33,912 matches
-
formulat principiul laissez-faire-ului. Conform acestei viziuni, în modul de a-și folosi capitalul, un individ „este condus de o mână invizibilă ca să promoveze un scop care nu face parte din intenția sa”<footnote Smith, Adam, Avuția națiunilor, vol. I, Editura Academiei, București, 1962, p. 305. footnote> (scop vizând promovarea interesului public). Mai direct legate de managementul resurselor umane se află alte două modele: „omul organizațional” și „omul administrativ”. „Omul organizațional” - (the corporative man) - termenul a fost pus în circulație de Chester
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
și se pun în practică de către serviciile de personal. După cum am mai menționat, abordarea funcțiilor unei întreprinderi a fost exprimată sistematic de către Henri Fayol (1842-1925)<footnote Fayol, Henri, op. cit., (a se vedea și Herseni, Traian, Psihosociologia organizării întreprinderilor industriale, Editura Academiei, București, 1969, pp. 85-86). footnote>. Viziunea lui Fayol era tipic tayloristă, după care, la nivelul producției, oamenii lucrează „asupra materiei”, iar la nivelul conducerii se lucrează „asupra personalului”. Astfel, funcția de conducere are ca organ și instrument doar colectivul uman
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
În M. Leach (coord.), Dictionary of Folklore, vol. II, Funk & Wagnalls Comp, New York Von Hendy, Andrew, 2002, The Modern Construction of Myth, Indiana University Press, Bloomington Vovelle, Michel, 1985, La mentalité révolutionnaire, Messidor, Paris Vulcănescu, Romulus, 1985, Mitologie română, Editura Academiei, București Waldstreicher, David, 1997, In the Midst of Perpetual Fetes: The Making of American Nationalism (1776-1820), The University of North Carolina Press, Chappel Hill Wallace, Anthony, 1966, Religion: An Anthropological View, Random House, New York Wallis, Robert J., 2001, „Waking Ancestor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Ștefan Augustin-Doinaș, Minerva, Bucarest, 1981. VOICULESCU, Vasile, Ultimele sonete ale lui Shakespeare. Traducere imaginara/Leș derniers sonnets de Shakespeare. Traduction imaginaire, traduction et préface par Paul Miclău, Paralelă 45, Pitești, 2005. 2. 10. Bibliographies Bibliografia analitică a periodicelor românești, Editura Academiei R.S.R., București vol. I : 1790-1850, 1966-1967 ; vol. ÎI : 1851-1958,1970-1971. Bibliografia istorică a României, editata de Vladimir Diculescu, Editura Academiei R.S.R., București, 1974 . Bibliografia românească modernă, Editura Academiei R.S.R., București, 1984-1996. Bibliografia relațiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
imaginaire, traduction et préface par Paul Miclău, Paralelă 45, Pitești, 2005. 2. 10. Bibliographies Bibliografia analitică a periodicelor românești, Editura Academiei R.S.R., București vol. I : 1790-1850, 1966-1967 ; vol. ÎI : 1851-1958,1970-1971. Bibliografia istorică a României, editata de Vladimir Diculescu, Editura Academiei R.S.R., București, 1974 . Bibliografia românească modernă, Editura Academiei R.S.R., București, 1984-1996. Bibliografia relațiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice : 1919-1944, Saeculum, București, 1999, 2 volume. RĂDUICĂ, Georgeta, RĂDUICĂ, Nicolin, Calendare și almanahuri românești : 1731-1918 : Dicționar bibliografic, Editura Științifică și
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
45, Pitești, 2005. 2. 10. Bibliographies Bibliografia analitică a periodicelor românești, Editura Academiei R.S.R., București vol. I : 1790-1850, 1966-1967 ; vol. ÎI : 1851-1958,1970-1971. Bibliografia istorică a României, editata de Vladimir Diculescu, Editura Academiei R.S.R., București, 1974 . Bibliografia românească modernă, Editura Academiei R.S.R., București, 1984-1996. Bibliografia relațiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice : 1919-1944, Saeculum, București, 1999, 2 volume. RĂDUICĂ, Georgeta, RĂDUICĂ, Nicolin, Calendare și almanahuri românești : 1731-1918 : Dicționar bibliografic, Editura Științifică și Eciclopedică, București, 1981. 2. 11. Autres ouvrages consultés
