10,800 matches
-
ale clădirii aflate odinioară lângă zidul sudic al incintei, a fost ridicată între anii 1955-1958 un edificiu nou, pe restul porțiunii până la turnul de sud-est fiind reconstruit drumul de strajă. În urma Decretului 410/1959, Mănăstirea Slatina a fost desființată, iar călugării au fost alungați. În august 1962, viața monahală a fost reluată aici, dar cu obște de călugărițe. Conform unor surse, se pare că scriitorul Mihail Sadoveanu a intervenit pentru redeschiderea mănăstirii. Alte lucrări de renovare s-au efectuat între anii
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
amintit în continuare în documentele vremii. Domnitorul Radu cel Mare întărește în anul 1501 mănăstirii Cozia mai multe sate, printre care și Vădăstrița cu bălțile de la Dunăre, pentru că ”"să le fie de ocina și de ohaba sfintei mănăstiri și dumnezeieștilor călugări de hrană, iar noua și părinților noștri de veșnică pomenire". Satul Vădăstrița și alte șase state au fost cumpărate în secolul al XVI-lea de călugări de la Gonea Taurul, un necunoscut, pentru suma de 650 aspri. Tot în secolul al
Comuna Vădăstrița, Olt () [Corola-website/Science/302030_a_303359]
-
Dunăre, pentru că ”"să le fie de ocina și de ohaba sfintei mănăstiri și dumnezeieștilor călugări de hrană, iar noua și părinților noștri de veșnică pomenire". Satul Vădăstrița și alte șase state au fost cumpărate în secolul al XVI-lea de călugări de la Gonea Taurul, un necunoscut, pentru suma de 650 aspri. Tot în secolul al XVI-lea, sătul Vădăstrița este amintit că un hotar cu satul Vădastra. Satul a luat ființă în anul 1748 în urmă legii lui Constantin Mavrocordat prin
Comuna Vădăstrița, Olt () [Corola-website/Science/302030_a_303359]
-
locuiește familia Pomohaci Gheorghe. A doua biserică a fost lângă casă parohială existentă, iar a treia este cea actuală. Din spusele bătrânilor se crede că ar fi fost o așezare pe locul numit „ Chilia arsă” în pădure, sau probabil un călugăr ar fi avut acolo o chilie care din motive necunoscute ar fi ars. Astăzi, în acest loc numit Arșița, locuitorii comunei au ridicat un Schit de călugări. În timpul boierului Stârcea au fost aduși de către arendașii moșiei oameni din Ardeal pentru
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
fost o așezare pe locul numit „ Chilia arsă” în pădure, sau probabil un călugăr ar fi avut acolo o chilie care din motive necunoscute ar fi ars. Astăzi, în acest loc numit Arșița, locuitorii comunei au ridicat un Schit de călugări. În timpul boierului Stârcea au fost aduși de către arendașii moșiei oameni din Ardeal pentru muncă, care erau agricultori și crescători de animale, în special oi. În perioada stăpânirii austriece (1774-1918) au fost colonizați germanii, repatriați apoi în 1941. Numele inițial al
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
sau Vlăduț a fost domn al Țării Românești între februarie 1510 - ianuarie 1512, fiu al lui Vlad Călugărul și a celei de a doua soții, Maria (călugărită sub numele de Eupraxia). În primul an de domnie, caută să își consolideze relațiile cu Regatul Maghiar punându-se sub suzeranitatea lui Vladislav al II-lea Jagiello, așa cum reiese dintr-o
Vlad cel Tânăr () [Corola-website/Science/302072_a_303401]
-
apoi ""Schitul Turnu"" și în cele din urmă denumirea actuală de """". Complexul mănăstirii Turnu a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Vâlcea din anul 2015, având codul de clasificare . Istoria locașului începe prin secolul XV - XVI, când niște călugări ai mănăstirii Cozia s-au retras aici, trăind într-o sărăcie deplină. S-au adăpostit în colibe, case de lemn sau chiar în chilii săpate în stâncă, așa cum au procedat pustnicii Daniil și Misail. Datorită faptului că pe la jumătatea secolului
Mănăstirea Turnu () [Corola-website/Science/302115_a_303444]
-
este o mănăstire din județul Vâlcea, situată pe malul râului Olt. Fost schit de călugări, în prezent mănăstire de maici cu hramul "Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul", monument arhitectonic din Țara Românească de secol XVII despre care N. Ghika-Budești spunea că "este dintre cele mai interesante ca plan și dintre cele mai pitorești din această
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
fostului președinte Izetbegovici arată clar că unul din strămoșii săi era un feudal local numit Izet). În același timp o parte importantă a populației locale rămâne fidelă celor două biserici creștine, catolică și ortodoxă. Biserica Catolică din Bosnia supraviețuiește datorită călugărilor franciscani, prezenți în special în regiunea Herțegovinei Occidentale (la vest de orașul Mostar), iar cea ortodoxă are o prezență largă pe tot teritoriul Bosniei. Administrația otomană a fost inițial ostilă Bisericii Catolice, care avea o ierarhie în afara hotarelor Imperiului Otoman
