9,015 matches
-
a dezintegrat deasupra Texasului în timpul reintrării în atmosfera Pământului, toți cei șapte membri ai echipajului murind. Accidentul s-a petrecut cu puțin timp înainte de terminarea celei de-a 28-a misiuni a navetei, STS-107. Pierderea navetei "Columbia" a fost rezultatul avariilor suferite în timpul lansării, când o parte din izolație, de mărimea unei serviete mici, s-a desprins din rezervorul principal exterior al navetei sub acțiunea forțelor aerodinamice. Resturile au lovit muchia frontală a aripii stângi, avariind sistemul de protecție termică (TPS
Dezastrul navetei spațiale Columbia () [Corola-website/Science/318280_a_319609]
-
din epoca bronzului, unelte unelte șlefuite din epoca de piatră, și obiecte din timpul perioadei Árpádiene. Printre liderii maghiari participanți la cucerirea țării, este, probabil că Bogat a fost primul ce s-a stabilit pe acest teritoriu, confruntându-se cu avarii și cu slavii care locuiau deja acolo. Spre sfârșitul secolului al X-lea, regiunea trece în posesia lui Koppány, apoi devine posesiune regală după moartea liderului rebel, și oamenii loiali regelui vin să se instaleze acolo, precum și călugării benedictini, așa cum
Babócsa () [Corola-website/Science/318283_a_319612]
-
au fost folosite în timpul Ofensivei din Ardeni, fiind înzestrate cu șapte tunuri de asalt Sturmtiger. După Ofensiva din Ardeni, tunurile de asalt Sturmtiger au fost folosite în operațiuni strict defensive pe Frontul de Vest. Majoritatea vehiculelor au fost abandonate din cauza avariilor mecanice și lipsei de combustibil, fiind distruse de către propriile echipaje. Sturmtiger, având o greutate de 68 de tone, consuma 450 de litri de benzină pentru a se deplasa 100 de kilometri. Sturmtiger era capabil să distrugă o clădire folosind o
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
se folosesc dimensiuni ale plăcuțelor de 100 - 300 mm în diametru, în timp ce diametrul de 450 mm, subiect al multor dezbateri, încă nu a intrat în producție. După tranșare plăcuțele sunt curățate cu acizi slabi pentru îndepărtarea particulelor nedorite sau repararea avariilor cauzate în timpul procesului de debitare cu ferăstrăul. În cazul folosirii pentru celulele solare, plăcuțele sunt texturate pentru a crea o suprafață aspră care le crește eficiența. Sticla fosfosilicată generată este îndepărtată de pe marginea plăcuței la decapare. Plăcuțele sau discurile de
Plăcuță semiconductoare () [Corola-website/Science/319796_a_321125]
-
acest motiv acest grup (cu cele șase crucișătoare grele) practic nu a mai putut participa la luptă. La ora 10:30 bombardierele de pe portavioanele ușoare "Intrepid" și Cabot au atacat navele lui Kurita, lovind cuirasatele „Nagato”, „Yamato” și „Musashi”, producând avarii grave crucișătorului greu „Mioko”. Un al doilea val de avioane de pe Intrepid, Essex și Lexington cu avioane Helldivers și Hellcats au reușit să lovească de 10 ori cuirasatul Musashi. Al treilea val de avioane (de pe portavioanele "Enterprise" și Franklin) cu
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
să provoace multe distrugeri scoțând din luptă crucișătoarele Musashi și Myoko, dar marea majoritate a flotei japoneze a rămas în continuare în stare de luptă. Problema a fost că un crucișător japonez trebuia nimerit cu 10-20 de bombe ca să sufere avarie serioasă pentru care avioanele disponibile de pe portavioane nu erau suficiente. A fost greșeală și faptul că cei mai mulți piloți au atacat o singură navă, Musashi. Doar acum a devenit clar ce greșeală mare a fost să se trimită în spate portavioanele
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
