9,371 matches
-
1630. Nu i s-a răspuns. Se temea oare Papa să continue relațiile, fie și epistolare, cu bătrânul călugăr, sau scrisoarea nu ajunsese nicicând la destinație? I-a scris o altă scrisoare, în care, de data asta, nu-și stăpâni acuzațiile la adresa celui ce i se împotrivise și îl persecutase; preciză numele și prenumele, se revoltă, amenință, îl rugă pe Urbano să nu-l dea uitării căci cele din ultimii ani erau cărțile anilor lui maturi, plini de înțelepciune și care
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și Natura pe care înainte, pe când era tânăr, nu o înțelesese mereu pe deplin și o dezbătuse făcând risipă de cuvinte, nu toate fiind de folos lui Dumnezeu și oamenilor". A fost chemat de un cardinal însărcinat să verifice dacă acuzațiile lui Tommaso erau adevărate și dacă, într-adevăr, nu mai dăduse la tipar cărți după cele publicate în Germania, Olanda și Belgia: Eu n-am autorizat niciodată tipograful pentru cele șase cărți din Astrologicum și pentru De fato siderali vitando
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
religioase nu a avut ca substrat o dorință de scandal. Ca insultători ai Bisericii am fost pecetluiți și Crainic, și eu (Nae Ionescu-n.n.C.M.) -, e adevărat; dar nu e om de bună credință care să ia în serios asemenea acuzații. Insultători, elemente de scandal și profitori ai tulburărilor din Biserică sunt, desigur, în țară. Dar nu în lagărul nostru, ci oploșiți, din nenorocire, pe lângă înalte fețe bisericești (Vrea cineva preciziuni?). "Cuvântul" a apreciat fapte, nu oameni; și cine este cel
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
actuala mentalitate și conduită a tinerilor (în particular a adolescenților) ca fiind prea libertină, fără un suficient respect pentru tradiții și „bunul-simț”. La rândul lor, copiii și tinerii percep generația în vârstă ca fiind de modă veche și represivă. Aceste acuzații se reproduc din generație în generație. Generația „hipi” a fost contestată, bunăoară, de propriii copii mai mult decât și-au contestat ei părinții. Diferențele de păreri dintre părinți și copii cu privire la îmbrăcăminte, consumul cultural, sex, relațiile interpersonale, atitudinea față de școală
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Prut. Până la „restructurare”, rezistența la rusificare, lupta pentru drepturile etnice ale vorbitorilor de limbă română din Basarabia a fost posibilă doar sub flamura moldovenismului, considerat legitim sub regimul comunist, cât timp referirea la limba și poporul român era pasibilă cu acuzația de trădare. Problema reală pe care patrioții români o resimțeau era nu restituirea numelui adevărat al limbii folosite, române, ci salvarea ei sub orice nume. Așadar, oamenii de cultură basarabeni care foloseau limba română, căpătau dreptul de a o utiliza
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
A afirma că, în 1856, a avut loc „înstrăinarea de Rusia a fâșiei de pământ de-a lungul Prutului și Dunării” poate fi privită ca o invitație la anexarea Basarabiei, din nou, de către Rusia, și este o afirmație la limita acuzației de trădare chiar a statalității moldovenești, pe care o apără. Nu ne este clar dacă domnul Cornea susține o eventuală origine slavonă a limbii moldovenești atunci când vorbește de pângărirea valorilor naționale moldovenești, a limbii, a credinței ortodoxe strămoșești, de către „latinime
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
determine pe turci să se alieze cu Rusia împotriva Franței, "moyennant des avantages qu'on leur ferait entrevoir dans l'Adriatique"131. În acest scop, Bernadotte le dezvăluia turcilor planurile expansioniste ale lui Napoleon pe seama Imperiului Otoman, căruia urmărea, potrivit acuzațiilor sale, să-i ia Constantinopolul, "et y fonder le trône de son empire d'Orient et d'Occident qu'il a l'idée de réunir sous să tête" (s. Ven.C.)132. Inițiativa să a fost foarte bine primită la
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
la sfârșitul anului 1793, o veritabilă campanie de denigrare și de neutralizare a lui, din punct de vedere diplomatic, si de boicotare, tot pe plan diplomatic, a Legației Suediei la Istanbul 40. Firește, Mouradgea d'Ohsson s-a apărat de acuzațiile ce i se aduceau 41 și a continuat să apere punctul de vedere al Suediei în problema subsidiilor 42. Misiune destul de dificilă, deoarece Suedia, de teama unor represalii din partea Rusiei, care era ostilă intențiilor acesteia de a acorda asistență Porții
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ostilitatea Franței care, ca și Poartă Otomană, presupunea că Suedia intrase, din nou, în sfera de influență a Rusiei, mergând până la suspendarea raporturilor diplomatice. Reacția guvernului suedez a fost promptă, protestând împotriva acelui tratament și demontând, punct cu punct, toate acuzațiile francezilor, acuzații de care, în realitate, afirmau suedezii, se făceau vinovați francezii înșiși. Deoarece, așa cum observa și Mouradgea d'Ohsson, Franța nu urmărea, de fapt, asigurarea securității Suediei față de o agresiune externă, în acel caz, față de cea rusă, ci doar