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Românească. Era acordat de regulă rudelor domnului și celor mai însemnați boieri. În unele documente, termenul "pan" se referă la toți membrii sfatului domnesc. "Prim-sfetnic" a fost titlul utilizat prima dată la 9 octombrie 1492 de cancelaria lui Vlad Călugărul. În sec. al XVI-lea erau desemnați dregătorii cei mai importanți ai sfatului domnesc (banii, vornicii și logofeții). În două cazuri se făcea referire la mare clucer, respectiv mare postelnic. Ultima mențiune a acestui titlu datează din 10 martie 1641
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
o înăsprire a atitudinii autorităților turcești. Aceasta situație tensionată nu a împiedicat construirea căii ferate Cernavodă-Constanța (de către o societate britanică), modernizarea porturilor, sporirea bunăstării generale și a numărului școlilor românești (dar și grecești și bulgărești) din Dobrogea, plasate sub oblăduirea călugărului român Nifon Bălășescu (născut în județul Sibiu, călugărit la Căldărușani). În România și Dobrogea, susținerea luptei revoluționarilor naționaliști bulgari („comitagii”) pentru independență dura de mai multe decenii, precum și azilul sistematic acordat emigranților bulgari, permisiunea de a forma organizații precum Comitetul
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
Serafim Roșe, pe numele de mirean "Eugene Dennis Roșe", (n. 13 august 1934, Sân Diego - d. 2 septembrie 1982) a fost un călugăr ortodox american. A aparținut de Biserică Ortodoxă Rusă din afara Rusiei. Deși nu a fost canonizat, este venerat că sfânt de numeroși credincioși ortodocși. Părintele Serafim Roșe - este considerat ca fiind primul american care preia și continuă tradiția sfinților părinți. S-
Seraphim Rose () [Corola-website/Science/302541_a_303870]
-
După ce Descartes dă o reformulare a argumentului, el a fost acceptat de Spinoza și de Leibniz. În evul mediu, argumentul a fost respins de Toma d'Aquino iar mai târziu, a fost criticat de Hume și de Kant. Gaunilon, un călugăr din mănăstirea Marmoutiers, a argumentat împotriva acestui raționament: La contraargumentul formulat de Gaunilon, Anselm subliniază că argumentul său "nu se poate aplica oricărei idei generale", ci numai conceptului de Dumnezeu. Filosofii disting două versiuni ale argumentului lui Anselm. Prima variantă
Argumentul ontologic () [Corola-website/Science/302565_a_303894]
-
ținut de un farmec deosebit, la margine de pădure seculară cu stejari asemeni, ne vine din însemnările călătorului pe meleagurile Țărilor Române, diaconul arab creștin Paul de Alep. Acesta pe la 1653-1658, însoțind pe Patriarhul Macarie al Antohiei, susține că un călugăr a găsit într-o scorbură a unui stejar secular icoana Maicii Domnului. Mai spune că acesta aude o voce care l-a îndemnat să construiască în acel loc o biserică din acel stejar secular. O altă mărturie scrisă existentă de la
Mănăstirea Dintr-un Lemn () [Corola-website/Science/302586_a_303915]
-
al românilor ortodocși, iar autoritățile imperiale austriece au interzis acele pelerinaje. Ieromonahul Visarion a trecut în Ardeal la 11 martie 1744, însoțit de trei negustori aromâni: Dima Nino, Gheorghe Nicola și Gavrilă Bistro. După o primire triumfală în satul Dobra, călugărul s-a îndreptat apoi spre Mărginimea Sibiului, predicând în localitățile traversate împotriva uniației. A trecut prin Deva, Orăștie, Sebeș, Miercurea Sibiului și Săliște, unde a căutat să-i convingă pe români să se lepede de Unirea cu Roma. Istoricul George
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
de neam român, între care: Calinic de la Cernica, mitropoliții Ilie Iorest și Sava Brancovici ai Transilvaniei, Ioan Valahul, Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara și Oprea Nicolae (Miclăuș) din Săliște. Ieromonahul Visarion Sarai a fost trecut în rândul sfinților mărturisitori, împreună cu călugărul Sofronie de la Cioara și țăranul Oprea Nicolae (Miclăuș), prăznuirea lor urmând să aibă loc în ziua de 21 octombrie. Justificarea canonizării lor a fost următoarea: „smeriții între ieromonahi Visarion și Sofronie, care au surpat cu virtutea și cu pătimirile lor
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
și fațada au fost ridicate din nou, 3 ani mai târziu, sub îndrumarea arhitectului Johann Eberhard Blaumann. După ce papa Pius al XI-lea a decis în anul 1924 să treacă biserica în proprietatea Bisericii Române Unite cu Roma (Bisericii Greco-Catolice), călugării franciscani s-au baricadat în interiorul clădirii, ceea ce a făcut necesară intervenția forțelor de ordine pentru evacuarea lor. Edificiul a fost donat Bisericii Române Unite cu Roma (Bisericii Greco-Catolice) în anul 1924 de către Sfântul Scaun, pentru a servi drept catedrală a
