KorAP: Find »[drukola/base=călca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...354 355 356 ...475 >

11,853 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

-o, fie și o fracțiune de secundă, că a venit la Întâlnire exact când a solicitat-o subconștientul meu (În nici un caz nu aș fi recunoscut că o chemasem eu, cu toate puterile benefice/malefice de care eram posedat). Iluminat, călcam ca și cum aș fi plutit; Întors acasă, rămâneam treaz până târziu, citeam până la două noaptea spre a-i păstra imaginea cât mai apropiată, știam că somnul ne Îndepărtează. A doua zi, la ora 7, o vedeam din nou la școală, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
au măscăricii la circ și din care scot tot felul de obiecte, mai mari sau mai mici, neînsuflețite sau chiar vii. Purta niște botfori roșii, aduși În față ca niște bărcuțe, cu tocul Înalt, ce se auzeau țăcănind sec atunci când călca; avea un fel de smoching terminat În spate cu un șnur lung, ce se mișca În sus și În jos când discuta cu mine despre; dar stai să-mi amintesc despre ce am discutat; da, am discutat despre, hi-hi, el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
și pe tine, Dinu. Ți-aduci aminte de seara În care sufletul meu, abia stăpânit de voință, urla de deznădejde, pe când, În vârtejul unui vals amețitor, o pereche se strângea tare Îmbătată de simțuri, ți-aduci aminte cum mi-ai călcat mândria În picioare, ți-aduci aminte ce aer de superioritate ți-ai dat când aveai papillon la gât? Și tu Îți vei primi răsplata, om ca toți oamenii!!! În clipele acelea, n-aveam pe nimeni și singurul sprijin moral ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
atât de crudă... Azi am luat un 4. Mama m-a insultat, tata la fel. Îi desconsider pe toți, vă urăsc de moarte, bestii cu nume de om, va veni și clipa În care Îmi va sălta inima de bucurie, călcând pe cadavrele voastre Însângerate. Dar acum... voi plânge, voi suferi iar și totul se va transforma poate Într-un nou șoc, poate ultimul... Ce bine ar fi! 4 mai 1960 (miercuri) Am luat 7 la rusă - un mare eșec, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
morală În care se scaldă, fug de mine și se ascund unul În spatele altuia. Între ei mă simt stingherită, străină și mă retrag În mine, unde pot visa patinoarul În tăcere și pot să sufăr, fără ca mândria mea să fie călcată, prin umilință În fața altora. Îmi place atât de mult patinajul! Și prin toată activitatea mea mă devotez lui! 16 mai 1960 (luni) M-am antrenat aproape toată ziua. Șpagatul Înaintează pe zi ce trece. Încep să capăt grație la balet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
cumva să-mi fie fidelă, să nu mă trădeze, că n-aș mai avea motiv să scap, cum n-am avut motiv să scap după ce i-am promis că ne luăm; Îmi dădusem cuvântul, nu mai puteam să mi-l calc, orice s-ar fi Întâmplat. (miercuri) Citesc vieți de oameni celebri (Napoleon, Alexandru cel Mare, Cezar). Mă interesează ce fac aceștia În viața obișnuită sau dacă au timp și pentru a fi obișnuiți; e curios, dar nu s-a păstrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
pare doar o șuncă rubensiană ci, acum, observ rozul pielii Îmbibându-se de sânge, văd sânul umflat de viață și nu căzut ca de obicei, simt arcurile șoldurilor adiind când trece pe lângă mine ațâțătoare; nu se mai zguduie casa când calcă, baletează ușor, e nimfa ce așteaptă faunul; mă reped s-o Înhaț. (sâmbătă) Ziua nu facem niciodată dragoste, căci trebuie să citesc; acum lecturez din Moby Dick tocmai pasajul În care Ahab se-nfruntă cu destinul său În pofida rezistenței celorlalți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
al patinajului, mi-ai fost scump, nespus de scump, voi Încerca primele acțiuni de renunțare, nu mă obseda, Îmi distrugi viața! Voi renunța, vreau să renunț! La tot! Rob al propriei sale suferințe va fi sufletul meu, mi-l voi călca În picioare, Îi voi distruge visurile irealizabile. Iartă-mă, patinaj, te-am iubit, te iubesc, trebuie să te alung, cu prețul zdrobirii sufletului meu, iartă-mă, te voi alunga! Și pe tine, Petre, și patinajul, de ce tocmai ce Îmi e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