Sima a decis retragerea. În strâmtoarea îngustă noaptea printre torpedourile americane și epavele japonezilor întoarcerea navelor nu s-a dovedit o sarcină ușoară, nava amiral a lui Shima ciocnindu-se de crucișătorul "Mogami"care se retrăgea avariat. 'Mogami" a suferit avarii atât de grave datorită ciocnirii, că a devenit nedirijabil a fdoua zi fiind scufundat de americani. Lupta navală din strâmtoarea Surigao a fost ultima luptă în istorie în care au luptat nave de luptă contra navelor de luptă - aici fiind
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
avioane torpiloare TBM Avenger. Contraatacurile aeriene au fost aproape neîncetate și unele, în special cele lansate din partea Taffy 2, erau dure. Au fost scufundate două crucișătoare grele japoneze, un altul a devenit inutilizabil și practic toate navele japoneze au suferit avarii grele. Portavioanele lui Taffy 3 s-au întors spre sud și s-au retras, acoperiți de tirul de artilerie. Japonezii între timp trăgeau permanent în portavioanele americane. Portavionul Gambier Bay, care era ultimul din formație, a explodat și s-a
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
întors spre sud și s-au retras, acoperiți de tirul de artilerie. Japonezii între timp trăgeau permanent în portavioanele americane. Portavionul Gambier Bay, care era ultimul din formație, a explodat și s-a scufundat, multe alte portavioane suferind de asemenea avarii. Spre marele noroc al americanilor, crucișătoarele japoneze foloseau proiectile perforante, care treceau prin corpul navelor fără să explodeze, lăsând în urma lor doar niște găuri mici care puteau fi reparate. Artileriștii japonezi nici nu visau că trag asupra unor nave neblindate
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
cu ocazia misiunii Apollo 10. El a fost înlăturat pentru a repara o potențială problemă de interferență electromagnetice. În timpul demontării, raftul a fost scăpat accidental de la o înălțime de din cauza îndepărtării unui bolț. Rezervorul a părut că nu a suferit avarii dar se pare că un tub de umplere mai slab prins a fost avariat, iar fotografiile au sugerat că probabil capacul de închidere de pe rezervor ar fi lovit raftul cu pilele de combustie. Raportul comisiei de revizuire Apollo 13 consideră
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
14,5 km/h și era obținută prin exploatarea la maxim a motorului. Autonomia și consumul de combustibil erau afectate. Din cauza mobilității reduse, vânătorii de tancuri Jagdtiger erau deseori folosiți ca niște cazemate mobile. Majoritatea vehiculelor au fost pierdute din cauza avariilor mecanice și lipsei de combustibil decât din cauza inamicului. Wehrmachtul a comandat inițial 150 de vehicule, însă puțin peste jumătate din acest număr au fost construite între iulie 1944 și mai 1945. Unsprezece vehicule au fost construite cu suspensia Porche (cu
Jagdtiger () [Corola-website/Science/315840_a_317169]
-
antimagnetică Zimmerit aplicată pe carcasă a fost numărul 305011, fabricat în septembrie 1944. Două batalioane antitanc grele ("schwere Panzerjäger-Abteilung"), numărul 512 și 653, au folosit Jagdtiger începând cu luna septembrie 1944. Majoritatea vehiculelor au fost distruse de propriile echipaje din cauza avariilor mecanice și a lipsei de combustibil. În practică, vehiculele erau folosite în operațiuni strict defensive din cauza mobilității reduse. Vânătorii de tancuri Jagdtiger aveau o rată de foc foarte mică din cauza tunului PaK 44, care necesita o încărcătură propulsivă separată de
Jagdtiger () [Corola-website/Science/315840_a_317169]
-