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
bibliotecametropolitana.ro/Uploads//9 2010/113952.pdf. 1042 Cette bibliographie comprend leș catalogues de la Bibliothèque de l'Académie Roumaine ; le catalogue de la Bibliothèque Métropolitaine de Bucarest ; l'ouvrage Bibliografia istorică a României (Bibliographie historique de la Roumanie), édité par Vladimir Diculescu, Editura Academiei R.S.R., București, 1974 ; l'ouvrage Bibliografia relațiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice : 1919-1944 (Bibliographie des relations de la littérature roumaine avec leș littératures étrangères dans leș publications périodiques : 1919-1944), Saeculum, București, 1999, 2 volumes ; l'ouvrage Bibliografia analitică a
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
cu literaturile străine în periodice : 1919-1944 (Bibliographie des relations de la littérature roumaine avec leș littératures étrangères dans leș publications périodiques : 1919-1944), Saeculum, București, 1999, 2 volumes ; l'ouvrage Bibliografia analitică a periodicelor românești (Bibliographie analytique des publications périodiques roumains), Editura Academiei R.S.R., București vol. I : 1790-1850, 1966-1967, en trois parties, vol. ÎI : 1851-1958,1970-1971, en trois parties ; Bibliografia României. Articole din periodice (Bibliographie de la Roumanie. Articles des publications périodiques), 1953-1989 ; Bibliografia românească modernă (Bibliographie roumaine moderne), Editura Academiei R.S.R., București, 1984-1996
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
périodiques roumains), Editura Academiei R.S.R., București vol. I : 1790-1850, 1966-1967, en trois parties, vol. ÎI : 1851-1958,1970-1971, en trois parties ; Bibliografia României. Articole din periodice (Bibliographie de la Roumanie. Articles des publications périodiques), 1953-1989 ; Bibliografia românească modernă (Bibliographie roumaine moderne), Editura Academiei R.S.R., București, 1984-1996 ; Georgeta Răduică, Nicolin Răduică, Calendare și almanahuri românești : 1731-1918 : Dicționar bibliografic (Calendriers et publications périodiques roumains : 1731-1918 : Dictionnaire bibliographique), Editura Științifică și Eciclopedică, București, 1981 ; le catalogue des articles critiques du service bibliographique de la Bibliothèque Métropolitaine de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
în Litere și Drept (obține licența cu teza Adopțiunea în dreptul roman și român). Funcționar în diferite ministere (Justiție, Finanțe, Educație Națională) sau la Casa Artelor, director la Muzeul Comercial și Industrial, a practicat concomitent avocatura și a predat literatura la Academia de Muzică și Artă Dramatică, fondată de Th. M. Stoenescu. A fost căsătorit, între 1908-1913, cu poeta Claudia Millian. Debutează în 1896, în „Revista literară” (recunoscută pentru afilierea la „Literatorul”) și „Adevărul ilustrat”. Din lirica sfârșitului de veac, poetul împrumută
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
, Mircea (11.XI.1950, Slobozia), poet și gazetar. Este fiul Aureliei (n. Badea) și al lui Ștefan Dinescu, muncitori. A făcut liceul la Slobozia (1965-1969) și a absolvit Facultatea de Ziaristică a Academiei „Ștefan Gheorghiu” (1979-1984). Angajat la Asociația Scriitorilor din București (1972-1976), lucrează apoi ca redactor la revista „Luceafărul” (1976-1982) și la „România literară” (1982-1989). După mai mulți ani de insurgență politică și culturală, în 1988 se înscrie în sfera atitudinilor anticomuniste
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
în care harul poetului a dublat forța de impact a protestului său politic. După 1989 beneficiază de mai multe burse și premii în străinătate, în special în spațiul germanic, este președinte al Uniunii Scriitorilor (1990-1993), întemeiază săptămânalul „de moravuri grele” „Academia Cațavencu” (1990) pe care îl conduce până în 2000, după care devine realizator de emisiuni TV, director al revistelor „Plai cu boi” (din 2002), „Aspirina săracului” (2003) și om de afaceri. În 1971 când îi apărea placheta Invocație nimănui (debutase precoce