fată cu un an mai mare decât mine, care se zice că face versuri foarte frumoase. Din nou luptă! 14 octombrie 1961 (sâmbătă) Dragoste... din nou dragoste... Seara, spre surprinderea mea, a venit Petre, eu credeam că nu va mai călca pe la mine niciodată. Am mers În casă și am stat până la 1 noaptea. Ochii noștri s-au Întâlnit și s-au iubit, dar nici unul din noi nu a putut face vreun gest. În curând, mă va săruta. Presimt asta și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
din tot ce face. Ce face? Se duce către scrinul acela cu mai multe soiuri de chei, În care a tot scormonit până acum și de unde a scos grămada de maculatură ce zace lângă fotoliu sau este Împrăștiată peste tot; calcă peste scrisori, peste caiete, peste fotografii; cu multă nepăsare se apleacă din nou În gaura afundă a scrinului, introduce mâna până la umăr, scormonește un timp destul de lung (pot să observ Între caietele ce se află pe masă unul mai nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
ticăloșiile neînfăptuite de oameni Jucând pe tine hora de flăcări Îmbrățișate de vânturi Când surlele zbârnâie la o Înmormântare nesfințită Oricât se vor ruga moaștele tale, fii sigur că nu ești tu; Mai pâlpâie-n mine scântei din toate visele călcate-n picioare de viață Cioburi din ele mâncând, simt că Încep să mă Îngraș ca un vierme candid Sfârcuri de viermi o să-mi crească din creier O să fiu cineva, o să vă-nspăimânt, mărunțeilor, prichindeilor, O să vă vâr pe toți În burta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
parte, cred că, oricum ar fi, va vorbi cu mine, va da curs invitației mele. Cum Îl pot determina pe el să vorbească? Faptul că el atunci n-a venit sau a Întârziat la Întâlnirea aceea hotărâtoare fără să-și calce orgoliul În picioare venind direct la mine și cerându-și scuze mă poate duce la concluzia irevocabilă că a fost un răspuns negativ, tacit din partea lui??? El este asistent, iar eu doar o biată studentă. I-a convenit mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
cum nu m-a impresionat incultura lui, de proporții gigantice, acum mă mir de ce eu Îl iubeam atunci când Îl vedeam cu femeia aceea În brațe, inspirând Înnebunit mirosul ei parfumat, la ștrand, acum de-abia mă mir de ce mi-am călcat mândria În picioare, de ce priveam ca la o zeitate la acel caracter inert, inactiv. Mi-aduc aminte că m-a Înnebunit atunci un gest pe care 1-a făcut Petre la ștrand: a așezat cu grijă hainele lui și ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Îi văd pe aceia care Îmi ocupau locul acolo, În lot. Deci, senzația dureroasă a renunțării, a Înfrângerii mă domina mai mult decât dorința de a patina și găsesc asta foarte normal, nu mă acuz, pentru că niciodată nu o să-mi calc eu Însumi În picioare mândria. E de-ajuns că m-au jignit alții. Fruntea mea era tot ridicată, ba mai sus, părea mai stăpână, dar acolo unde nu poate pătrunde nimeni lacrimile Își croiau traiectorii nevăzute și chinuiau acel suflet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
altceva decât posibilitatea de a antama o discuție mai generală. Este atât de singur, atât de Însingurat. Deși pare subțire, are o vigoare extraordinară. Nimeni nu-l Întrece În rezistență când urcăm. Când urcă, el nu se uită pe unde calcă, de aceea nu are sentimentul fricii. Trece de multe ori pe deasupra unei prăpăstii periculoase cu aerul că merge pe trotuarul din fața Universității. Ieri m-a prins din zbor când am alunecat, are o mână foarte puternică, deși este fină ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Cum stătea așa, respirând parfumul florii, al pietrei, al muntelui, al puterii de care se simțea cuprinsă, ea putea să moară de fericire; de fapt, chiar murise În acea clipă. (sâmbătă) Era iarnă. Mă Întorceam de la școală Împreună cu două colege. Călcam pe zăpada Înghețată, care dădea un sunet de sticlă pisată sub talpa bocancului la fiecare pas: scruuu-scruuu, scruuu-scruuu. Sunetul mi se părea bizar, ireal, fără nici o justificare. Mă uit În sus și descopăr cerul de un albastru lăcuit ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
a Întors!“, nu am timp să văd pe unde trec, În stradă beznă; ce s-a Întâmplat, unde am fost, era ziuă, soare când am intrat, dar ce caut eu pe strada aceasta plină de ierburi ca și cum n-ar fi călcată de nimeni, mă uit cum se cheamă: da, strada Uzilop, nu știu cum să ies; paralel cu mine-n tufișuri, ceva se târăște când merg, stă când mă opresc: „hei, băiete, cauți ceva?“, „unde este strada Polizu?; cine mi-a vorbit, de unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
