8,983 matches
-
(CSNU) este unul din principalele organe ale Națiunilor Unite, însărcinat cu menținerea păcii și securității internaționale. Rolul său, descris în Carta Națiunilor Unite, include stabilirea de operațiuni de menținere a păcii, instituirea de sancțiuni internaționale, precum și autorizația de acțiuni militare. Rolul Consiliului de Securitate este exercitat prin intermediul rezoluțiilor Consiliului. Consiliul de Securitate a avut loc prima sa sesiune, la 17 ianuarie
Consiliul de Securitate al ONU () [Corola-website/Science/315497_a_316826]
-
mai multe orașe, cum ar fi Paris și Addis Abeba, apoi cele curente din New York. Consiliul de Securitate este format din 15 membri, format din membri permanenți și membri aleși. Această structură de bază este stabilită în capitolul V al Cartei ONU. Membrii Consiliului de Securitate trebuie să fie întotdeauna prezenți la sediul ONU din New York, astfel încât Consiliul de Securitate să se poată întâlni în orice moment. Această cerință a Cartei Organizației Națiunilor Unite a fost adoptată pentru a evita un
Consiliul de Securitate al ONU () [Corola-website/Science/315497_a_316826]
-
Această structură de bază este stabilită în capitolul V al Cartei ONU. Membrii Consiliului de Securitate trebuie să fie întotdeauna prezenți la sediul ONU din New York, astfel încât Consiliul de Securitate să se poată întâlni în orice moment. Această cerință a Cartei Organizației Națiunilor Unite a fost adoptată pentru a evita un punct slab al Ligii Națiunilor, faptul că organizația a fost de multe ori în imposibilitatea de a răspunde rapid la o criză. Consiliului de Securitate are cinci membri permanenți cu
Consiliul de Securitate al ONU () [Corola-website/Science/315497_a_316826]
-
război mondial, și de la întemeierea ONU, în 1946, Consiliul de Securitate a fost format din Franța, Republica China, Marea Britanie, Statele Unite și URSS (astăzi Rusia). Au avut loc două schimbări de atunci, deși nu au fost reflectate în articolul 23 din Carta Națiunilor Unite, deoarece nu a fost modificată în consecință: Cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate sunt singurele națiuni recunoscute ca posesoare de arme nucleare sub tratatul de neproliferare nucleară, cu toate că unele țări cu arme nucleare nu au semnat
Consiliul de Securitate al ONU () [Corola-website/Science/315497_a_316826]
-
de Securitate în cazul în care Consiliul este de acord cu faptul că interesele respectivului stat sunt afectate în mod deosebit. De obicei non-membrii sunt invitați să participe, atunci când sunt părți la litigiile discutate de Consiliu. În conformitate cu capitolul VI din Cartă, „Soluționarea pașnică a litigiilor”, Consiliul de Securitate „poate investiga orice diferend sau orice situație care ar putea conduce la fricțiuni internaționale sau la naștere unui litigiu”. Consiliul poate „recomanda procedurile adecvate sau metodele de ajustare” în cazul în care stabilește
Consiliul de Securitate al ONU () [Corola-website/Science/315497_a_316826]
-
are o mai largă putere de a decide ce măsuri trebuie să fie luate în situații care implică „amenințări la adresa păcii, de încălcări de pace, sau de acte de agresiune”. Rolul internațional de securitate colectivă al ONU este definit de Carta Națiunilor Unite, care conferă Consiliului de Securitate puterea de a: Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale recunoaște autoritatea Consiliului de Securitate de a se referi la cazurile curții, în cazul în care Curtea nu și-a putut exercita jurisdicția
Consiliul de Securitate al ONU () [Corola-website/Science/315497_a_316826]
-
la acțiune pentru a proteja civilii din conflictele armate. Rezoluțiile Consiliului de Securitate sunt obligatorii în cazul în care sunt făcute în conformitate cu prevederile Capitolului VII (acțiune cu privire la amenințările la adresa păcii, de încălcare a păcii, și a actelor de agresiune) al Cartei. Rezoluțiile făcute în conformitate cu prevederile Capitolului VI (soluționarea pașnică a litigiilor), cu toate acestea, nu au mecanisme de aplicare și sunt, în general, considerate a fi nu obligatorii în conformitate cu dreptul internațional . Au existat critici cu privire la faptul că cei cinci membri permanenți
