9,745 matches
-
satisfacerea cerințelor funcționale. Funcția se distinge de finalitate. Finalitatea se referă la aspectul activ-intențional: tendința unui element sau a unui sistem de a se orienta spre satisfacerea unei cerințe funcționale anume. O întreprindere are, de exemplu, finalitatea de a oferi colectivității produse de calitate, beneficii economice etc. Pentru element, finalitatea reprezintă asimilarea unei cerințe funcționale ca orientare a sa. Conceptul de funcție are o semnificație mai largă. El se referă la consecințele efective pe care respectivul element le are pentru sistem
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
chiar pregătirii pentru o profesie, deși acestea sunt deosebit de importante. Un element poate fi orientat spresatisfacerea mai multor cerințe funcționale finale. Învățământul trebuie să instruiască tinerii, să-i formeze intelectual, moral, politic. O întreprindere trebuie să ofere atât bunurile necesare colectivității, cât și beneficii economice. După cum am văzut, un element nu afectează sistemul din care face parte doar în punctele definite de cerințele funcționale finale ale sale, ci într-o mulțime de alte puncte (consecințe funcționale laterale). Este deci de așteptat
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nu absoarbă excesiv de mult timp și energie, să nu inducă tensiuni și conflicte în viața de familie etc.). O activitate oarecare nu poate depăși anumite limite în ceea ce privește consumurile economice pe care le presupune. Altfel, ea ar deveni excesiv de costisitoare pentru colectivitate, consumând resursele economice ce trebuie distribuite între multiplele activități ale acesteia. Cercetarea științifică, în măsura în care folosește ca subiecți persoane, trebuie să țină seama de o serie de norme formulate de deontologia profesională. Ideea de spațiu funcțional subliniază deci exigența ca explicația
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
modelează existența. Pentru a înțelege însă de ce un anumit element și nu altul a fost constituit este necesar să luăm în considerare încă un factor esențial ce completează schema funcțională: „materia” din care sunt „concepute” elementele sociale, posibilul acțional alrespectivei colectivități. O colectivitate arhaică, în căutare de hrană, ajunge într-o zonă sociogeografică. Cerința sa de procurare a hranei este abstractă, putând fi satisfăcută într-o mulțime de feluri. Ce tip de activitate de procurare a hranei va fi selectat depinde
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Pentru a înțelege însă de ce un anumit element și nu altul a fost constituit este necesar să luăm în considerare încă un factor esențial ce completează schema funcțională: „materia” din care sunt „concepute” elementele sociale, posibilul acțional alrespectivei colectivități. O colectivitate arhaică, în căutare de hrană, ajunge într-o zonă sociogeografică. Cerința sa de procurare a hranei este abstractă, putând fi satisfăcută într-o mulțime de feluri. Ce tip de activitate de procurare a hranei va fi selectat depinde de posibilitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
hrană, ajunge într-o zonă sociogeografică. Cerința sa de procurare a hranei este abstractă, putând fi satisfăcută într-o mulțime de feluri. Ce tip de activitate de procurare a hranei va fi selectat depinde de posibilitățile concrete de care dispune colectivitatea în momentul „alegerii”: poate să adopte agricultura sau păstoritul, culesul și vânătoarea sau, în fine, poate recurge la forță, exploatând alte colectivități producătoare de hrană. Opțiunea pentru un mod sau altul de obținere a hranei depinde de o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Ce tip de activitate de procurare a hranei va fi selectat depinde de posibilitățile concrete de care dispune colectivitatea în momentul „alegerii”: poate să adopte agricultura sau păstoritul, culesul și vânătoarea sau, în fine, poate recurge la forță, exploatând alte colectivități producătoare de hrană. Opțiunea pentru un mod sau altul de obținere a hranei depinde de o mulțime de condiții particulare: configurația mediului natural (prielnic agriculturii, păstoritului sau vânătorii), configurația disponibilităților interne (tradiții și abilități de agricultor, păstor, războinic), particularitățile colectivităților
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
colectivități producătoare de hrană. Opțiunea pentru un mod sau altul de obținere a hranei depinde de o mulțime de condiții particulare: configurația mediului natural (prielnic agriculturii, păstoritului sau vânătorii), configurația disponibilităților interne (tradiții și abilități de agricultor, păstor, războinic), particularitățile colectivităților găsite în zonă (existența sau nu a unor asemenea comunități, disponibilitățile lor productive și de apărare). Presupunem că operațiunea este agricultura. Cum se va organiza agricultura depinde iarăși de posibilul acțional existent: condițiile de mediu (surse de irigație sau ploi
