10,749 matches
-
fond de nesiguranță, în care tânărul oscilează între obediență și revoltă, între independență și imitație, anticonformism și lipsă de originalitate, va adopta regulile grupului pentru că aceasta este soluția pentru a fi recunoscut, acceptat și stimat de către cei pe care îi admiră și care-i sunt prieteni. Prin contactul cu grupul, tânărul adoptă limbajul, capacitățile și aptitudinile, asimilând o serie de valori și norme specifice grupului. Când în cadrul grupului predomină sentimentele de frustrare, insatisfacție socială, de violență și agresivitate apare nevoia negării
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
Dar între acest simbol și această realitate nu există o distanță de netrecut, de vreme ce realitatea aruncă lumină și înțeles asupra simbolului corespunzător. Izvorul, captat din munte și adus în vale, țâșnește în strălucitoarea jerbă de apă a unei fântâni arteziene. Admirând această suire lichidă, ce se sfărâmă în pulbere argintie sub cerul albastru, știm totdeauna că ea e împinsă de legea fizică să atingă din nou, nivelul superior de unde s-a coborât. În strădania ei, ce pare însuflețită de un avânt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
un torent de evlavie fierbinte ca sufletul din care izvorăște. O liturghie romanocatolică, susținută de orgă sau de orchestră, are măreție teatrală, dar n-are intimitate. Cel puțin pentru modul nostru de a simți, ea pare ceva impersonal și artificial. Admiri efectul artistic și uiți că ești în rugăciune de adorare. Bineînțeles, aceste restricții ortodoxe au repercusiuni dincolo de Biserică, în creația culturală. Nici în afară de cult popoarele ortodoxe n-au zămislit o sculptură monumentală și o muzică instrumentală de strălucirea și de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
află după măsura dărniciei sale și a hărăzit-o celor ce-l iubesc pe el”. Prin puterea ei, „toate lucrurile sunt felurite între ele, dar nici unul nu e de prisos. Un lucru sporește bunătatea celuilalt și cine se poate sătura admirând frumusețea lor!” (Sirah, II, 9,10; XLII, 24,25). Desfășurarea puterii și acțiunii sofianice asupra făpturii se oprește îndeosebi la suflete, pe care le inspiră, le luminează și le călăuzește spre Dumnezeu. „Ea duce pe oameni la știința lui Dumnezeu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e principiul activ al individualității”(Etienne Gilson: Le Thomisme, p. 141 ). În acest înțeles, de pildă, sufletul e forma corpului, pentru că el e principiul vital încarnat în corp și el e sensibilizat în expresivitatea unei fizionomii frumoase pe care o admirăm. Această formă, care e o urmă sau o rază a înțelepciunii creatoare, imprimată în inima lucrurilor și care dă proporția, ordinea și strălucirea întregului univers, se mai numește cu termenul aristotelic entelechie. De aceea Sergiu Bulgakov numește frumusețea sofianică „entelechia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în opera lui Dumnezeu. Ea există independent de noi. Ea nu există fiindcă ne place, ci ne place fiindcă există. Caracterul intrinsec al frumuseții e comunicabilitatea; ea ne cheamă, ne atrage, ne provoacă să aderăm la ea și s-o admirăm. Din punct de vedere teologic, ideea că natura ar fi esteticește indiferentă, adică anestetică, apare ca o aberație subiectivistă. Întregul univers n-ar fi atunci decât o noapte compactă în care am exterioriza ici și colo reminiscențele noastre artistice ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
încetat imediat o dată cu pasul și câteva clipe nu simțiți altceva decât lumina uriașă ce vă inundă sufletul. Acela a fost momentul estetic. După aceea, cu nu știu ce spații de seninătăți răsturnate nemărginit în suflet, puteți să vă reluați mersul, să-l admirați mai departe și să-i comentați măreția. Am greși dacă am crede că faptul estetic e ceva periferic ce rămâne pe retina ochiului sau în timpan. Văzul și auzul sunt numai organe de transmitere. Ceea ce puterea frumuseții pune în mișcare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ci contingență, adică poate să fie și poate să nu fie; atârnă de bunăvoința lui Dumnezeu. În această calitate, omul nu-i mai este subordonat, ci supraordonat. El o iubește ca pe făptura lui Dumnezeu, dar în frumusețea ei nu admiră o valoare veșnică, ci reflexul contingent al frumuseții de dincolo de lume. Creștinul nu adoră lumea ca atare și n-o imită nici în ordinea morală, nici în ordinea estetică. Dacă ar adora-o și dacă ar imita-o pentru ea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