Consiliul de Securitate al ONU () [Corola-website/Science/315497_a_316826]
-
de organe subsidiare. Adunarea Generală se reunește în cadrul sesiunilor anuale regulate iar ultima sesiune anuală este din septembrie în decembrie dar pot fi convocate sesiuni speciale sau urgente. Componența, funcțiile, competențele, votul, și procedurile sunt stabilite în capitolul IV al Cartei Organizației Națiunilor Unite. Prima sesiune a fost convocată la 10 ianuarie 1946, în holul central Westminster din Londra. Reprezentanți ai 51 de națiuni au participat la această primă sesiune. În decursul anilor '80, Adunarea Generală a devenit un forum de
Adunarea Generală a Națiunilor Unite () [Corola-website/Science/315500_a_316829]
-
măsuri de consolidare a încrederii, de putere, acorduri de partajare, sprijin electoral, consolidarea statului de drept, precum și dezvoltarea economică și socială. Toate operațiunile trebuie să includă acțiuni de soluționare a conflictelor, prin utilizarea forței pentru a fi considerate valabile în conformitate cu Carta Națiunilor Unite. Carta Națiunilor Unite dă puterea și responsabilitate Consiliului de Securitate de a iniția o acțiune colectivă pentru a menține pacea și securitatea internațională. Din acest motiv, comunitatea internațională, de obicei, se uită la Consiliul de Securitate pentru a
Lista misiunilor de menținere a păcii a Națiunilor Unite () [Corola-website/Science/315502_a_316831]
-
a încrederii, de putere, acorduri de partajare, sprijin electoral, consolidarea statului de drept, precum și dezvoltarea economică și socială. Toate operațiunile trebuie să includă acțiuni de soluționare a conflictelor, prin utilizarea forței pentru a fi considerate valabile în conformitate cu Carta Națiunilor Unite. Carta Națiunilor Unite dă puterea și responsabilitate Consiliului de Securitate de a iniția o acțiune colectivă pentru a menține pacea și securitatea internațională. Din acest motiv, comunitatea internațională, de obicei, se uită la Consiliul de Securitate pentru a autoriza operațiuni de
Lista misiunilor de menținere a păcii a Națiunilor Unite () [Corola-website/Science/315502_a_316831]
-
și mai puternice, așa cum și-au imaginat „ părinții săi fondatori”. Cu toate acestea, fiecare evoluție a Uniunii Europene a reprezentat o mișcare graduală spre o entitate mai democratică, mai eficientă și mai transparentă, prin urmare, mai apropiată viziunii federaliste. Introducerea Cartei Drepturilor Fundamentale ale omului în noul Tratat de Reformă, reevaluarea poziției Parlamentului European prin extinderea procedurii codecizionale în majoritatea domeniilor legislative, transformarea Băncii Centrale într-o instituție europeană, mai multe posibilități de exprimare pentru cetățeni extinse până la posibilitatea inițierii unor
Federalism european () [Corola-website/Science/321988_a_323317]
-
al Doilea Război Mondial, de a pune capăt poziției Japoniei ca putere imperiala și de a aloca despăgubiri civililor și foștilor prizonieri de război din țările aliate, care suferiseră din cauza crimelor de război comise de japonezi. Acest tratat a invocat Carta Organizației Națiunilor Unite și Declarația Universală a Drepturilor Omului. Împreună cu Tratatul de Securitate semnat în același an, tratatul de la Sân Francisco a marcat începutul „Sistemului Sân Francisco”, termen introdus de istoricul John W. Dower, care însumează efectele relației Japoniei cu
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
la Hotelul Intercontinental de pe Muntele Măslinilor, iar Comitetul Executiv al OEP și a ținut prima sedința la 9 august 1964. În fruntea organizației a fost ales Ahmed Al Shukeiri. În cursul congresului a fost adoptat programul cunoscut sub numele de Carta Palestiniană, corectată în 1968 prin câteva detalii tehnice. Această cartă definea cine este palestinian, afirma la dreptul unic al poporului palestinian la teritoriul întregii Palestine și stabilea că acest drept va fi obținut numai pe calea luptei armate împotriva Israelului
