10,318 matches
-
tobelor rezonează cu cușca toracică. Mii de persoane suferă ca și tine și ascultă manelele 'mnezeii mamii lor de manele! Cînd ora șase vine, se așterne liniștea. Jigodia îmbogățită este doborîtă de răgete, zbierete, băutură, cărne turi și cafele și adoarme. Tu mergi la serviciu, rezolvi probleme, caști și ochii lăcrimează din lipsă de somn. Muncești și-ți faci planuri de viitor. Peste trei luni îmi iau concediul. Mă duc la munte, la... Păi anul trecut te-ai dus la munte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care aveam banii pregătiți. În lei, evident. Eram gata să mai lăsăm acolo și un bonus consistent și un sac plin cu mulțumiri și, în plus, recunoștință veșnică. Luna înainta spre înaltul bolții cerești și eu nici vorbă să pot adormi. Lunecam ușor, ușor, spre o stare între veghe și somn și... atunci am prins balaurul. Un pește mare și fioros, pe care îl trăgeam la mal, încordat și tremurînd de emoție amestecată cu bucurie. Atunci domnul Covalciuc își dă arama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și somnul. Chiar dacă dorm puțin, ochii închiși pe dinafară s-au deschis pe dinăuntru. Ce coșmaruri mă chinuiau! Intr-o seară am mîncat cam mult. Cînd omul are necazuri, mănîncă fără să țină cont cît și mai ales ce mănîncă. Adormisem și... am avut un vis ciudat. Merită să fie povestit. Parcă eram un cîine (ce prostie!) și aveam un os mărișor în gură. N-avea carne pe el, dar îl strîngeam strașnic între dinți. Era semiîntuneric parcă și mergeam prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
gest regesc, aruncă osul în spatele său, unde o imensă haită aștepta cu boturile căscate. Ciudat însă. Nici un cîine nu a apucat osul. Am crezut că are mai multă carne pe el, se plîng pretendenții. Visul se termină, redevin om și adorm liniștit, resemnat. Mă trezesc odihnit. Doar dinții și fălcile mă cam dureau puțin. La cafea, îi spun soției: Nevastă, dă-l dracului de os amărît, l-am înapoiat ministrului și președintelui și mă simt alt om! Este atît de bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și țînțarii. Obraznici, nesimțiți. Mă duc în dormitor și deschid internetul. Încep cu formula obișnuită, "dragă Adrian". Vreau să-i povestesc unui amic trăirile mele din acea noapte. Nu reușesc să mă fac înțeles. Renunț și încerc din nou să adorm. A doua zi mă duc la gard. Mango verzi mușcate, erau împrăștiate peste tot. Acum ești mulțumit? mă întreabă Adrian. Tresar surprins și răspund firesc, ca și cum l-aș fi văzut pe amicul meu în carne și oase. Nu. N-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
surprins de suma primită. S-a pregătit și o masă cu băuturi fine. Erau așa de docile încît vigilența lui Raul a slăbit rău de tot. La a treia săptămînă s-a pregătit șampanie. Raul a băut lacom și a adormit buștean. De aici încolo nimeni n-a mai vorbit de Raul. În curte era un mango bătrîn. Era îngrijit și fălos ca Făt Frumos din poveste. Făcea niște fructe cum altele în Cuba nu-s. Luați, fructele astea au puteri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Cum-necum, fosila încă mai răcorea după 35 de ani de la obștescul sfîrșit. Era o mîndrie a lui Raul pe care o afișa în fața sărăntocilor care nici n-au auzit de frigider de apartament. Marilu avea respirația regulată, semn că a adormit din nou. Raul era însă insistent cînd avea nevoie de ceva! Marilu, puiule, un pahar cu apă, te rog frumos... Nevasta se foșnește din nou, se întoarce, cască și iar oftează. Apucă ceasul de pe noptieră și se uită la ceas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
picioarele, geme ostentativ și oftează din toți rărunchii, tot ostentativ. Se duce mai întîi la baie. Trîntește ușa cu zgomot. Rămîne în baie și nu se aude nici o mișcare. Raul se enervează rău și țipă cît îl ține gura: Ai adormit, hoașco?! Hoașcă ești tu cu mă-ta, țipă răspunsul Marilu. Se așterne tăcerea în apartamentul celor doi. Raul este un pachet de nervi. Ar dori să reia seria acelor bătăi interminabile, care l-au făcut "stăpîn" în casă. Ușa de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-l bea tot. Apoi cu pașii, tot tîrșîiți, se duce la pat și se culcă la loc. Și apa mea? țipă Raul. Nu mai este, răspunde Marilu cu satisfacție. Raul aproape