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
sate / soarbe clopote pe nerăsuflate / ară biserici, seamănă panică / și-apoi o seceră cu limba mecanică.” De aici înainte s-ar zice că „misia poetică” s-a încheiat: volumul O beție cu Marx, ca și Pamfletele vesele și triste din „Academia Cațavencu”, apărute amândouă în 1996, sunt semnele unei alte vârste; poemele nu mai au nici o vlagă, în schimb D. se numără printre pamfletarii politici cei mai citiți. Bântuit de talent, un extraordinar talent, cuvintele-șoc și metaforele percutante îi vin în
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
al Conferinței de estetică literară, pe care o suplinise în 1944. După 1948, va ține aici cursurile de teoria literaturii și literatură universală și comparată, funcționând în paralel și ca director al Centrului de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor al Academiei, până în 1966, când îi urmează lui Tudor Vianu ca șef al Catedrei de literatură universală și comparată de la Universitatea din București, de unde se va pensiona în 1975. Între 1967 și 1973 este și director al Institutului de Istorie și Teorie
DIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
Face parte din conducerea periodicelor „Datina” din Turnu Severin (seria 1924-1932), „Provincia literară” din Sibiu (1932-1934) - aici a îndrumat Gruparea intelectuală „Thesis” -, „Transilvania” (1934-1940), „Iașul literar”, „Cronica” și „Revista de istorie și teorie literară” (1965-1973). A fost membru corespondent al Academiei (din 1964) și, de la fondare, membru al Academiei de Științe Sociale și Politice. În calitate de coordonator, a participat la elaborarea mai multor lucrări colective: Istoria literaturii române (II, 1968), Istoria și teoria comparatismului în România (1972), Dicționar cronologic. Literatura română (1979
DIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
Severin (seria 1924-1932), „Provincia literară” din Sibiu (1932-1934) - aici a îndrumat Gruparea intelectuală „Thesis” -, „Transilvania” (1934-1940), „Iașul literar”, „Cronica” și „Revista de istorie și teorie literară” (1965-1973). A fost membru corespondent al Academiei (din 1964) și, de la fondare, membru al Academiei de Științe Sociale și Politice. În calitate de coordonator, a participat la elaborarea mai multor lucrări colective: Istoria literaturii române (II, 1968), Istoria și teoria comparatismului în România (1972), Dicționar cronologic. Literatura română (1979) ș.a. Pregătirea filologică, în funcție și de îndatoririle
DIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
istoric literar. Este fiul Irinei și al lui Dumitru Dolgan. A studiat la Chișinău, urmând Facultatea de Istorie și Filologie a Universității de Stat din Moldova, între 1958 și 1963. Din 1963 lucrează la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Republicii Moldova. Și-a luat doctoratul în 1970, devenind doctor habilitat în 1991 și profesor universitar în 1994. Din 1983 a condus Secția de literatură contemporană din cadrul Institutului de Istorie și Teorie Literară din Chișinău. Este șef al
DOLGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286818_a_288147]
-
naționale în cultura română (1988; Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române) este de fapt o istorie a Academiei Române, însă cartea nu s-a putut intitula așa, fiindcă principalul for științific al țării era tot mai marginalizat și ocultat, regimul comunist contrapunându-i Academia de Științe Sociale și Politice. Lucrarea lui D. este, în prima ei parte, o istorie a spiritului de asociere în societatea română modernă, a rădăcinilor istorice ale Academiei Române, un excurs asupra societăților și asociațiilor cultural-științifice și literare care au premers
DOBRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286797_a_288126]
-