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
OEP și a ținut prima sedința la 9 august 1964. În fruntea organizației a fost ales Ahmed Al Shukeiri. În cursul congresului a fost adoptat programul cunoscut sub numele de Carta Palestiniană, corectată în 1968 prin câteva detalii tehnice. Această cartă definea cine este palestinian, afirma la dreptul unic al poporului palestinian la teritoriul întregii Palestine și stabilea că acest drept va fi obținut numai pe calea luptei armate împotriva Israelului. În urma înfrângerii statelor arabe beligerante în Războiul arabo-israelian din 5-10
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
1954, Paris) a fost un sindicalist francez cu tendințe libertariene, secretar general al CGT din 1909 până în 1947, apoi președinte al CGT-FO din 1948 până la moartea sa. Este laureat al Premiului Nobel pentru Pace pe 1951. Apărător neîncetat al principiilor cartei de la Amiens (1906), în principal al independenței sindicale în raport cu partidele politice, cu statul și cu bisericile, el s-a opus mai multor tentative de control asupra sindicatelor de către secțiunea franceză a Internaționalei muncitorești (în 1911) sau de către bolșevici (în 1922
Léon Jouhaux () [Corola-website/Science/321505_a_322834]
-
bolșevici (în 1922). În decembrie 1947, în fața presiunilor puse de PCF asupra sindicatului, Jouhaux și prietenii săi (Robert Bothereau, Albert Bouzanquet, Pierre Neumeyer, Georges Delamarre) au demisionat din biroul confederal și au înființat CGT-FO pentru a continua „vechiul” CGT, fidel cartei de la Amiens. La 4 august 1914, la înmormântarea lui Jean Jaurès, a ținut un discurs în care a afirmat: „în numele celor care vor să plece și printre care mă număr și eu, strig în fața sicriului său că nu ura poporului
Léon Jouhaux () [Corola-website/Science/321505_a_322834]
-
privind respectarea vieții private a utilizatorilor. Aplicația utilizează informațiile personale ale utilizatorilor cu scopul de a introduce anunțuri publicitare adaptate profilului fiecărui utilizator în parte și chiar de a vinde aceste informații unor intreprinderi private, așa cum și este menționat în carta facebook cu privire la viața privată. Această cartă indică pe de altă parte că facebook poate recolta informații despre membrii săi și din surse exterioare rețelei, cum ar fi ziarele, bloguri sau orice alte surse din cuprinsul Internetului. Informațiile despre utilizatori sunt
Facebook () [Corola-website/Science/316342_a_317671]
-
Aplicația utilizează informațiile personale ale utilizatorilor cu scopul de a introduce anunțuri publicitare adaptate profilului fiecărui utilizator în parte și chiar de a vinde aceste informații unor intreprinderi private, așa cum și este menționat în carta facebook cu privire la viața privată. Această cartă indică pe de altă parte că facebook poate recolta informații despre membrii săi și din surse exterioare rețelei, cum ar fi ziarele, bloguri sau orice alte surse din cuprinsul Internetului. Informațiile despre utilizatori sunt colectate de către facebook pentru ameliorarea continuă
Facebook () [Corola-website/Science/316342_a_317671]
-
între membrii elitei educate și occidentalizate a clasei mijlocii. La începutul anilor 1950 guvernul belgian a intrat sub o presiune tot mai mare pentru a permite Congo-ului Belgian să devină un stat auto-guvernant. Belgia a ratificat articolul 73 din Carta Organizației Națiunilor Unite, care pleda pentru autodeterminare, și ambele superputeri au exercitat presiuni asupra Belgiei să-și reformeze politica sa din Congo. Răspunsul guvernului belgian a fost, în principal, de refuzare. Cu toate acestea, profesorul belgian Antoine van Bilsen, în
Criza congoleză () [Corola-website/Science/327435_a_328764]
-
votului, iar amendamentul a fost în cele din urmă eliminat. Tratatul și-a intrat efectiv în drepturi pe 10 ianuarie 1920. Articolele 4, 6, 12, 13 și 15 au fost amendate în 1924. Tratatul cuprindea prevederi și structuri similare cu Carta ONU.
