13,186 matches
-
săi. Mai întâi te voi învăța cum să te porți cu animalele. Caii, să știi tu, sunt pretențioși. Pot fi cei mai buni prieteni. Dar trebuie îngrijiți cu mult suflet, nepoate, trebuie să le vorbești blând. Așa cum vorbești cu oamenii... Bunicul vorbea monoton, cu voce blajină, plimbându-și mâna ușor pe capul băiatului ca într-o adiere caldă de vânt. Tudorel închisese ochii. Auzea ca prin vis vorbele bătrânului, din ce în ce ca venind de mai departe, transformându-se în
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
o adiere caldă de vânt. Tudorel închisese ochii. Auzea ca prin vis vorbele bătrânului, din ce în ce ca venind de mai departe, transformându-se în șoapte calde, plăcute. Adormise. Pentru că nu mai avea putere să-l ducă în brațe, bunicul l-a așezat cu grijă pe bancă și a mers s-o cheme pe mama lui, să-l ducă în pat. Acolo, mama l-a învelit și l-a sărutat ușor pe frunte, privindu-l plină de dragoste, înduioșată. Când
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
grijă până făcu două buchete mari. Le aranjă așa cum o văzuse pe mama să făcând. „Se va bucura când le va vedea... Poate le va simți mirosul de acolo, din lumea veșnică, în care, sigur, a primit-o Dumnezeu... Și bunicul se va bucura. Va înțelege că nu l-am uitat și-i port o vie amintire”, medita Tudor privind florile cu duioșie. „Mă voi întoarce de la cimitir să îngrijesc rondurile. N-au ce căuta florile sălbatice aici! Nici Bătrâna nu
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
mare sau la munte. Cei mai norocoși, au fost chiar în alte țări. Alții au fost la bunici, la țară. Sunt copii care au mers în excursii în fiecare zi, alții la iarbă verde și la pescuit, cu părinții ori bunicii lor. Sunt și copii care au fost în tabere organizate de școală. Fiecare are ceva de spus, de povestit. Pentru fiecare copil vacanța lui a fost cea mai frumoasă. Cred că toți copii au această convingere. Acum, când aștern aceste
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
care avem “Vacanță de Crăciun”. Ei, da! Știu că se numește altfel. Nu mă mai contraziceți! Așa spun eu la vacanța de iarnă: „vacanță de Crăciun”. Așa spune și bunica, după cum se zicea pe vremea ei, când era copil. Părinții bunicii mele au făcut religie în școala primară și așa ține minte, de la ei, că se numea vacanța aceasta, vacanță de Crăciun. Apoi s-a numit „vacanță de iarnă” și se spunea că vine Moș Gerilă cu daruri la copii. Bunica
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
în fiecare iarnă oameni de zăpadă în multe din gospodăriile prin care am vestit și am urat. Povesteam despre asta tatălui meu cu foarte mare părere de rău că nu aveam și eu, în curtea bunicii, un om de zăpadă. Bunicul nu mai trăia iar bunica nu avea putere să facă așa ceva. Ei, ce să vă spun, iarna trecută a venit și tatăl meu la țară, spre seară, fără să știu eu. Nici bunica nu mi-a spus nimic. După colinde
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
confrați născuți dintotdeauna la țară este să mîrÎie că eu sînt din județul Galați. Motiv pentru care umblu permanent c-un foarte vechi și greu album de fotografii În geantă, prima, făcută În 1898, „La Radu” pe Grivița, Înfățișîndu-l pe bunicul bunicului matern cu mustăți apocaliptice și-un lanț de ceas pe care i l-am arătat ieri și frizeriței. Avusesem senzația că era convinsă, după forma pe care o dăduse tunsorii mele, că-s de la țară. CÎnd am ajuns acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
născuți dintotdeauna la țară este să mîrÎie că eu sînt din județul Galați. Motiv pentru care umblu permanent c-un foarte vechi și greu album de fotografii În geantă, prima, făcută În 1898, „La Radu” pe Grivița, Înfățișîndu-l pe bunicul bunicului matern cu mustăți apocaliptice și-un lanț de ceas pe care i l-am arătat ieri și frizeriței. Avusesem senzația că era convinsă, după forma pe care o dăduse tunsorii mele, că-s de la țară. CÎnd am ajuns acasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
premiu, la alt concurs. Robingo. Însă n-am spus nimănui nimic, am ascuns banii pentru zilele negre ce aveau să vină și ne-am mutat. Am cumpărat un apartament mai mic, fără balcon. Nu cu mijloace proprii, ci pentru că murise bunicul meu. Mi-a lăsat o casă frumoasă plină de igrasie, fără apă, fără gaze, cu o pivniță cu șobolan, lîngă Adezgo, foarte aproape de Parcul Libertății, se vedea Mausoleul, fără pod. Ba nu, pod avea. Dar acoperișul era spart. Am vîndut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
