatorul primelor rachete în trepte) a fost tradusă și jucată în limba germană, în cadrul Festivalului CIBINIUM 71. A mai publicat două piese, la Casa Centrală a Creației Populare. Teatrul Național din București are în portofoliu piesa „Mircea cel Bătrân”, iar Direcția Teatrelor a achiziționat piesa „Inorogul” („Dimitrie Cantemir”). În 1974, la Editura Cartea Românească, a apărut, post-mortem, volumul „Trapezăria”, conținând șapte piese de teatru. A tradus piese
Octav Măgureanu () [Corola-website/Science/316377_a_317706]
-
la data de 25 ianuarie 2010, pe "site"-ul postului Radio 21, dar și pe pagina web a interpretei. Cântecul, reprezentând o colaborare cu formația Play & Win, surprinde o schimbare a stilului muzical abordat de Inna, el fiind diferit de creațiile anterioare, realizat pentru a fi mai apropiat muzicii promovate în S.U.A.. Videoclipul adiacent piesei a fost în prima parte a anului 2010 în Londra, în regia lui Paul Boyd, iar premiera oficială a avut loc în iunie 2010. Ulterior, la
Inna () [Corola-website/Science/316334_a_317663]
-
iar deasupra absidei altarului, acoperișul este mai scund, fiind marcat de frântura verticală de circa 50 de cm. De o certă valoare artistică este decorația picturală a bisericii, dar mult prea deteriorată datorită intemperiilor care au pătruns în interior. Este creația zugravilor de la Feisa, unde s-a format un centru de pictură, creând opere atât cantitativ cât și calitativ. În prima etapă, din anul 1756, este realizată pictura altarului și iconostasului, ea fiind creația lui Iacov zugravul, din care se remarcă
Biserica de lemn Sf. Nicolae din Cuștelnic () [Corola-website/Science/316383_a_317712]
-
intemperiilor care au pătruns în interior. Este creația zugravilor de la Feisa, unde s-a format un centru de pictură, creând opere atât cantitativ cât și calitativ. În prima etapă, din anul 1756, este realizată pictura altarului și iconostasului, ea fiind creația lui Iacov zugravul, din care se remarcă imaginea Sfintei Treimi, cu 3 fețe, 4 ochi, 3 nări, 3 bărbi, 2 mâini, iar în locul triunghiului ce se suprapune nimbului are trei triunghiuri distincte. În anul 1787 se trece la cea de-
Biserica de lemn Sf. Nicolae din Cuștelnic () [Corola-website/Science/316383_a_317712]
-
și voce înaltă. Prezintă viața unei femei, de la prima ei iubire până la moartea soțului. Lucrarea i-a fost dedicată prietenului său, necăsătorit, Oswald Lorenz. Este o lucrare de o înaltă valoare artistică, o capodoperă a genului, nu doar în contextul creației schumanniene, dar și al artei romantice a sec. XIX. În acest ciclu vocal Robert Schumann ni se înfățișează ca un poet al muzicii, atenția sa îndreptându-se spre poezia lirică a lui Adelbert Louis de Chamisso. Ceea ce i-a legat
Frauenliebe und -leben () [Corola-website/Science/316427_a_317756]
-
deosebire ale lui R. Schumann și Jean Paul - unul dintre poeții față de care avea o afinitate sufletească deosebită). Este vorba despre importanța și atenția care aceștia o acordă detaliului, faptului aparent mărunt, care devine obiect de importanță deosebită pentru actul creației. În acest sens R. Schumann caută "să pătrundă în inima poeziei", pentru el fiind esențial a reda nu doar atmosfera generală a versului, ci și sensul adânc al fiecărui cuvânt. Această particularitate a stilului schumannian este relevată în fiecare dintre
Frauenliebe und -leben () [Corola-website/Science/316427_a_317756]
-
mai târzii, din Orientul Babilonian este folosit în general pentru a se referi colectiv la zeii din cer, la fel cum termenul Anunnakku (Anuna) a fost folosit mai târziu pentru a se referi la zei lumii de dincolo. În descrierea creației se spune că există 300 lgigu în ceruri"”. Anunnaki apar în mitul babilonian al creației, "Enuma Elish". Într-o versiune târzie, Marduk, după crearea omenirii, împarte Anunnaki și îi distribuie în locurile corespunzătoare, trei sute în cer, trei sute pe pământ. În