Pactul Societății Națiunilor () [Corola-website/Science/323532_a_324861]
-
cât și statelor care aveau să se desprindă din imperiul în Balcani, Orientul Mijlociu și Africa de nord. Sistemul fondat de Tanzimat a fost în cele din urmă distrus prin negocieri cu Marile Puteri după încheierea Războiului Crimeii. Ca parte a Cartei din 1856, puterile europene au pretins creșterea suveranității pentru diferitele comunități etnice din cadrul imperiului, împotriva planurilor otomanilor care prevedeau tratamentul egal al tuturor cetățenilor în fața legilor. Reformele au dus la creșterea puterii clasei mijlocii creștine și a rolului ei politic
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
regăsesc în orașele din apropierea masivelor calcaroase, în aceste zone organizînd "ture" în weekenduri. La nivel regional sau național ele se pot organiza în federați sau alte tipuri de organizări. Relațiile interspeologi, intercluburi, protecția peșterilor, și alte aspecte sunt scrise în Carta Speo. Aceata există la nivel național (cel puțin în România) și european. Fiind o activitate de echipă, pentru atingerea obiectivelor ce adesea presupun eforturi fizice și de altă natură foarte intense, sunt necesare unitatea și uneori compromisuri individuale. Anual se
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
mulți investitori, care au creat alte companii, dar competiția dintre acestea a fost contraproductivă. Ca rezultat a problemelor cauzate de rivalitate dintre companii, în 1602, la Amsterdam, este fondată Compania Olandeză a Indiilor de Est (, VOC). Acesteia îi este acordată carta ce îi oferea drepturi exclusive asupra exploatării pentru o perioadă inițială de 21 de ani a emisferei situate între Capul Bunei Speranțe și Strâmtoarea Magellan. Directorilor companiei i s-au oferit dreptul de a construi cetăți și fortificații, a încheia
Imperiul Olandez () [Corola-website/Science/323311_a_324640]
-
Noii Guinei Olandeze. Noul guvern indonezian, sub conducerea președintelui Sukarno, au exercitat presiuni pentru încorporarea vestului Noii Guinei în teritoriul Indoneziei. În urma presiunii Statelor Unite, Țările de Jos, au transferat regiunea disputată prin acordul de la New York din 1962. În 1954, în cadrul "Cartei pentru Regatul Țărilor de Jos", Țările de Jos, Suriname și Antilele Olandeze (la acea dată, includea și Aruba), au devenit un regat compozit. Fostele colonii și-au acordat autonomie, cu excepția anumitor aspecte, de apărare, afaceri externe și cetățenie. În 1969, tulburările
Imperiul Olandez () [Corola-website/Science/323311_a_324640]
-
este o instituție de învățământ superior de stat din Praga. Programul oferă diploma de masterat (Master of Arts) și doctorat (PhD) în economie în stil american, precum și o diplomă de masterat în economie aplicată (Programul MAE), în conformitate cu o cartă acordată de statul New York. Deasemenea este oferit un program de tip study abroad (UPCES). desfășoară cercetări în economie teoretică și aplicată precum și în economie politică. Limba de studiu este limba engleză. Existența CERGE-EI este urmarea unui efort comun al Centrului
CERGE-EI () [Corola-website/Science/324022_a_325351]