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sau nu a unor asemenea comunități, disponibilitățile lor productive și de apărare). Presupunem că operațiunea este agricultura. Cum se va organiza agricultura depinde iarăși de posibilul acțional existent: condițiile de mediu (surse de irigație sau ploi suficiente), condițiile tehnice ale colectivității (cunoștințe, instrumente și soiuri de plante disponibile). Claude Lévi-Strauss (1970) compara colectivitățile cu un „bricoleur”. Acesta are la îndemână o mulțime de materiale - bucăți de lemn, șuruburi, cârpe,sârme- din care caută să realizeze acele combinații ce reprezintă soluții la
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Presupunem că operațiunea este agricultura. Cum se va organiza agricultura depinde iarăși de posibilul acțional existent: condițiile de mediu (surse de irigație sau ploi suficiente), condițiile tehnice ale colectivității (cunoștințe, instrumente și soiuri de plante disponibile). Claude Lévi-Strauss (1970) compara colectivitățile cu un „bricoleur”. Acesta are la îndemână o mulțime de materiale - bucăți de lemn, șuruburi, cârpe,sârme- din care caută să realizeze acele combinații ce reprezintă soluții la problemele sale. Soluțiile sunt cuprinse în acest posibil. Posibilul acțional al unui
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mentale alepersoanelor. • Posibilități uman-colective de acțiune. Acțiunea colectivă se deosebește decea individuală, presupunând totodată și capacitatea de acțiune concretă, coordonată, de mobilizare pentru acțiune a unui număr mare de persoane. Se vorbește, astfel, de capacitatea unei clase sociale sau a colectivității de a acționa unitar, de a-i mobiliza la o acțiune organizată și coordonată pe membrii săi. • Instrumentele materiale și social-instituționale de a acționa: tehnologii, instituții sociale, norme colective, tradiții, organizații sociale. • Cunoștințele necesare realizării respectivei activități, în condițiile existente
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
însă de a dispune de o cunoaștere suficient de puternică. Un specialist actual, de exemplu, ar putea face un inventar complet al tuturor posibilităților, atât al celor efectiv descoperite, cât și al celor rămase nedescoperite, de care dispunea vânătorul primitiv. Colectivitățile reale însă, bazându-se pe cunoștințe limitate, reușesc să formuleze, de regulă, doar unele dintre posibilitățile obiective existente. Pentru ele, posibilul acțional reprezintă un spațiu al invenției, al creației. A inventa înseamnă a determina o posibilitate nouă de acțiune. Posibilul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
bazându-se pe cunoștințe limitate, reușesc să formuleze, de regulă, doar unele dintre posibilitățile obiective existente. Pentru ele, posibilul acțional reprezintă un spațiu al invenției, al creației. A inventa înseamnă a determina o posibilitate nouă de acțiune. Posibilul acțional pentru colectivitățile reale este asociat de obicei cu un anumit grad de incertitudine. Despre acest aspect vom discuta însă mai pe larg într-un alt capitol. Posibilul acțional reprezintă o stare obiectivă, dominată de legi care pot fi determinate. Structura și dinamica
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care premerge, în mod necesar, tehnologia chimică și electrică. În trecerea de la tehnologia pietrei la cea a fierului, tehnologia bronzului a fost o etapă intermediară. Bronzul este însă o materie mai puțin convenabilă decât fierul. Atunci ne putem întreba, de ce colectivitățile umane, în evoluția lor tehnologică, au ales mai întâi bronzul și mai apoi fierul? A fost această primă alegere o eroare? În termenii schemei funcționale avansate aici, bronzul și fierul erau posibilități simultane date în același posibil acțional? Răspunsul pare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
apoi fierul? A fost această primă alegere o eroare? În termenii schemei funcționale avansate aici, bronzul și fierul erau posibilități simultane date în același posibil acțional? Răspunsul pare să fie negativ. Cele două tehnologii nu erau posibilități simultane, între care colectivitățile puteau alege. Tehnologia fierului nu era cuprinsă în posibilul acțional inițial. Ea a devenit posibil de inventat de abia după ce tehnologia bronzului a fost pusă la punct, aceasta din urmă reprezentând o invenție prealabilă necesară. Topirea fierului necesită realizarea de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pot fi identificate pornind de la funcția generală pe care o au de îndeplinit. Pe această bază sunt identificate și elementele care contribuie larealizarea acestei funcții și deci constituie respectivul sistem. Producerea de cunoștințe reprezintă o cerință funcțională importantă a fiecărei colectivități. În vederea realizării acestei funcții se constituie un conglomerat de activități, difuzate în masa altor activități și împletite cu acestea. Doar evidențierea logicii producerii de cunoștințe poate să pună în evidență existența unui sistem coerent, pe care nimeni nu-l poate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acestuia. Datorită dezvoltării științei, religiile actuale sunt nevoite să se modifice, acomodându-se pe cât posibil noii mentalități științifice, începând să dea impresia că sunt consonante cu stilul gândirii științifice. Religia poate fi utilizată, de asemenea, de anumite grupuri, clase sociale, colectivități, pentru a-și promova interesele: justifică un mod de organizare socială, integrează indivizii în societatea existentă, sprijină identitatea etnică. În fine, ea este un instrument al vieții individuale, un mijloc de compensație și împăcare resemnată cu dificultățile vieții, de reducere