plînge. Imaginează torturi, sadism, bestialitate, sînge și oase rupte. Adoarme și prin somn oftează, ca un om necăjit ce este. Nganga* pentru finul meu Cînd am citit că finuțul meu mă face ipochimen, am simțit o enormă supărare în "organism" și am luat drumul spre Havana Veche. De inimă rea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dormea cu frică. Amenințarea cu "datul foc" nu era fără un suport real. Aurora era chiar pusă să ducă pînă la capăt acest act criminal. Seara, bietul om, controla dacă prin casă nu se află lichide inflamabile. Stătea treaz pînă adormea soția și, din acest motiv, era mai tot timpul obosit. Ești obosit, ai? Unde v-ați întîlnit? A lipsit și ea de acasă, ce, crezi că-s proastă? Exasperat, Aquiles a luat decizia să divorțeze. Dimineața, după o noapte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-l Toaca și-a băgat coada între ei și s-au măcelărit reciproc. În partea dreaptă era Pedro Horroroso cu cele patru nave ale sale. În stînga Alfonso el Asesino cu două nave și șase tunuri. Fiecare a crezut că adoarme vigilența celuilalt și s-au atacat simultan, pe cînd cei doi se pupau la Villa Blanca, beți criță. Pedro Horroroso i-a rupt jugulara lui Alfonso cu dinții, cînd a aflat că cele patru nave ale sale zac în adîncurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
împreună cele șapte clase primare. În schimbul bunătăților din ghiozdanul lui Șimon, eu îi făceam diferite rezumate. La istorie, geografie, anatomie, adică mai la toate materiile. Șimon nu era prost, dar era cam leneș. N-am răbdare să citesc, îmi zicea. Adorm. Așa că, țărane, dacă înainte de a intra în clasă cu drăcoaica - asta era doamna Averescu - îmi spui în două vorbe cum e cu sistemul nervos la om, ai două banane. Târgul era avantajos pentru mine din două motive. Eram obligat să
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
știind fiecare ce produse avem, și chiar din ce zonă a Moldovei le aducem. Drumurile ce la fac sunt foarte obositoare și riscante. După cum cred că ați observat, de câte ori vin la dumneavoastră să mă odihnesc un pic, pur și simplu adorm din picioare, nu am puterea de-a mă abține nici măcar când sunt întrebat de dumneavoastră, despre ce mi-i mai drag, de zona natală, Valea Racovei, de mama, surorile și frații mei din Pungești. Trebuie să caut, să găsesc un
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
să nu uitați de repetiția ce o vom face mâine, la aceeași oră, zise cântărețul de biserică Talmaciu Constantin, fiind convins de respectarea programului bine știut. După plecarea musafirilor, primul care s-a culcat a fost Săndel, care a și adormit imediat.
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
o lecție de destindere rituală, un salt, aproape mistic, în afara vârtejului înconjurător. Prin comparație, toți trecătorii care ocolesc silueta canină par o adunătură de agitați. Ei, oamenii, sunt, de data aceasta, „vagabonzii“, vietățile fără stăpân și fără rost, în vreme ce câinele adormit la soare are „stabilitatea“ unui călugăr Zen. Aș vrea să am îndrăzneala, libertatea interioară, inteligența de a mă întinde lângă el și de a mă sustrage, astfel, împrejurărilor curente, vremurilor, asfixiei lumești. Dar am pierdut, laolaltă cu toți semenii mei
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
adăugați, în fine, tortura sufle tească prin care trece Nazariteanul în „locul îngrădit numit Ghetsimani“, anticipând deznodământul misiunii Sale. „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte“ - spune El (Matei, 26, 38, Marcu, 14, 34). Ucenicii sunt și ei „adormiți de întristare“ (Luca, 22, 45). Iisus merge până la a încerca să se eschiveze de la perspectiva martiriului („depărtează de la Mine paharul acesta“), asudă de spaimă, și vede cum sudoarea i se preface în sânge. Iar pe cruce, cu puțin înainte de a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a se redresa imediat, ca după un intenționat exercițiu de concentrare. Specta culoasă e varianta somnului profund, însoțind, cu eventuale sforăituri, toate emisiunile. Televizorul lucrează ca un soporific perfect, cu singurul dez avantaj că produce obișnuință. Unii nu mai pot adormi fără telejurnal, sau fă ră un vehement film de acțiune. „De ce nu te duci să te culci?“ spun, exasperați, cei din preajmă. „Nu, că nu dorm“, mormăie plescăind împricinatul și se culcă la loc. Nu vom inventaria toate speciile de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Dar, atenție! Pisica poate refuza ceva cât se poate de bun, precum o midie, doar pentru că biocâmpul acelei cărni e oxidativ, adică nu-i e pe plac. Eu o aflu cu un aparat, căci al 6-lea simț mi-a adormit... Dar se dă În vânt după un pește, ca și mine, și din același motiv: acela e reductiv. Pisica ghicește viitorul. Dacă În copilăria mea era un singur motan negru În tot cartierul, acum acesta e plin. Căci pisica neagră