Autorul demonstrează că discuțiile purtate în aceste societăți și asociații, precum și în principalele publicații din epocă, pe marginea unor deziderate majore - elaborarea unui sistem ortografic unitar, întocmirea unei gramatici și a unui dicționar general - au condus la ideea înființării unei academii naționale, care să concentreze activitatea învățaților epocii și să determine elaborarea acestor lucrări de interes național. În partea a doua se stăruie asupra înființării Academiei, a alegerii ca membri a marilor cărturari din toate provinciile locuite de români, asupra marilor
DOBRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286797_a_288126]
-
unitar, întocmirea unei gramatici și a unui dicționar general - au condus la ideea înființării unei academii naționale, care să concentreze activitatea învățaților epocii și să determine elaborarea acestor lucrări de interes național. În partea a doua se stăruie asupra înființării Academiei, a alegerii ca membri a marilor cărturari din toate provinciile locuite de români, asupra marilor inițiative cărturărești și a participării la acțiunile pentru înfăptuirea unității naționale, precum Pronunciamentul de la Blaj (1868), Serbarea de la Putna (1871), mișcarea memorandistă (1882, 1887-1895), asupra
DOBRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286797_a_288126]
-
n. Aldea) și al lui Nicolae Dobrian, țăran, a cărui familie se mută în București. După câteva clase de liceu la Sibiu, D. intră în „școala vieții” ca băiat de prăvălie, tipograf, electrician, funcționar. Reușește totuși să urmeze și cursurile Academiei Libere de Arte Frumoase din București, pe care le-a absolvit în 1934. S-a profilat apoi pe grafică și gravură, expunând în diferite saloane sau publicând, din 1936, desene în „Șantier” și „Cuvântul liber”, unde debutează și cu versuri
DOBRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
, Arcadie (1.III.1923, Rughi, j. Soroca - 19.XII.2000, București), poet și dramaturg. Este fiul Paraschivei și al lui Gheorghe Donos, funcționari. A făcut școala primară, Liceul Comercial (șase clase) și Institutul Pedagogic din Bălți, studiind apoi la Academia de Muzică și Artă Dramatică (1945- 1948) și la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A fost actor la Teatrul Mic din București până în 1975. Debutează cu proză poetică în 1940, în revista „Crenguța” din Bălți. Colaborează la
DONOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286831_a_288160]
-
de filologie-istorie „Zoia Kosmodemianskaia” (1987) și este licențiată a Facultății de Litere a Universității din București (1993). Și-a luat doctoratul în filologie cu teza Romanul popular în România în secolul al XIX-lea (2001). A lucrat ca bibliotecară la Academia de Teatru și Film (1988-1991), redactor la revista „Moftul român” (1991-1993), profesoară de limba și literatura franceză la Școala Centrală din București (1993-1995); din 1995, este redactor la Televiziunea Română, realizând diverse programe literare și culturale. Debutează publicistic în „Moftul român
DRAGAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286842_a_288171]
-
ne duce la concluzia, paradoxală, că acest popor care nu are istorie, nu are nici origini și nici patrie. Se pare că trebuie să revenim, după un secol, la ce spunea Mihail Kogălniceanu, în lecția sa de deschidere, ținută la Academia din Iași: Dacă nu avem istorie, orice popor dușman ne-ar putea spune: Nu vi se cunoaște originea, și nici numele nu este al vostru, la fel ca și pământul pe care locuiți. Și, într-adevăr, vorbele acestea ni s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
slave, au preluat înaintașii (strămoșii) populației românești teritoriile unde s-au răspândit temeinic. Sunt suficiente dovezi ale pătrunderii lor (românilor) în văile de la est de Carpați, mult mai devreme decât admit susținătorii teoriei imigrării-secolele XII-XIII. Într-o comunicare ținută la Academia din Berlin, în 1940, E. Gamillscheg spunea: "Continuitatea românilor, pe teritoriul lor actual (nordul Dunării), nu este atât o continuitate etnică, cât una spirituală. Romanicii stabiliți în regiunile ce constituiau leagănul lor primar au devenit coloanele unui edificiu puternic, ale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]