Anunnaki () [Corola-website/Science/316443_a_317772]
-
zeii din cer, la fel cum termenul Anunnakku (Anuna) a fost folosit mai târziu pentru a se referi la zei lumii de dincolo. În descrierea creației se spune că există 300 lgigu în ceruri"”. Anunnaki apar în mitul babilonian al creației, "Enuma Elish". Într-o versiune târzie, Marduk, după crearea omenirii, împarte Anunnaki și îi distribuie în locurile corespunzătoare, trei sute în cer, trei sute pe pământ. În semn de recunoștință, Anunnaki, "Marii Zei", au construit splendidul templu Esagila, care era un turn
Anunnaki () [Corola-website/Science/316443_a_317772]
-
copiii lui Anshar și Kishar (Skypivot și Earthpivot, polii cerești), care la rândul lor, au fost copii lui Lahamu și Lahmu ("cei din noroi"), numele dat păzitorilor templului Abzu de la Eridu, locul în care se credea că a avut loc creația. Lahamu și Lahmu erau copii lui Tiamat și Abzu. Un concept conspirationist lansat de scriitorul Zecharia Sitchin afirmă că Anunnaki ar fi fost de fapt extratereștri ce au interacționat cu civilizația sumeriană, însă aceasta este pură ficțiune, întrucât chiar sumerienii
Anunnaki () [Corola-website/Science/316443_a_317772]
-
diferite substanțe. Termenul a supraviețuit în limba română în cuvinte ca spate, spătar (partea superioară a scaunului) și spată (element al războiului de țesut). Armele cu lamă lungă și două tăișuri, pe care le numim generic spade, au fost o creație a epocii mijlocii a bronzului. În secolele XV-XIV î.Hr. s-a răspândit spada de tip micenian, lungă și subțire (rapiera), dar și spada scurtă și lată. La începutul perioadei Hallstatt se foloseau o mare varietate de spade scurte. Spada lungă
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
conacul familiei Brătianu din Florica, în Regatul României. Biserica are o valoare cultural istorică de unicat în patrimoniul românesc prin semnificația istorică, destinul său aparte și prin calitățile formale și tehnice ce o disting drept una dintre cele mai prețioase creații în lemn din Transilvania. Momentul ridicării bisericii de lemn din Albac a fost însemnat în stâlpii laterali ușilor de la iconostas: "„Această besearică s-au început la anii Domnului 1752, meseța maiu 25 de zile”". Pisania bisericii după mutarea și montarea
Biserica de lemn din Albac () [Corola-website/Science/316497_a_317826]
-
a construit un discurs inconfundabil în sculptură contemporană. Opțiunea să pentru morfologii cu o deosebită sarcina imaginativa are rațiuni adânci, întemeiate pe aderenta la cultura arhaica care își caută drum prin neîncetatele expierențe ale actualității. (...) Elementul antropomorf, mereu prezent în creația lui Ion Iancuț, nu apare din dorința de a dezvălui amănunte particularizatoare, care să funcționeze sub zodia portretisticii, în care domină intențiile mimetice. Mult mai importantă i se pare artistului să plaseze formă sculpturala (în general, elemetele demersului artistic, aparținând
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
dublat de o profundă fervoare religioasă (dar nu mistica!), care îi conferă o anume statura morală în susținerea discurslului sau plastic. Artistul își surprinde publicul cu o bogată serie de compoziții în pastel, susținute și de câteva dintre cunoscutele sale creații sculpturale. O expoziție de o coerentă a viziunii plastice și a mizei tematice cum nu se întâlnește la tot pasul. Acesta, deoarece artistul însuși manifestă o constantă puțin comună în urmărirea temelor preferate. O existență a sordidului și banalului pe
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]