igrasie, fără apă, fără gaze, cu o pivniță cu șobolan, lîngă Adezgo, foarte aproape de Parcul Libertății, se vedea Mausoleul, fără pod. Ba nu, pod avea. Dar acoperișul era spart. Am vîndut-o unor danezi. Danezii nu-s pretențioși. Au transformat căsuța bunicului Într-un fel de magazie pentru jucării și ustensile specifice handicapaților, au tras apă, gaze, au pus draperii și au Încuiat ușile cu handicapații Înăuntru. Uneori răzbea cîte un urlet Înfiorător din camera de la stradă, probabil că-i făceau baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rubricile de cinefil datează din 1998; eseurile au fost tipărite În România literară și Cuvîntul (serie nouă) prin 2005, cronichetele literare („Cartea de noapte”) și chestionarele s-au Înghesuit În Dilemateca Începînd cu 2006, interviul a apărut În Ziua literară, Bunicii s-au pozat În Dilema. Acum, șăgalnice cititoare, am ajuns cu toții la capătul puterilor și al acestor introduceri. Ninge. Serios, cînd mi-am ridicat privirea pe fereastră Înainte de-a scrie ninge, am văzut că ningea. Vă rog să fiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de intelectuali mai puțin noi decît P. S., care era nou-nouț și animat de cele mai Înalte afecțiuni sau cum li s-o fi zis la vremea respectivă; debutul, zic, anunța prin vervă cascada ulterioară de cărți de răscolitoare aventuri, precum Bunicul și o lacrimă de fată, Un bunic și o biată aventură etc. După ani de bunici și lacrimi torențiale, din ploaia creației au căzut celebrele romane Cartier muncitoresc (1950, cînd Braine habar n-avea să scrie), De ce văd invers (1970
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care era nou-nouț și animat de cele mai Înalte afecțiuni sau cum li s-o fi zis la vremea respectivă; debutul, zic, anunța prin vervă cascada ulterioară de cărți de răscolitoare aventuri, precum Bunicul și o lacrimă de fată, Un bunic și o biată aventură etc. După ani de bunici și lacrimi torențiale, din ploaia creației au căzut celebrele romane Cartier muncitoresc (1950, cînd Braine habar n-avea să scrie), De ce văd invers (1970, moment oftalmologic) și Biblioteca din Alexandria (anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
exemplificăm la Întîmplare, schimbînd și perfectul compus cu prezentul pentru paralele inegale cu Efectul razelor , să luăm o astfel de producție, Vanessa, a studiourilor Lisa-Film din Mnchen. Sub supravegherea unui regizor pe nedrept uitat Rupert Franck nu există nici un risc, bunicii Își pot cumpăra bilete scumpe În rîndu-ntîi, nu se ridică nimic, nici măcar o obiecție, deși e lung ecranul, ba e lat, și, În plus, nu se pune nici o problemă delicată, intelectuală, nici măcar pentru spectatorul obișnuit intrat la film din greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a plăcut atunci cînd eroul omoară elicopterul cu săgeata, Îl atomizează pe vietnamezul cel rău, care-i ciuruise iubita la fel de vietnameză dar bună, tot c-o săgeată cu bombă-n vîrf, precum indienii, strămoșii lui, pe care i-a căsăpit bunică-su dintr-un elan de pionier al promisiunii, apoi distruge În valuri un batalion de asiatici bestiali ca sîrbii, dar asta după ce-l enervează un rus care se-apucă să-l curenteze pe-un pat pliant băgat În priză, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu visul ei de a-și decupa sfîrcurile, nimic nu e cutremurător În filmul ăsta exceptînd plictiseala crasă, totul complet lipsit umor, nu are nici măcar din cel involuntar. Cu excepția dedicației regizorului filmului, Tudor Giurgiu, ce apare pe negrul genericului final: Bunicii mele. BÎLCIUL PRESEI 1 Abia acum a apărut primul număr al revistei Noi, sub direcția lui Dinu Săraru care nu putea să n-apară. De la-nceput, totuși, o mică deziluzie: publicația-i săptămînală. Așteptată cu-atîta Înfrigurare de toți cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sacrul formează Împreună cu oasele iliace bazinul. Văii Jiului, de pildă. Că alt sacru, aparținînd religiei, ori doar venerabil, chiar că n-am redescoperit. Dar am descoperit un nou intrat În partidul România Mare, Negoescu, glăsuind parlamentar cu o mare simțire: „Bunicul s-a tratat toată viața de inimă și a murit de ficat”. După două minute de Încordată așteptare, vine și explicația pe care n-a Înțeles-o nimeni: „Pisica cu clopoței nu mănîncă șoareci”. Cine-s șoarecii ăia, unde-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
