10,586 matches
-
Mănăstirea Po Lin sau Regatul Budist de Sud, din Satul Ngong Ping. În acest sat culturaltematic cu specific chinezesc, se găsesc magazine de suveniruri, cafenele, restaurante și un teatru. Mănăstirea are mai multe structuri arhitecturale de o frumusețe aparte ca: Altarul principal, Sala Buddha, Sala Bodhisattva Skanda și mai multe temple cu o extensie, Țian Tan Buddha, unde se află, de altfel, și Statuia lui Buddha Amoghasiddhi (interpretat drept „cel care nu este în zadar”, asociat cu mintea conceptuală). Privind invers
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
cult confecționate din lemn tropical și fildeș, culese din fostele colonii portugheze, din India, Malaiezia, Africa și Macau, se vede Igreja de Sao Domingos (Biserica Sf. Dominic), cu arhitectură barocă portugheză, ce combină designul european cu acoperișul chinezesc din țiglă. Altarul bisericii construit din piatră crem și coloane în spirală până în tavan o reprezintă pe Fecioara Maria a Rozariului, alături de care sunt statuile Sfintei Ecaterina din Siena și a Sfântului Dominic. Una dintre cele mai frumoase clădiri din Macau a fost
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
cu fiii lui [...] și nepoților lui, fiii lui Stoican, să le fie satele anume: Mărginenii toți [...] și Breaza toată, cu muntele ei de la Florei și de la Negraș[...]". Tot din anul 1510 datează și o inscripție descoperotă pe piciorul mesei din altarul bisericii ctitorite la Podu Vadului mult mai târziu, în anul 1810. Acest izvor epigrafic menționează: anul 1510, numele unui oarecare Popa Gheorghe și numele localității Breaza. Coroborate, datele oferite de cele două izvoare istorice ne determină să afirmăm că în
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
vaci că mi-s legate cununiile. M-am dus la părintele Galinescu de la Pangăriciori. Există toate pe lumea asta... Și Diavol, și Dumnezeu... Eu n-am crezut, eram tânără și poate de asta m-a bătut. «Stai jos în ușa altarului!» Mi-a pus pe cap cununia și o carte de rugăciuni. «Ai să pleci la un drum și acolo ai să te-ntâlnești cu soarta ta...» Așa a fost. M-am dus la o verișoară la Lotru, la Voineasa, la
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
un mic eleșteu pentru pește. Căpriorul Toader hălăduiește în alt țarc, cu două oi și o capră neaoșă. Biserica din Humulești datează de la 1897 și e construită lângă bisericuța unde prindea Nică bărzăuni cu ceaslovul. S-a mai păstrat doar altarul bisericuței lui Creangă într-un mic aghezmatar. Ca un țarc. Restaurarea merge greu din lipsa banilor. Tradițiile creștine și românești trebuie conservate. Se poate ca preotul să învețe una la școală, și credincioșii să-i ceară să respecte obiceiurile vechi
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
la pușcărie, legându-și grea povară de gât. Părintele a alergat peste tot pentru recuperarea obiectelor care au aparținut familiei Creangă. Spre necazul lui, paracliserul Turcu a tăiat picioarele mesei de zestre a Smarandei ca să aprindă focul pentru tămâie în altar. «Până prin 1930, Creangă trecea drept un popă răspopit, care umbla pe dealu’ ista cu lăutarii după el, da’ să nu scrieți asta...» Întors la pământ Trec pe la mătușa Mărioara, «o femeie care scotea mahmuru din om». Cireșul «din fundu curții
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
găsit puțină tihnă pentru această ctitorie unică în lume. Au adunat oasele albite de zăpezi prin pădure, au săpat două gropi în care le-au așezat. Nu mai știa nimeni dacă erau creștini sau musulmani. Deasupra craniilor, s-a înălțat altarul. Naosul stă acum pe umerii uriașilor Moldovei. Fie și numai pentru această mărturie de omenie, Ștefan poate fi considerat sfânt. Apoi, un alt argument ca o minune: nu există conducător medieval în toată Europa, mic sau mare, care să fi
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
de pe urma lui, nu? - Olimpio, frumusețea mea, făcu Stănică, urcîndu-se înpat, mă atingi în adâncul sufletului. Sunt legat de tine pentru vecie, uniunea noastră va fi pildă de constanță și lealitate. Lasă-ma să muncesc pentru tine, să-ți fac un altar demn de frumusețea ta. Ai să vezi tu cine e Stănică! - Suflă-n lampă, ordonă Olimpia. Stănică oftă și se execută. Gândul lui mergea departe de vorbe. Se gândea la Otilia și se învinovățea că nu știuse cum s-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sărac, cum ești dumneata, în definitiv, căci prea bogat nu ești, cu inteligență, cu capacitate de muncă, e dator să pună mâna pe o fată cu zestre, să absoarbă ceva din averile trântorilor, care n-au contribuit cu nimic pe altarul patriei. E singurul lor mod de a-și justifica existența. Dumneata ești speranța țării, savantul de mâine, nu trebuie să-ți irosești tinerețea. Probabil că iubești pe Otilia, te aprob. Nu te uita acolo la un cuvânt scăpat fără intenție
