9,251 matches
-
dintre cei mai lungi șerpi din lume, având o lungime de 4-9 m și o greutate de 90-140 kg, însă poate atinge o lungime de 10 m. Este vânat pentru pielea lui folosită în industria încălțămintei și în marochinărie. Acest șarpe constrictor este cel mai lung șarpe din lume. Adulții au în medie 4-9 m și o greutate de 90-140 kg. Pot atinge uneori în lungime 10 m, ca de exemplu o femelă ucisă de către localnicii din Sulawesi în 1912. O
Piton reticulat () [Corola-website/Science/328801_a_330130]
-
lume, având o lungime de 4-9 m și o greutate de 90-140 kg, însă poate atinge o lungime de 10 m. Este vânat pentru pielea lui folosită în industria încălțămintei și în marochinărie. Acest șarpe constrictor este cel mai lung șarpe din lume. Adulții au în medie 4-9 m și o greutate de 90-140 kg. Pot atinge uneori în lungime 10 m, ca de exemplu o femelă ucisă de către localnicii din Sulawesi în 1912. O femelă din zooparcul Highland Park din
Piton reticulat () [Corola-website/Science/328801_a_330130]
-
de către localnicii din Sulawesi în 1912. O femelă din zooparcul Highland Park din Pennsylvania a avut 8,70 metri în lungime și 145 kg, și a murit în 1963. Această specie masivă, în ciuda greutății sale, este mai suplă decât alți șerpi constrictor cum ar fi anaconda verde ("Eunectes murinus"). Este una dintre cele mai bogat colorate specii. Are, în general, o culoare brun-deschis cu ornamente complexe în formă de romb de culoare brun-închis și ocru-galben, mai mult sau mai puțin regulat
Piton reticulat () [Corola-website/Science/328801_a_330130]
-
de sus a craniului și două pe părțile laterale care se extind de la ochi, acestea din urmă fiind portocaliii. Pitonii reticulați tineri sunt mai subțire și au o culoare mai întunecată decât adulții, dar au aceleași ornament. Ca la majoritatea șerpilor, există forme albinoase. Sunt descrise mai multe grade de albinism. La exemplare mai palide, culoarea brună este înlocuită cu o culoare albă și ornamentele brune și ocru cu un galben-deschis. Există alte variații unde culoarea albă se înlocuiește cu un
Piton reticulat () [Corola-website/Science/328801_a_330130]
-
Laos, Vietnam, Malaezia, Brunei, Filipine și Indonezia (cu excepția Noua Guinee). Este mai activi pe timp de noapte, mai ales când trăiește aproape de oameni. Se odihnește în locuri ascunse: vizuini construite de alte animale sau în interiorul buștenilor găunoși. Ca și majoritatea șerpilor, această specie este un vânător de ambuscadă, care își petrece o mare parte din timpul său nemișcat și ascuns așteptând ca prada să se apropie de el, sau se furișează spre pradă. El vânează mai frecvent la sol, dar, uneori
Piton reticulat () [Corola-website/Science/328801_a_330130]
-
mari mâncate a fost un urs malaiez ("Helarctos malayanus") de 23 kg ucis de un piton reticulat de 6,95 m și digerat în 10 săptămâni. Au fost raportate prăzi mai mari. Prăzile cele mai frecvente măsoară aproximativ ¼ din lungimea șarpelui, dar depășesc adesea greutatea sa. Ca toți pitonii el ucide prin constricție. Ei pot ucide și mănâncă oameni, cu toate că acest lucru este foarte rar. Sunt specii ovipare. Femela depune în medie 15-80 de ouă. Femelele mari pot depune mai mult
Piton reticulat () [Corola-website/Science/328801_a_330130]
-
vârstei de 3-4 ani. Femelele sunt, de obicei, mai mari decât masculii. Această specie de pitoni este vânată pentru pielea lor frumos ornamentată, pentru carnea lor și este utilizat în medicamente populare. Pielea lor cu ornamente complexe fac ca acest șarpe să fie cel mai vândut pentru fabricarea articolelor din piele. În plus, șerpii sunt populari în comerțul cu animale de companie, cu toate că dimensiunile lor mari în fac dificil de întreținut. Unii fermieri îi omoară, deoarece se tem că pitonul le
Piton reticulat () [Corola-website/Science/328801_a_330130]
-
specie de pitoni este vânată pentru pielea lor frumos ornamentată, pentru carnea lor și este utilizat în medicamente populare. Pielea lor cu ornamente complexe fac ca acest șarpe să fie cel mai vândut pentru fabricarea articolelor din piele. În plus, șerpii sunt populari în comerțul cu animale de companie, cu toate că dimensiunile lor mari în fac dificil de întreținut. Unii fermieri îi omoară, deoarece se tem că pitonul le va mânca animalele de fermă, în timp ce alții îi omoară, deoarece se tem că
Piton reticulat () [Corola-website/Science/328801_a_330130]
-