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
care, ca și Poartă Otomană, presupunea că Suedia intrase, din nou, în sfera de influență a Rusiei, mergând până la suspendarea raporturilor diplomatice. Reacția guvernului suedez a fost promptă, protestând împotriva acelui tratament și demontând, punct cu punct, toate acuzațiile francezilor, acuzații de care, în realitate, afirmau suedezii, se făceau vinovați francezii înșiși. Deoarece, așa cum observa și Mouradgea d'Ohsson, Franța nu urmărea, de fapt, asigurarea securității Suediei față de o agresiune externă, în acel caz, față de cea rusă, ci doar provocarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
un posibil învingător. Mai ales că era informată despre existența unor disensiuni în rândul aliaților antifrancezi, iar domnii din cele două Principate Române îi furnizau, uneori, informații favorabile francezilor 223. Cu toate acestea, grija Porții Otomane de a evita orice acuzație că ar fi favorizat tabăra franceză l-a determinat pe sultanul Mahmud al II-lea să-l avertizeze pe Antoine François Andréossy, ambasadorul extraordinar al Franței la Istanbul să nu mai intervină în problema numirii noilor domni în Principatele Române
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
fertil, ci și în ambientele cele mai elevate. Încă de la sfârșitul primului secol suntem informați despre condamnarea la moarte (95 p.Chr.) a consulului Flavius Clemens pentru contemptissima inertia și de cea a lui Acilius Glabriones pentru molitor rerum novarum. Acuzațiile aduse împotriva acestor aristocratici era de ateism și de practicarea obiceiurilor iudaice. Dacă citarea personajelor sus-puse, devenite creștine, poate să dea de înțeles starea excepțională a evenimentului, aceasta nu neagă existența unei anumite eterogenități sociale în comunitățile creștine timpurii. Amploarea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pentru vreun delict criminal, ci pentru simplul motiv că ucenicii lui Cristos, neimplicându-se în cultul idolatric al maselor populare, erau considerați tulburătorii ordinii publice. Astfel, magistrații, din porunca împăratului, aplicau dreptul constrângerii (ius coercitionis) numelui de creștin (nomen christianum); acuzația implicită din rescriptul lui Traian din 112 p.Chr. către Plinius cel Tânăr (guvernatorul Bitiniei, 111-113), a fost confirmată și în răspunsul lui Hadrian către Minucius Fundanus, proconsulul Asiei în 122 p.Chr. Justificarea constrângerii era motivată de contrastul dintre
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
că acestea au atins anumite dimensiuni, care îndreptățea luarea unor măsuri penale precise. Pentru legislația romană starea de agitație putea constitui un delict chiar și în mediul religios. Suetonius ne dă de înțeles că asupra creștinilor născuți din iudaism, plana acuzația răufăcători și înclinația spre rebeliuni; ideea este susținută și de Scrisoarea lui Clement, adresată comunității romane din Corint, în care controversa acestora este definită ca vrajbă. Definiția nu este străină deplinei conștiinciozități a acelor vremuri ce amenințau comunitatea datorită unor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu este străină deplinei conștiinciozități a acelor vremuri ce amenințau comunitatea datorită unor diviziunii interne dar și a puterii imperiale. Între timp, purtătorii de cuvânt ai Bisericii, potrivit istoriografiei creștine, își afirmau prin scris fidelitatea față de împărat pentru a înlătura acuzația neîntemeiată de focar neîntrerupt de dezordini din cadrul Imperiului. 4.2. Creștinismul văzut ca o «superstiție» la Tacitus O evaluare directă a creștinismului, în terminologia religioasă, ne este oferită cu mai multă claritate de către istoricul Tacitus (circa 55-120 p.Chr.). Autorul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
despre creștinism; alături de termenul de cult îl întâlnim pe cel rit. Față de mărturiile precedente, întâlnim o schimbare importantă în evaluarea creștinismului: autorul opune superstițiilor practice ale unui împărat precum Iulian, religia creștină perfectă și simplă. Dacă în scrierile polemiștilor anticreștini acuzația de superstiție era un loc comun, termenul este aplicat acum intervențiilor religioase ale lui Iulian, în timp ce religia creștină este evaluată pozitiv, așa cum rezultă din critica imediat următoare adusă episcopilor, care ruinau legăturile poștale ale imperiului prin continua lor călătorie, pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
interpretări polemice grosolane, dacă se exceptează cazul lui Eunapius (347-414), care, în Viețile sofiștilor, exprimase o critică agresivă împotriva lui Constantin, a fiilor săi și a monahismului creștin. Baza aserțiunilor sale a rămas orizontul și terminologia religiozității trădate, plecând de la acuzația de superstiție până la critica adusă intransigenței crescânde a Bisericii postconstantiniene; critica adusă creștinismului nu este străină procedurilor pedagogiei antice păgâne. Acești istoriografi nu reușesc să pătrundă felul de a înțelege al creștinismului, întemeiat pe o teologie și o morală evanghelică