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Carol. Eu fata n-am văzut-o deloc, fiindcă pe atunci așa era obiceiul, ca părinții sa hotărască tot, fata, zestrea. Erau pregătite toate, masa, lumânări aprinse (uitai să spui că tata făcea și comerț de ceară), popa aștepta la altar, când ne-am trezit în poartă cu o cupea, și, după ea, o căruță acoperită, din care au început slugile să descarce boccele, foteluri și alt calabalâc. Asta era zestrea. Fata a adus-o soacră-mea de mână, și era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tir și, G. Călinescu obosit, găsi cu cale să intre înăuntru. Câteva babe dădeau acatiste și se închinau lung pe la icoane, sărutîndu-le zgomotos. Un dascăl moțăia într-o strană, scoțând pe nas litanii fără sfârșit. Moș Costache, fascinat de sclipirea altarului și de îngînatul cântărețului, se simți pătruns de evlavii și începu să se închine larg, cu mâna dreaptă, în vreme ce cu stânga își pipăia locul banilor. Se gândi că Dumnezeu nu se putea să nu-l vază pe el, care se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ceva păcate pe suflet? - Orice om are păcate, se tângui evlavioasă Aurica. - Are, tăiculiță, are, că lucrează blestematul ăl împielițat,dar-ar gerurile-n el, cum mă junghie el prin genunchi! Popa Țuică merse așa tușind, chițcăind și bodogănind până-n altar, de unde veni cu epitrafilul pe el, ale cărui poale, așezîndu-se lângă o strană, le aruncă în capul Aurichii, îngenuncheată lângă el. - Pai, ce să te-ntreb, taică, zise bătrânul, punîndu-și penas niște ochelari legați cu sfoară, ce să te-ntreb
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să conducă țara, unii s-au ridicat în înaltul cerului și au cutrierat lumea, în mână și mintea lor lor fiind existența vieții unor conducători și regi, pe care lumea nu putea să-i mai încapă, alții au slujit în altarele creștine ale românilor până la fruntariile țării...toate acestea au fost rodul muncii generației noastre, a promoției unite ce ne-am întâlnit la toate soroacele... și poate că ar fi bine ca acestea să fie însemnate undeva...spre aducere aminte. Din
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93264]
-
treptele amfiteatrului, între lume (spectatori) și scenă (actori), dominând spectacolul lumii și spectacolul sacru, dedicat zeilor, de pe scenă. Asumându-și „rolul” demiurgic al zeului, autorul nu este decât un alter de rang inferior, un practicant al misterelor sacre, pe un altar imaginar, un revelator al cuvântului divin, prin euritmia operei sale. De aceea, probabil, la Blaga, locul divinității este atât de pregnant reprezentat în dramele sale, cu sentimentul tragic al zădărniciei și al anonimatului; zeul este printre oameni, dar prezența lui
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
plecări, trebuie să recunoști, discută toată lumea ! Este un subiect care... Și atunci ajungi, fără a avea intenția. Eu, de exemplu, i-am spus Clemenței, eu nu-mi doresc să plec, decât dacă am pleca cu toții ! Odată ce m-am sacrificat pe altarul familiei, să știu pentru ce... Dar toți odată este foarte dificil ! Și dacă am avut o vreme gândul, acum se poate spune că am renunțat... După cinzeci de ani e mai greu să găsești ceva acolo... Se preferă oamenii tineri
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Alain Nicolas, „Matinée perdue“, L’Humanité, 24 noiembrie 2005 * Este o adevărată fericire să o descoperi pe Gabriela Adameșteanu, publicată pentru prima oară în Franța. Dimineață pierdută este, fără îndoială, un simbol dureros, al unei Românii sacrificate un secol pe altarul a două războaie și al comunismului. Deși aceste spectre sinistre o obsedează pe autoare, ea declanșează sarabanda unei scriituri pitorești, îndrăcite, în stilul oral al lui Céline, reinventând vorbirea populară și lirismul străzii într-o țară unde limba de lemn
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o privire calmă, pe un chip senin. ,"E posibil?!" se întreabă cu tristețe, oprindu-se în fața catedralei, să mai privească o dată arcul asimetric. Nici măcar n-a tresărit. "Sînt un odios?" se simte răscolit, în timp ce stă pe o bancă și admiră altarul catedralei. "Poate! își zice mergînd spre hotel. Dar asta e ca în teoria relativității: depinde din ce sistem de referință privești..." * I-a telefonat Lilianei după-amiază, la ora patru. Femeia dormea. S-a scuzat c-a furat-o somnul, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