puțin de divinitate. Se poate vorbi fără exagerare de un profetism artistic, care constă în a răpi în operă ceva din splendorile sublimelor viziuni pentru a le împărtăși oamenilor. Între primirea frumuseții de sus și dăruirea ei pentru a fi admirată de oameni se mistuie viața de cele mai multe ori tragică a geniului. Marele poet american Edgar A. Poe exprimă partea întâi a misiunii acesteia în felul următor: „Suntem mistuiți de o sete ce nu se poate stinge... Această sete face parte
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
public. Artistul se izolează de societate pentru a crea, dar creația lui nu e destinată obscurității, ci publicității. Arta e prin natura ei generoasă: frumusețea pe care o descoperă vrea s-o împărtășească lumii, căci frumusețea există pentru a fi admirată. Fie că și-o proclamă cu orgoliu, fie că nu, geniul are misiunea de a revela frumusețea, expunând-o sub ochii lumii. Vorbind în termeni proprii, această misiune am numit-o profetism artistic. Geniul e totdeauna conștient de sublima lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
tehnicii și învăluie pe artist și opera lui într un fel de tabu, cu pretenția ca societatea să-l respecte fără drept de obiecție. Lucrul n-ar fi atât de grav dacă opera ar fi într-adevăr vrednică să fie admirată fără murmur. Opera, care aduce în public o puritate artistică nepătată de suspiciuni morale, nu întâmpină de obicei nici o dificultate. Dar teoria autonomiei absolute nu se referă la acest fel de opere ci tocmai la cele care vin în conflict
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vin în conflict cu legile morale ale societății. Teoria artei pentru artă apără de fapt imoralitatea în artă, adică dreptul artistului de a înfrunta și a ofensa bunele moravuri ale societății în mijlocul căreia își trimite totuși opera pentru a fi admirată. Să adăugăm, pentru limpezirea terenului de discuție, că în această cateogorie nu intră de regulă creațiile geniale. Creațiile geniale respiră de obicei o înălțime etică egală. Sunt destul de rare cazurile ca acela al lui Werther, romanul din tinerețe al lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
creația, din moment ce ea este expresia unei personalități, e legată în mod fatal de societatea pe care o caută să i se împărtășească. Această tendință de sociabilitate vine nu numai din natura specifică frumuseții de a se comunica pentru a fi admirată, dar și din natura personalității. Artistul nu e o abstracție, ci un om viu, legat de un anumit loc și de un anumit timp. Personalitatea lui e cu atât mai mare cu cât rezumă mai amplu un neam întreg, cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
face păcatul odios, ca să zicem așa, pe nesimțite. Nici nu e vorba de dozarea meșteșugită a elementelor așa încât, la sfârșit, virtutea să iasă triumfătoare. În opera de artă, păcatul poate să domine totul ca incendiul într-o clădire. Dar precum admirând flacăra incendiului, ne îngrozim de puterea lui devastatoare, tot astfel admirând opera, să ne facă să ne îngrozim totodată de negativismul diabolic al păcatului. Operele imorale sunt acelea care apoteozează voluptatea ca scop în sine și în care autorul însuși
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vorba de dozarea meșteșugită a elementelor așa încât, la sfârșit, virtutea să iasă triumfătoare. În opera de artă, păcatul poate să domine totul ca incendiul într-o clădire. Dar precum admirând flacăra incendiului, ne îngrozim de puterea lui devastatoare, tot astfel admirând opera, să ne facă să ne îngrozim totodată de negativismul diabolic al păcatului. Operele imorale sunt acelea care apoteozează voluptatea ca scop în sine și în care autorul însuși își asumă orgoliul cinic al păcatului. Romanele lui Andre Gide și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de la suflet la operă; între subiect și obiect există o directă proporționare de forțe, care înlesnește intercomunicarea printr-un ritm, ce se stabilește fără greutate, printr-o consonanță spontană și într-o armonie deplină. Nici o stavilă nu se interpune când admirăm o floare, cînd ascultăm o melodie frumoasă ori când citim o poesie de Șt. O. Iosif. Altfel se întâmplă însă când e vorba de sublim. Obiectul sublimului ne apare dintr-o dată în proporții atât de covârșitoare încât prima impresie pe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lume, care o dezdumnezeiește. A numi genialitatea un nou monahism și o altă sfințenie, cum face Berdiaev, înseamnă a confunda lucruri care nu merg împreună decât forțate de judecata cea mai arbitrară și mai neîntemeiată. Dacă geniul merită să fie admirat în opera lui, viața lui ca om e adesea tot ce poate fi mai opus ascetismului. Opera lui Baudelaire e una și viața lui detracată e cu totul altceva. Opera lui Verlaine e una și viața lui noroioasă cu totul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu sunt pregătit pentru asta. Frumusețea e o enigmă”. Admirația pentru chipul fermecător al Nastasiei Filippovna îl duce cu gândul în regiuni supralumești unde i se pare că ar fi cunoscut-o înainte de a o vedea. Cu alte cuvinte, Mîșkin admiră femeia în desăvârșită puritate a inimii. El vede în ea un sens metafizic; în frumusețea ei, un reflex al frumuseții divine. Aceeași puritate supraomenească se manifestă în hotărârea lui uluitoare de a se căsători cu Nastasia Filippovna. El vede că