plece pe front, este mutat la Grupul 7 Vânătoare, unde trece pe Bf 109 E7. În 28 iulie 1942, lt. av. Șerbănescu, antrenându-se la Mizil cu Grupul 7 Vânătoare accidentează la aterizare aparatul Bf 109 nr. 62, care suferă avarii la planul stâng și trenul de aterizare. De remarcat că aceste accidente nu erau neobișnuite, pe durata antrenamentului (1 aprilie - 31 iulie 1942) având loc 13 accidente, cu avarierea a 11 aparate, inclusiv de către piloți consacrați ca Nicolae Polizu-Micșunești și
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
două mari sinagogi: cea sefardo-romaniotă (construită în 1908 în stil gotic-catalan pe str. Mircea nr. 18) și cea așchenază (Sinagoga Mare, construită în 1911 sau 1914 în stil maur pe str. C.A. Rosetti nr. 2). Sinagoga sefardo-romaniotă a suferit avarii la cutremurul din 1977, ea fiind demolată în perioada regimului Ceaușescu . În prezent, Sinagoga Mare nu mai este folosită de mica comunitate evreiască din Constanța, fiind părăsită, fără acoperiș și în pericol de prăbușire, lucru menționat în lucrarea "Seventy years
Sinagoga Mare din Constanța () [Corola-website/Science/318613_a_319942]
-
curățat. Au însă și probleme. Buloanele se pot relaxa, caz în care apar scurgeri pe lângă garnituri, însă scurgerile au loc spre exterior, nu prin amestecarea fluidelor. Au căderi de presiune relativ mari, ceea ce mărește costurile de pompare. Dacă apare o avarie, repararea durează mult, mai ales dacă sunt sute de plăci și se pot colmata relativ ușor, nervurile reținând impuritățile. La aceste schimbătoare suprafața de schimb de căldură este formată dintr-o bandă rulată în formă de spirală, realizându-se astfel
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
iulie 1983, în administrarea Trustului I.A.S. Vaslui, care a efectuat o serie de lucrări de reparații brutale, distrugând, în special, finisajele exterioare. După Revoluția din decembrie 1989, conacul a fost abandonat de Trustul I.A.S. Vaslui, el suferind grave avarii în urma cutremurului din 1990. Ministerul Culturii a încercat în anul 1991 să treacă imobilul în administrarea sa (mai precis a Direcției Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice), în vederea conservării și restaurării. Dosarul de transfer s-a împotmolit în hățișul birocratic din
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
Scurtă vreme după reconstruire , în anul 1836, pe lângă biserica Buna-Vestire a luat ființă o școală grecească pentru „ fii de biserici, care preferau această limbă ”. Bombardamentele din cel de-al Doilea Război Mondial și seismele au făcut ca biserica să sufere avarii destul de grave, iar înfățișarea bisericii de astăzi să difere de cea din 1833. În patrimoniul bisericii se găsesc peste 50 de icoane pictate în secolul XIX dintre care cea mai valoroasă este icoana „ Sfintele Mironosițe la mormântul Mântuitorului ” pictată de
Biserica Buna Vestire din Ploiești () [Corola-website/Science/320067_a_321396]
-
s-a prăbușit în mijlocul bisericii. Astfel, biserica trebuia consolidată de la temelie. În perioada 1962-1970 s-au refăcut temeliile exterioare, s-a construit pridvorul cu vitralii. În anul 1977 s-au început lucrările de restaurare a picturii și alte reparații datorate avariilor produse de cutremurul din același an. Prima pictură datează din 1833, este executată în tehnica frescă și este restaurată în ulei în 1870-1871 de pictorul Radu Vintilescu. În 1976-1977 pictorul Ion Taflan a continuat și a terminat pictura bisericii tot
Biserica Buna Vestire din Ploiești () [Corola-website/Science/320067_a_321396]
-
fiind vulnerabil la atacurile infanteriei. Deși acest lucru reprezenta un dezavantaj important, majoritatea pierderilor au fost cauzate de mine antitanc și defecțiuni tehnice. În aproximativ patru zile toți vânătorii de tancuri Ferdinand erau scoși din uz datorită problemelor tehnice și avariilor la șenile și suspensie cauzate de minele antitanc. Pierderile datorate acțiunilor inamice au fost foarte reduse, datorită protecției mari oferite de blindajul gros, vehiculul fiind aproape imun la focul armamentului sovietic. Majoritatea vehiculelor distruse sau capturate au fost abandonate de către