decide să acționeze. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman afirma că a recunoscut în "Somnul insulei" o serie de „motive predilecte ale regizorului: solidaritatea întru ideal și pierderea iluziilor din tinerețe, «semnul șarpelui» și «sfârșitul nopții», camaraderia și trădarea, precum și tentativele consecvente de portretizare morală a intelectualului în diferite faze evolutive - sau involutive - ale societății românești”. „Cineastul nu-și dezminte tușa artistică atât de particulară, materializată, de-a lungul anilor, printr-o rafinată
Somnul insulei () [Corola-website/Science/328796_a_330125]
-
-l descrie în mod direct, ci prin ecourile sale asupra personajelor. Războiul real se repercutează însă pe plan simbolic în lupta unui tânăr cu greutățile vieții. Simbolistica se transferă uneori pe plan epic ca în lupta lui Darie cu un șarpe, în care scapă nevătămat datorită agilității sale. Cele două personaje principale ale romanului, Darie și Diplomatul, sunt prezentate în antiteză. Călătoria lor prin Balcanii devastați de război și de mizerie prilejuiesc reflecții morale cu privire la caracterul oamenilor. Cei doi călători simbolizează
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
au reluat ofensiva împotriva perșilor, dar de data aceasta în insulele Mării Egee și în Asia Mică, începând astfel o nouă fază a războaielor greco-persane. În memoria victoriei de la Plateea a fost ridicată o coloană de bronz în formă de trei șerpi încolăciți, creată din metalul armelor persane capturate; coloana a fost amplasată la templul lui Apollo din Delphi. Pe coloană erau inscripționate numele cetăților grecești care au luat parte la bătălie; printre ele figura și Plateea. Pe fondul luptei pentru hegemonie
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
de 2,42 m și este executat din marmură albă. Se găsește la Muzeul Pio Clementin care aparține de Muzeele Vaticane din Roma. Grupul statuar reflectă moartea preotului troian Laocoon, care a fost pedepsit de zei să fie strangulat de șerpii marini împreună cu cei doi fii ai săi. Lucrarea a fost realizată de Agesandru, Athenodor și Polydor, sculptori aparținând școlii de pe insula Rodos. Inițial, grupul statuar fusese cunoscut în descrierile antice dar se credea pierdut. A fost descoperit la data de
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
văzuse în palatul împăratului Titus, în jurul anului 70 e.n.: Când a fost descoperită, grupului statuar îi lipseau unele părți componente precum: brațele drepte ale lui Laocoon și a unuia dintre fiii săi, mâna dreaptă a celuilalt fiu și părți ale șerpilor marini. De starea sculpturii la data la care a fost descoperită se păstrează copii gravate de către Giovanni Antonio da Brescia, unul care este păstrat acum în Düsseldorf, Germania. După ce s-a hotărât restaurarea grupului statuar au existat controverse despre cum
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
între grupul statuar și o friză care reprezenta lupta dintre zei și giganți în Altarul lui Zeus din Pergamon. Mai precis, trăsăturile chipului lui Laocoon sunt foarte asemănătoare cu cele ale gigantului pe care Atena în prinsese de păr, precum și șerpii marini au echivalenții lor în Altarul lui Zeus. Din această cauză Gisella Richter l-a datat în aceeași perioadă cu acesta, în secolul II e.n. Totuși, se observă diferențe între grupul statuar și statuile de la Pergamon: chipul lui Laocoon este
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
scrierile legate de sculptura originală. Totuși, această afirmație ignoră descoperirile din 1957 în peștera din Sperlonga, unde s-au găsit fragmente realizate în aceeași tehnică de sculptare ca și Laocoon și fiii săi În mitologia greacă, în timpul asediului Troiei, doi șerpi au fost trimiși de către Apolo,Poseidon sau Atena ca să îl atace pe preotul troian al lui Apolo, Laocoon și pe fiii săi. Există numeroase versiuni care relatează acest episod și se crede că grupul statuar a fost bazat în relatarea
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
de Odiseu a ajuns să-l lămurească pe Priam de faptul că calulreprezenta o imagine sfântă a Atenei. Laocoon, în încercarea sa de a opri intrarea calului în oraș, a zis: Când Laocoon a început jertfirea taurului pentru Poseidon, doi șerpi marini, numiți Porces și Caribea, sau Curisia, sau Peribea, veniți de pe insulele Tenedos și Kalidnes au ieșit din apă și i-au atacat fiii gemeni lui Laocoon, numiți Atifante și Timbreo sau Melanto, încolăcindu-se în jurul trupurilor lor. Laocoon văzând
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
distrugerea calului. Troienii interpretaseră cele întâmplate ca un semn divin și au început să creadă în sacralitatea calului și că cele afirmate de Sinon erau adevărate. Vergilius în cea de-a două carte a Eneidei, relatează în acest fel atacul șerpilor: Mai există o versiune a mitului care zice că este vorba de o pedeapsă a lui Apollo pentru că Laocoon s-a căsătorie cu Antiopa și a zămislit copii în fața statuii zeului, acest lucru fiind considerat un sacrilegiu odată ce a depus