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
niciodată ca trădători ai Imperiului ori potrivnici obligației serviciului militar, introdus de Augustus și impus cu precădere fiilor de veterani, obligați să urmeze cariera tatălui. Dacă Crescentius și ceilalți filozofi din secolul II p.Chr., atât de porniți să arunce acuzații împotriva creștinilor, acuzații construite pe vocea mulțimii și nu pe fapte reale, nu ar fi invocat și acuzația de dezertare, dacă ar fi avut probe pertinente la îndemână? O asemenea acuzație ar fi constituit cu certitudine un subiect incontestabil al
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ai Imperiului ori potrivnici obligației serviciului militar, introdus de Augustus și impus cu precădere fiilor de veterani, obligați să urmeze cariera tatălui. Dacă Crescentius și ceilalți filozofi din secolul II p.Chr., atât de porniți să arunce acuzații împotriva creștinilor, acuzații construite pe vocea mulțimii și nu pe fapte reale, nu ar fi invocat și acuzația de dezertare, dacă ar fi avut probe pertinente la îndemână? O asemenea acuzație ar fi constituit cu certitudine un subiect incontestabil al antipatriotismului și al
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de veterani, obligați să urmeze cariera tatălui. Dacă Crescentius și ceilalți filozofi din secolul II p.Chr., atât de porniți să arunce acuzații împotriva creștinilor, acuzații construite pe vocea mulțimii și nu pe fapte reale, nu ar fi invocat și acuzația de dezertare, dacă ar fi avut probe pertinente la îndemână? O asemenea acuzație ar fi constituit cu certitudine un subiect incontestabil al antipatriotismului și al ostilității creștinilor față de statul roman, dar această problemă nu exista. Păgânii nu au spus niciodată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
secolul II p.Chr., atât de porniți să arunce acuzații împotriva creștinilor, acuzații construite pe vocea mulțimii și nu pe fapte reale, nu ar fi invocat și acuzația de dezertare, dacă ar fi avut probe pertinente la îndemână? O asemenea acuzație ar fi constituit cu certitudine un subiect incontestabil al antipatriotismului și al ostilității creștinilor față de statul roman, dar această problemă nu exista. Păgânii nu au spus niciodată nimic, deoarece conduita creștinilor era ireproșabilă, fiind printre cei mai buni cetățeni ai
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unor soldați creștini în îndeplinirea îndatoririlor specifice, ne-am fi așteptat poate să întâlnim vreun caz de dezertare militară, dar nici el și nici Tatianus, Atenagora sau Teofil, în apărarea pe care o fac creștinismului, nu amintesc nici măcar aluziv această acuzație. Din aceste motive putem considera că, nu putem vorbi încă despre dezertarea propriu-zisă, iar dacă, prin excepție, ar fi existat anumite cazuri, nu puteau fi decât sporadice și nesemnificative, incapabile să trezească atenția istoricilor creștini și păgâni, cel puțin pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Dumnezeu te-a cuprins în timp ce erai soldat, ascultă Generalul care îți poruncește ceea ce este drept. De aici aflăm că episcopii impuneau credincioșilor ascultarea față de legile civile chiar și în privința serviciului militar, pentru că unii soldați, după ce primeau botezul, renunțau la armată (acuzațiile lui Celsus aveau un fundament de realitate!). Pentru alexandrin, creștinul trebuie să fie totdeauna fidel superiorilor legitimi, chiar și în vreme de război, pentru că fidelitatea este mama tuturor virtuților: Trebuie să fim fideli în toate împrejurările, în timp de pace
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
îndemnat să nu se simtă inferiori, pentru că prin botez și adeziunea sinceră la Evanghelie erau superiori cetățeniei romane, concetățeni ai sfinților din ceruri și fii ai lui Dumnezeu (Efes 2, 19); această diferențiere spirituală devenea cauza primă și originea tuturor acuzațiilor filozofilor păgâni. Concepția absolutistă și tiranică a puterii nu se putea concilia cu esența creștinismului, apărut în numele eliberării de rău (cf. In 8, 32-34), identificat cu Roma, mama și leagănul păgânismului și al demonului. Tertulian (cât timp a fost creștin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
scrierea sa propovăduitoare, în sintonie cu mai toate apologiile perioadei sale, contrapunea viața creștină celei imorale a păgânilor în măsura în care adevărul creștin este opus erorii păgânilor. Ca o dovadă că supunerea față de stat nu comporta neapărat și aprobarea moralității timpului, respingând acuzația de canibalism, filozoful se întreabă: Cine ar putea să-i acuze de omucidere sau de canibalism pe cei despre care se știe că nici măcar nu suportă să vadă cum este ucis un om, chiar dacă este condamnat pe drept? Cine dintre
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]