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
roșu purpuriu. Capricorn - are greutăți în alegerea vestimentației și nu renunță ușor la vechea garderobă. Este nehotărât, nesigur, ușor jenat față de ceilalți. Culorile preferate sunt verdele și nuanțele de galben. Vărsător - are un bun-gust ireproșabil, modern sau clasic, este mereu admirat pentru garderoba sa. Este însă și genul care poate păstra în dulap, până la ieșirea din modă a unui produs, dacă nu a avut ocazia să-l poarte. Pești - abordează eleganță discretă, fără excentricități de nici un fel. Se îmbracă rafinat, cu
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
dobândirea unui grad cât mai ridicat de cunoaștere, cât dobândirea unei etici nereflexive de ordin "natural" (deci "divin"!), pe care nu o întâlnește decât în câmpul ZOON sau, cel mult, în câmpul ETHOS - grație lui Filaret, pe care Breb îl admiră necondiționat pentru ingenuitatea sa: "Străinul înțelegea că bătrânul comunică altfel în toate zilele cu Dumnezeu, bucurându-se de toate ca florile, ca paserile și ca toate gângăniile pământului, care cunosc pe Dumnezeu mai de aproape și mai adânc decât noi
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
nepregătită. Regina Elisabeta I a fost prima care și-a dat seama de puterea poporului și a profitat de aceasta. Avea grijă ca în fiecare zi să treacă prin suburbiile Londrei într-o caleașcă descoperită pentru a fi văzută și admirată de către mulțime. Populația Londrei a devenit principala pavăză a curții în cazul unui război sau a unei revolte în alte zone ale Angliei, permițându-i reginei să reducă armata la câțiva străjeri. Această luptă între Cecil și Essex nu a
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
devine ineficient în a explica realitatea și trebuie renunțat la el. Autoritatea excesivă ce li s-a atribuit unor filosofi oprește din drumul spre cunoaștere, spune Bacon. "Cauza și rădăcina unică a aproape tuturor relelor în știință este că, în timp ce admirăm în mod greșit si preamărim puterile spiritului omenesc, nu căutăm adevăratele lui ajutoare"36. Aici apare la nivel teoretic ruptura de vechile teorii prin cenzura științei. El folosește termenul "adevărat" pentru a arăta diferența dintre cunoștințele anterioare, ce erau considerate
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
potențialități nelimitate ce pot să-l ducă de la statutul de înger până la cel de fiară. Omul are drept de judecată asupra existenței și posibilitatea să "cerceteze cu atenție înțelesul unei atât de mari înfăptuiri, să-i îndrăgească frumusețea, să-i admire măreția"105, fiind singura făptură terestră capabilă de o astfel de cunoaștere. El mai trebuie să-și stabilească propriul său statut, să-și organizeze singur propria existență. Plasat în centrul universului, omul deține toate potențialitățile: "Omului însă, Tatăl i-a
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
într-un spirit diletant, școlar și maimuțăresc. Sînt repere care, din nefericire, jalonează și în prezent o mare parte a actualității noastre poeticești. Lucian Blaga află un reper ce ne salvează de la inanitatea totală, la Bacovia, prizonier al altei epoci, admiră un simț rar al desenului, iar în Arghezi vede un orator de "reușite". Catalogare ce-i dă prilejul de a-și manifesta refuzul față de poezia lirică, una depresivă, de spovedanie și atmosferă, văduvită de un principiu liberator. Puritatea abstractă a
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a treia zi spre o viață veșnică și glorioasă, în însoțirea Mîntuitorului. După ce Sufletul s-a închinat Domnului, el este dus prin deosebite locașuri ale Sfinților, Pentru a privi frumusețile Raiului. Această vizitare a locuințelor cerești ține șase zile. Sufletul admiră și slăvește atunci pe Dumnezeu care din nemăsurată Sa bunătate și dragoste, l-a adus din neființă în ființă, învrednicindu-l a se bucura de mulțimea negrăitelor bunătăți, pe care în viața aceasta el nu putea să și le închipuiască
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]