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
dramatism dus la extrem. Din Renaștere, acest grup statuar este reprezentativ artei antice și al curentului academic și baroc al artei elenistice. Expresia de vinovăție și de mare dramatism a lui Laocoon, care face contorsiuni în agonia dureroasă, provoacă fiori. Șerpii monstruoși încolăciți în jurul celor trei, cu scopul de a-i omorî ca pedeapsă divină, leagă prin liniile lor curbe grupul statuar și conferă din punct de vedere vizual unitate. Acest fapt ajută la demonstrarea dinamicii care vrea să fie dată
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
o produce grupul statuar, care pare că și-ar schimba poziția dacă spectatorul deschide și închide ochii în mod repetat. De asemenea, elogiază momentul ales de artiști ca de maximă intensitate: când unul dintre corpuri e atât de prins de către șerpi încât a rămas fără apărare, al doilea este rănit dar este în situația de a se apăra iar celui de-al treilea îi rămâne încă speranța că va putea fugi. Laocoon este reprezentat într-o poziție în care reacționează în
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
este în situația de a se apăra iar celui de-al treilea îi rămâne încă speranța că va putea fugi. Laocoon este reprezentat într-o poziție în care reacționează în aceeași clipă când este mușcat de șold de unul dintre șerpi: își deplasează corpul spre partea opusă, își contractează abdomenul, își umflă pieptul, scoate umărul în afară și își înclină capul spre partea lezată. Picioarele sunt imobilizate și brațele în poziție de luptă constituind o puternică rezistență care însă nu pare
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
Renașterii s-au simțit puternic influențați. Așadar, Michelangelo s-a inspirat din ea pentru a realiza diferite lucrări ale sale, precum unele din figurile realizate pe tavanul capelei Sixtine, îndeosebi în poziția lui Aman din pictura "Ester și Aman și șarpele de bronz", doi dintre sclavii realizați la mormântul lui Iulius al II-lea și în schițele realizate pentru lucrarea Bătălia dela Cascina. Giambologna s-a inspirat din lucrare în realizarea grupului sculptural "Răpirea Sabinei" (1581-1583). În pictura "Parnaso" realizatîă de
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
capetele lui Laocoon și a lui Homer. Tiziano, Rubens, El Greco, William Blake și Max Ernst au făcut interpretări ale grupului statuar. În albumul Asterix, Laurii lui Caesar (pagina 16), apre un sclav în poziția lui Laocoon cu niște funii asemănătoare șerpilor.
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
de Nord. În România, poroinicul crește în regiunea muntoasă a Văii Teleajenului și preferă solurile umede, pajiștile și tufișurile din jurul izvoarelor și se recoltează în prima jumătate a lunii iunie. În medicina populară mai este numită bujor, limba cucului, iapa șarpelui, mâna Maicii Domnului, sculătoare sau mai recent Viagra românească. Tulpina plantei, ușor trunchiată și roșcată în partea ei superioară, poate avea o înălțime de 15 ... 65 cm. Florile cresc în inflorescență în formă de con, pot avea 1-1,5 cm
Poroinic () [Corola-website/Science/329424_a_330753]
-
visare la prinderea „împăratului peștilor”; două vizite efectuate în anii 1923-1924 la conacul cuconului Costache Lăbușcă din Comana, continuate cu pescuirea de crapi cu năvodul în bălțile Prutului și terminate cu ospețe îmbelșugate; o întâmplare fantastică de fermecare a unui șarpe acvatic la care a asistat Ioan Alexandru Brătescu-Voinești (membru al Academiei Române, dar și un cunoscut pescar) cu prilejul unei expediții de pescuit pe lacul Snagov etc. Autorul își manifestă disprețul față de pescarii care practică pescuitul doar cu scopul de a
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
țăranii noștri”". Mihail Sadoveanu a scris câteva povestiri pescărești în anii '20 ai secolului al XX-lea, pe care le-a adunat într-un volum intitulat "Împărăția apelor" și tipărit în 1928 de către Editura Cartea Românească din București. „Vrăjitorul de șerpi”, una dintre povestirile din acest volum, descrie o întâmplare povestită prin anul 1927 de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești într-o ședință a Academiei Române, la care a participat și Sadoveanu. Povestitorul ar fi mărturisit public că a asistat la fermecarea unui șarpe
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]