Catedrala Schimbarea la Față din Cluj () [Corola-website/Science/302613_a_303942]
-
Primele date referitoare la conventul de la Cluj-Mănăștur ca loc de autentificare datează din anul 1288. În 1437, în timpul Răscoalei de la Bobâlna, oștile lui Anton cel Mare din Buda au atacat mănăstirea și au prădat casa abatelui, făcând victime și printre călugări. Ulterior tot aici s-a întrunit conventul care a stabilit înțelegerile dintre reprezentanții țăranilor răsculați și nobilime, și tot aici a fost ucis Anton cel Mare din Buda, căpetenia țăranilor răsculați. În 1465 abația s-a înconjurat cu o fortificație
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
Alba Iulia. După Dieta de la Mediaș iezuiții au fost forțați să părăsească temporar țara (între 1588-1594), reîntorcându-se în 1595. Parțial distrusă de un trăsnet în 1598, clădirea a intrat o perioadă îndelungă în renovare, după care a fost restituită călugărilor iezuiți. Un alt episod trist din istoria mănăstirii a fost scris cu ocazia invaziei tătarilor din 1658-1661 când a fost din nou distrusă, devenind nelocuibilă. În secolul XVIII clădirea a fost folosită drept depozit de armament, accentuându-se distrugerea sa
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
instalații pentru metode că electroterapia, hidroterapia, aerosoli, masaje, împachetări cu parafina și alte operațiuni specifice tratamentelor balneare. Stațiunea Băile Felix permite și efectuarea unui turism de relaxare. Izvoarele termale au fost puse în valoare în secolul al XVIII-lea de călugărul Felix Helcher de la mănăstirea din Moravia, administrator al mănăstirii din Sânmartin. Între 1711-1721 au fost organizate primele așezăminte pentru tratament, sub numele de „Baia lui Felix” (în ). Felix Helcher a murit în anul 1737. În anul 1885 a fost captat
Băile Felix () [Corola-website/Science/302624_a_303953]
-
titlul de ofițer al "Legiunii de Onoare" (Franța), ofițer al ordinului "Cruz de Sul" (Brazilia), comandor al ordinului "Isabela Catolica" (Spania). Jean-François Revel a fost căsătorit într-un prim mariaj cu pictorița Yahne Le Toulemin. Fiul lor, Matthieu Ricard, este călugăr budist, cu care J.-F. Revel a dialogat în cartea cu titlul "Le Moine et le Philosophe" (1997). A doua soție a fost jurnalista Claude Sarraute, fiica cunoscutei scriitoare Nathalie Sarraute. J.-F. Revel a decedat în noaptea de 30
Jean-François Revel () [Corola-website/Science/302616_a_303945]
-
de pe vremea romanilor, deși există istorici care susțin că romanii ar fi găsit aceasta varietate acolo când au cucerit teritoriul cunoscut astăzi sub numele de Bourgogne (secolul I î.Hr.). Cert este că prima documentare istorică datează din anul 1345, când călugării francezi au adus strugurele cu ei în Rheingau (Alsacia), unde a fost cultivat începând cu anul 1470. Biserica deținea pământurile pe care se cultiva vița de vie, pe atunci, iar după revoluția franceză din anul 1789, acestea au fost distribuite
Pinot Noir () [Corola-website/Science/302636_a_303965]
-
moștenit toată averea acestuia. Puțin timp după aceea, el a văzut într-o zi un monah creștin, Lucian, care vorbea cu un sărac. Cum nu avea bani, monahul a dat săracului haina ce o avea pe el. Mișcat de gestul călugărului, Sfântul Epifanie a îmbrățișat creștinismul, primind Botezul de la episcopul locului, împreună cu sora sa vitregă. Mai apoi, el a renunțat și la toată averea sa, făcându-se călugăr pe lângă sfântul Ilarion cel Mare. Însetat de a cunoaște mai bine viața monastică
Epifanie de Salamina () [Corola-website/Science/302641_a_303970]
-
monahul a dat săracului haina ce o avea pe el. Mișcat de gestul călugărului, Sfântul Epifanie a îmbrățișat creștinismul, primind Botezul de la episcopul locului, împreună cu sora sa vitregă. Mai apoi, el a renunțat și la toată averea sa, făcându-se călugăr pe lângă sfântul Ilarion cel Mare. Însetat de a cunoaște mai bine viața monastică, Epifanie a făcut o lungă călătorie în deșertul Egiptului, ca să-i cunoască pe călugării renumiți de acolo. După patru ani de călătorii, Sfântul Epifanie s-a întors
Epifanie de Salamina () [Corola-website/Science/302641_a_303970]
-
vitregă. Mai apoi, el a renunțat și la toată averea sa, făcându-se călugăr pe lângă sfântul Ilarion cel Mare. Însetat de a cunoaște mai bine viața monastică, Epifanie a făcut o lungă călătorie în deșertul Egiptului, ca să-i cunoască pe călugării renumiți de acolo. După patru ani de călătorii, Sfântul Epifanie s-a întors în Palestina și a întemeiat în apropierea satului său natal o mănăstire, al cărei stareț a fost timp de treizeci de ani. Mai apoi a plecat în
Epifanie de Salamina () [Corola-website/Science/302641_a_303970]