n-a Înțeles-o nimeni: „Pisica cu clopoței nu mănîncă șoareci”. Cine-s șoarecii ăia, unde-i șarpele, unde clopoțeii, de ce nu-i mai are el și-i are pisica, ce s-a-ntîmplat cu pisica cu clopoței care-a mîncat ficatul bunicului, totul rămîne Învăluit În mister. Însă capătă unele justificări, grație lui Carmen Pisso, bănuiesc cu clopoței, dizeuză frustrată prin Politica, care zice: „În muzica ușoară nu-ți poți croi drum decît cu prețul sexului”. Altfel e greu, tre’ să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ce pregătești? R.P. O carte În care folosesc conotațiile apotropaice, hiperbatul, parecheza, tmeza și zengma. Într-un mod semasiologic. Și un anunț: ofer servicii de administrator vilă, spăl, calc, gătesc, fac curat, la nevoie latru prin curte. Rog seriozitate. POSTFAȚĂ BUNICII Au murit toți, Înainte de ’89. Iar oamenii pe care n-am vrut să-i salvez, ca medic, sînt vii. Dacă nu ar fi apărut comuniștii, astăzi aș fi fost bogat, n-ar mai fi trebuit să muncesc, aș fi stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
89. Iar oamenii pe care n-am vrut să-i salvez, ca medic, sînt vii. Dacă nu ar fi apărut comuniștii, astăzi aș fi fost bogat, n-ar mai fi trebuit să muncesc, aș fi stat pe-un fotoliu anatomic. Bunicul din partea tatălui era economist, a ajuns director de bancă, a emigrat În Olanda În ’49. Foarte Înalt, foarte slab, Îi plăcea coniacul. Mi-a rămas de la el o poză. Bănuiesc că e din Olanda, se vede o moară care stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-ul, pentru a mă stimula În carieră. De la ea am Învățat bunele maniere. Apoi le-am uitat. S-a stins la Caritas Într-o rezervă melancolică, cu noblețe, galbenă de la hemoragia cerebrală, gătea excepțional. Pe măsuță stătea un gîndac roșu. Bunicul din partea mamei avea mai multe case și trei restaurante mari În același tembel București, era foarte puternic. Putea să ridice un om de 100 de kilograme, apoi devenea patron, pe urmă veneau comuniștii și-l Închideau pentru că era marea burghezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ar fi orbit. Și-am venit de la dispensarul din creierul ud al munților și l-am amenințat pe-al treilea medic de salvare și ăla s-a speriat și s-a Îndurat să ne ducă dracu’ la spital. În mașină, bunicul n-a scos o vorbă și a privit tot timpul pe fereastra congelată. După ce l-a operat de peritonită, chirurgul mi-a spus că ar fi avut șanse dacă nu l-am fi ținut acasă patru zile. A mai trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Poate din pricina pianului de familie, poate din pricina iubirii a țipat și și-a sfîșiat bluza de spital două nopți la rînd, la 76 de ani, tot la Vitan BÎrzești, a ajuns acolo odată cu gîndacul vișiniu migrator, cu un an Înaintea bunicului. Se pare că au omorît-o colegele de salon, cu vreo cinci, șase pastile de diazepam. Nu mai puteau dormi. De la ea am rămas cu această năprasnică dragoste de semeni. CUPRINS Jurnal 4x4. În loc de epilog.............3 Cuvînt Înainte......................................4 Prefață................................................27
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
385 Ziua cînd vine orgasmul ............................387 Povestea gelatinei .....................................389 Peștera de la Mafra ...................................391 Un socialist În piramidă ............................. 393 Frumoasa și renii ........................................395 Subconștientul inconștient...........................397 Autopsie......................................................399 Nazism și ciocolată......................................401 Anexe....................................................403 Mic chestionar...................................404 Interviu...............................................406 Postfață ..............................................413 Bunicii...................................................414
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bine ce scrie, literele s-au șters de vreme, nici nu e atentă, de fapt, la ce scrie, se vede cândva, în urmă, foarte în urmă, nici nu izbucnise primul război, nu era decât o copilă încă la școală și bunicul îi cere să spună ce-și dorește la o aniversare Îcare dintre ele? care dintre ele?), dar nu vrea nici inel cu incrustații și pietre rare, nici broșă, nici căluț Îcăluț avea să-și dorească după război), doar un gramofon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]