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
romani, precum Nero: plumbul din vinul fabricat din must concentrat În cazanul spoit cu plumb... Dar, à propos de ceai, unul cu certe calități sedative: Poate că acei - și nu mă rușinez să-i cataloghez altfel - criminali vor să-și adoarmă astfel remușcările. Dacă le au... Nu mă lasă inima totuși să le aplic tratamentul de odinioară, ba și de astăzi prin Orient: retezarea barem a unui deget; se bucură de drepturile omului. De ce n’ar exista și drepturi ale copacului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
primară Soarele -, adică pădurea și ogorul, nu trebuie privatizate ci, dimpotrivă, socializate. O miaun chiar cu riscul de a fi văzut negru, adică unealta lui Belzebut. „Meridian“, 7 iulie 2000, ora 12,23 3. Gunoaie Châââî Ce negru sunt! Am adormit Într’un horn, motiv să meditez acum la cât de imperfectă e Natura... nici propria-i biomassă, aceea făcută din bioxid de carbon și apă printr’o reducere fotosinteza n’o poate Întoarce În ce-a fost, printr’o oxidare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de faptele care au trecut. Dar și de curiozități, faptele acoperite Încă de vălul viitorului. Dar lumea e un continuum, și astfel prezentul nu poate deveni o graniță Între banal și curiozitate. Am tot eu grijă de asta, ca să nu adormiți În prezent: chiar trecutul s’a procopsit cu enigme... pe seama cărora trăiește o armată de istorici, după cum o alta trăiește scrutând viitorul, sau curiozitățile. Două armate care de fapt caută să obțină tot banalitatea, În dorul somnului din Eden. Fără
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
evoluează schimbându-și, clipă de clipă, Înfățișarea. Aș rămâne și În spiritul abia Încheiatelor sărbători, pe care le-aș asocia renașterii definitive - pentru anul acesta desigur - a Naturii. Iertare pentru greșeala comisă deja, cedând aparenței: Natura nu moare, nici măcar n’adoarme, niciodată; ea doar Își schimbă imaginea. Dar voi persevera... Aș mai apropia ceva: Înviatul Hristos, „tizul“ de astăzi al Naturii, n’a manifestat nici un resentiment față de suferințele Îndurate de la oameni, chiar de la cei apropiați lui: Petru, de pildă, acela cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
atare. Nu facem alte comentarii, arătăm numai că rezultatele recensământului din anul acesta le vom prezenta și le vom analiza întru-câtva la finele lucrării de față. CAPITOLUL II Tradiții, datini, obiceiuri Motto: Cântecul ce-ades ți-l cînt Când te-adorm în fapt de seară, Puiule, e-un cântec sfânt, Vechi și simplu de la țară. Mama mi-l cânta și ea Și la viersul ei cel dulce Puiul ei se potolea Și-o lăsa frumos să-l culce. Azi te-adorm
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
adorm în fapt de seară, Puiule, e-un cântec sfânt, Vechi și simplu de la țară. Mama mi-l cânta și ea Și la viersul ei cel dulce Puiul ei se potolea Și-o lăsa frumos să-l culce. Azi te-adorm cu dânsul eu, Ieri - el m-adormea pe mine, Și-adormi pe tatăl meu Când era copil ca tine... Mâine când voi fi pământ, Nu-l uita nici tu, - și zi-le, Zi-le doina, cîntec sfânt, La copiii tăi
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
un cântec sfânt, Vechi și simplu de la țară. Mama mi-l cânta și ea Și la viersul ei cel dulce Puiul ei se potolea Și-o lăsa frumos să-l culce. Azi te-adorm cu dânsul eu, Ieri - el m-adormea pe mine, Și-adormi pe tatăl meu Când era copil ca tine... Mâine când voi fi pământ, Nu-l uita nici tu, - și zi-le, Zi-le doina, cîntec sfânt, La copiii tăi, copile. Ștefan O. Iosif 1.Nașterea Una
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]