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
nu a mai putut fi repornit. Cu doar două motoare active, Hindenburg era în pericol să fie purtat în derivă spre Deșertul Sahara unde, în lipsa ehipajelor auxiliare de la sol și a echipamentelor de ancorare specifice, existau riscuri ce depășeau simplele avarii. Pentru a evita o catastrofă, echipajul a ridicat dirijabilul în cautarea curenților de aer care se găsesc de obicei la înălțimi de peste 1500 m, unde presiunea aerului depășea însă gradul de permisivitate al dirijabilului. În mod neașteptat, echipajul a găsit
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
numărat 784 de japonezi morți. A existat și un atac aerian "kamikaze" (singurul din bătălie) asupra navelor ancorate în larg la 21 februarie, soldat cu scufundarea portavionului de escortă USS Bismarck Sea, avarierea gravă a navei USS Saratoga și mici avarii la portavionul USS Lunga Point, la un LST și un transportor. Deși insula a fost declarată oficial asigurată la 16 martie în ziua de 18:00, la 25 de zile după debarcare, Divizia 5 Pușcași Marini a continuat să se
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
explodat și s-a scufundat în câteva minute. Poate pentru că era crucișătorul din fruntea dispunerii de luptă americane, "Atlanta" a fost luat la țintă de câteva nave japoneze, probabil de "Nagara", "Inazuma" și "Ikazuchi", pe lângă "Akatsuki". Bombardamentul i-a produs avarii importante, iar o lovitură cu o torpilă Type 93 i-a tăiat toată puterea motoarelor. "Atlanta" a intrat în bătaia tunurilor de pe crucișătorul "San Francisco" care a tras din eroare și asupra ei, producându-i pagube și mai mari, uciderea
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
târziu, un incendiu a aprins depozitul de muniție, astfel că "Laffey" a explodat și s-a scufundat. "Portland", după ce a ajutat la scufundarea lui "Akatsuki", a fost lovit de o torpilă de pe "Inazuma" sau de pe "Ikazuchi". Lovitura i-a produs avarii grave la pupă, astfel că nu mai putea fi manevrat decât în cerc. După ce s-a învârtit o dată, a tras patru salve către "Hiei", dar nu a mai luat parte prea mult la bătălie. "Yudachi" și "Amatsukaze" au atacat singure
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
și "Samidare". "Aaron Ward" și "Sterett", care căutau singure ținte, l-au observat pe "Yudachi" care aparent nu sesizase că distrugătoarele americane se apropiau. Ambele nave americane l-au lovit pe "Yudachi", simultan, cu proiectile și cu torpile, producându-i avarii importante care au determinat echipajul să-l abandoneze. Totuși, nava nu s-a scufundat imediat. Continuându-și cursul, "Sterett" a fost atacat brusc de "Teruzuki", a fost grav avariat și a fost forțat să se retragă din bătălie către est
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
cel mai mare grad care a supraviețuit acestei lupte) au ordonat retragerea. Amiralul Abe avea un cuirasat ("Kirishima"), un crucișător ușor ("Nagara"), patru distrugătoare ("Asagumo", "Teruzuki", "Yukikaze" și "Harusame") avariate ușor și patru distrugătoare ("Inazuma", "Ikazuchi", "Murasame" și "Samidare") cu avarii moderate. Statele Unite nu mai aveau decât un crucișător ușor ("Helena") și un distrugător ("Fletcher") care mai erau capabile să lupte. Deși poate era neclar pentru Abe, acesta avea posibilitatea să bombardeze aerodromul Henderson și să alunge armata americană din zonă
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]