la noi se termină. Vin tot felul de nechemați pe acolo, face George un gest de nemulțumire. Asta cam așa-i! rîde Petre, oprit o clipă lîngă ei. De ce nu angajați un popă, care să stea la ușă, precum în fața altarului, și să strige: "Toți cei chemați să vină, să nu rămînă nici unul din cei chemați..." Noi și popii! se clatină George. Mai bine fotbaliștii, că vorbiți aceeași limbă. Ești spiritual, tovarășe Graur! Azi sînt domn, bombăne Petre, începînd să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
schimbat și numele din Toader în Theodor. Acum, Mihai a auzit că bătrînul Ion, de cînd Toader s-a întors, ține morțiș la pretenția lui: să meargă într-o duminică împreună la biserică, iar Toader să-și ceară iertare în fața altarului, apoi să binecuvînteze preotul iertarea părintească. Știi, Mihai, tata e tot mai irascibil... Ce naiba, nea Toadere, nu-nțelegi că el e tributar unei mentalități consolidate în popor de-a lungul multor secole?! Ba chiar mie mi se pare legitim și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
să stea rezemați cu spatele de piata pe care s-au iubit, mai frumos și mai furtunos ca niciodată. ...Apoi izbucnirea Lilianei la auzul acordurilor din Sonata lunii... Iar acum vocea ei stranie și privirea tulbure, de miel ajuns la altar. Bine! hotărăște Mihai. Ajută-mă doar să pot urca! simulează el că se mișcă greu din cauza piciorului bolnav. Dar cînd Liliana a ajuns în apropierea unui scaun, face un gest sigur, o împinge un pas și o obligă să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
prea puțină pentru a putea da organelor ei noblețea de învățați; artiștii iar au instinctul drept că de aicea nu li poate izvorî neci un folos pentru arte. Cu toate [că] îmblă mulți actori după tămîiarea cea ieftenă a acestor altare dar asta e așa de puțin o recunoaștere a preoților cultului ei... se pare mai detestabilă decât vanitatea însăși din care izvorăște. Opera (fugitivă) care trece cu vuiet e ca să fie înlănțuită de acest ecou fără (sunet) timbru, de multe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
doline. Sectorul cel mai pitoresc este reprezentat de Cheile Bicazului, de cca. 7 km, lungime cu versanți verticali, numeroase surplombe, marmite și mici peșteri (Munticelu, Suhardului). Porțiunea cea mai spectaculoasă poartă numele de Gâtul Iadului, străjuită la înălțime de Piatra Altarului. La obârșia Bicazului, în anul 1837, a luat naștere Lacul Roșu, prin bararea pârâului cu materiale aduse de pe versantul Muntelui Ghilcoș (Ucigașu), în urma unei alunecări. Materialele rezultate au umplut albia Bicazului formând un baraj natural între Muntele Ghilcoș și Muntele
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
multe urme în Munții Orăștiei (subdiviziune a Munților Șureanu), acolo unde se afla Regatul lui Decebal. Vestigiile dacice au fost descoperite mai ales la Sarmizegetusa Regia, Costești, Blidaru, Bănița, Căpâlna, Piatra Roșie. La Sarmizegetusa Regia s-au identificat un sanctuar, altare și, se pare, un calendar sub forma unor coloane de andezit. Pe lângă vestigiile arheologice, s-au descoperit și unele podoabe, cum sunt brățările din aur pur, dar și monezile de aur specifice dacilor, numite „kosoni”. Pentru valoarea lor, cetățile dacice
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
și Tușnad (cu celebrele cratere, în care s-au format Lacul Sf. Ana și Tinovul Mohoș). Munții Hășmaș, cu un relief carstic bine dezvoltat, atât subteran (Peștera Munticelu, Peștera Suhardului, Avenul Licaș) cât mai ales la suprafață (Cheile Bicazului, Piatra Altarului, Piatra Singuratică, Suhardul Mic ș.a.); în acest areal se găsește și stațiunea Lacul Roșu; depresiunea Praid, cu cea mai veche salină pentru tratament, și stațiunea Sovata, dezvoltată în jurul Lacului Ursu, în apele căruia s-a studiat, pentru prima oară, fenomenul
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
simplu Îi rupe cu dinții cureaua de la ceas. Așteaptă amurgul, suspinînd, acoperit de cadavre, abia mai reușind să respire. A urmat goana cu spaima În suflet spre cartierul general al batalionului, oprită brusc la vederea unui alt măcel. Un mic altar shintoist, ascuns Într-o poieniță și acoperit cu plasă de camuflaj. Japonezi morți În hamacuri: cadavre Înverzite, descărnate. Fiecare om avea pîntecele tăiat pînă la coaste. LÎngă ei, aranjate frumos, săbii cu ornamente Încrustate, cu sînge Îngroșat pe ele. Sinucidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]