greu, frântură cu frântură, crispare alături de exaltare, suferință alături de extaz. Și eu am venit să-ți răpesc pas cu pas comoara aceasta pe care numai tu o ai. Bietule om mărunt, cum te-nșeală pe tine toată lumea... Și cum te calc În picioare, ca să-ți fur crâmpeiul de cer ascuns În tine... Dar eu vreau un cer infinit, și de aceea vei rămâne doar amintirea unui singur crâmpei de senin, o, din păcate, nimic mai mult... 10 martie 1965 (miercuri) Lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
În câmp să culegem fluturi și flori. Fără să-mi dau seama, m-am rătăcit de ceilalți, am luat-o de unul singur prin grâul ce-mi ajungea până la genunchi, atras de foșnetul acela misterios: mă uitam atent să nu calc pe vreo pasăre, aflasem că prin grâu se mișcă tot felul de păsări: prepelițe, dropii, rațe sălbatice. Călcând cu luare-aminte, n-am observat că mă Îndepărtez de grup și că ceilalți nu se mai văd; foșnetul vieții din ierburi mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
luat-o de unul singur prin grâul ce-mi ajungea până la genunchi, atras de foșnetul acela misterios: mă uitam atent să nu calc pe vreo pasăre, aflasem că prin grâu se mișcă tot felul de păsări: prepelițe, dropii, rațe sălbatice. Călcând cu luare-aminte, n-am observat că mă Îndepărtez de grup și că ceilalți nu se mai văd; foșnetul vieții din ierburi mă purta aiurea, când, deodată, am presimțit cum mă colindă fiorii unei spaime neînțelese; Încet, din ierburi, ceva cald

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
rostogolești, decât stai În el, așa că e preferabil să te așezi pe jos; Îmi spune: „Pe jos le culc pe englezoaicele astea mizerabile, putrede de bani, dar care vin la mine și preferă să doarmă pe sacul de dormit, Încât calc pe ele când mă duc noaptea la toilette“. Dama, pentru că n-avea ce face, „pictează“. M-a ucis cu atâtea planșe, cu atâtea schițe; e obsedată de un laitmotiv: În toate se observă o singură preocupare, să deseneze toate cururile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

Nu am mai văzut acest model. Ceasul pe care îl purta la mână este spart și arată fix ora 8. Nu cred că e o întâmplare. De fapt, sigur nu e o întâmplare, spuse ea apucând încheietura mâinii fetei. A călcat-o pe mână cu scopul de a-i sparge ceasul. De ce Dumnezeu să-l spargi și să nu-l furi? E un model destul de reușit de Seiko, la urma urmei. - Bună întrebare, Sachs. Ar putea fi un indiciu prețios, la fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
pantofilor criminalului. Mai erau câteva urme ale trecerii altor persoane prin încăpere, probabil nu în aceeași zi. Doar o mică parte din bucăți aveau relevanță, conținând fibre ce nu puteau aparține decât suspectului și care fuseseră găsite doar pe unde călcase acesta și pe lângă victimă. - Mărește-le. Mel Cooper le montă pe lamele microscopice cu ajutorul unei pensete. Le poziționă sub lentila microscopului și apăsă un buton, astfel că totul fu proiectat pe ecranul computerului, fiind posibil pentru toată lumea din încăpere să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
antice din oțel pentru a imobiliza mâinile victimei • cătușele sunt Darby. Folosite de Scotland Yard. De verificat cu Muzeul Houdini din New Orleans. • cumpărate de Erick Weir acum o lună printr-o căsuță poștală din Denver. Fără alte piste. - a călcat pe ceasul victimei exact la ora 8:00 - scaune legate cu o frânghie de bumbac obișnuit. Prea multe piste. - petarde pentru a simula focuri de armă. Distruse. • prea multe surse de verificat - fitil. Comun. Prea multe surse de verificat. - agenții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
auzi vocea lui Rhyme. Imaginea reapăru pe ecranul computerului și el continuă: - Totul e foarte clar: materie bacteriană moartă, fibre parțial digerate și iarbă. E rahat. Mă scuzați că am fost nedelicat: este treabă mare de cățel. Tipul nostru a călcat în ce nu trebuia. Verdictul era încurajator, căci atât firele de păr, cât și materiile fecale erau indicii de primă mână. Dacă s-ar găsi urme similare asupra cuiva într-un anumit loc, s-ar putea presupune nu fără temei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]