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
că, în noul context, el continuă să îndeplinească o serie de funcții pozitive sau primește noi funcții. Argumentul fundamental al acestei poziții este următorul: menținerea unui fenomen social oarecare presupune un consum de energie socială, el fiind realizat prin acțiunile colectivității. În condițiile în care el nu mai are nici o funcție, nu mai există nici o rațiune pentru care colectivitatea să fie dispusă să mai cheltuiască din energia sa, din resursele sale pentru perpetuarea respectivului fenomen. Un ritual magic care nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fundamental al acestei poziții este următorul: menținerea unui fenomen social oarecare presupune un consum de energie socială, el fiind realizat prin acțiunile colectivității. În condițiile în care el nu mai are nici o funcție, nu mai există nici o rațiune pentru care colectivitatea să fie dispusă să mai cheltuiască din energia sa, din resursele sale pentru perpetuarea respectivului fenomen. Un ritual magic care nu mai „funcționează” sau o instituție ce nu mai satisface nici o cerință funcțională vor tinde, prin urmare, să dispară. Iluzia
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
obiective și cele subiective ale modelului funcțional este analizată în altă parte (Zamfir, 1972). În cadrul schemei funcționale sepresupune că subiectivitatea reprezintă un mediator al mecanismelor obiective, ea exprimându-le pe acestea suficient de adecvat datorită proceselor practice de reglaj. Membrii colectivității conștientizează destul de exact cerințele funcționale ale organizării vieții lor, le formulează ca necesități, trebuințe, le pun ca scopuri și obiective de realizat. Ei reușesc să găsească soluții adecvate funcțional, le adoptă și le mențin atât timp cât acestea răspund efectiv cerințelor funcționale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
le explica prin alte fapte sociale a deschis larg perspective analizei de tip științific în sociologie, el conține însă și o simplificare, a cărei neretușare poate avea consecințe negative substanțiale: punerea între paranteze a subiectului activ, a omului și a colectivității. Ea produce totodată o alienare de perspectiva naturală a omului, care este de tip acționalist. Pentru omul comun, orice fapt social este, în ultimă instanță, un fapt uman, un „produs” al oamenilor, nu al altor fapte sociale. El este rezultatul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
desprinde câteva mari tipuri de modalități prin care mediul acționează asupra cerințelor funcționale. a) Latent/manifest. Multe cerințe funcționale sunt doar latente, potențiale, eleactualizându-se, devenind manifeste doar în anumite condiții de mediu. Securitatea este potențial o cerință funcțională a oricărei colectivități. În măsura în care nu există nici o amenințare, această cerință nu se manifestă. Apariția unei amenințări actualizează cerința securității, orientând sistemul spre apărare. Sistemele sociale pot varia larg, din punctul de vedere al configurației cerințelor lor funcționale, în raport cu caracteristicile mediului. Absența întâmplătoare a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
socială, prestigiu într-o poziție ca aceea de artist sau om de știință. Există multe teorii care invocă drept cauze factori externi ce acționează asupra comportamentului sistemelor prin cerințele funcționale ale acestora. J. White (1948) face observația că în cazul colectivităților aflate la un nivel scăzut de dezvoltare economică și socială, trăind într-o relativă izolare, există o anumită structură a raportului dintre timpul afectat producției și timpul liber. Deși viața acestor comunități este relativ rudimentară, prin producția lor neputând să
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
liber. Deși viața acestor comunități este relativ rudimentară, prin producția lor neputând să-și satisfacă decât un număr relativ restrâns de necesități, timpul liber pe care și-l acordă are o pondere relativ ridicată. Intrate însă în contact cu alte colectivități mai dezvoltate, angrenate în sistemul schimburilor economice cu acestea, ele tind să-și intensifice efortul productiv, restrângându-și în consecință volumul de timp liber. Explicația acestei relații cauzale (contacte economice, scăderea volumului de timp liber) este următoarea: nivelul scăzut al
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să-și intensifice efortul productiv, restrângându-și în consecință volumul de timp liber. Explicația acestei relații cauzale (contacte economice, scăderea volumului de timp liber) este următoarea: nivelul scăzut al forțelor de producție permite obținerea unei game restrânse de produse; necesitățile colectivității vor fi, în consecință, și ele reduse. Aceste necesități reduse pot fi satisfăcute printr-un efort productiv relativ limitat, dispunându-se deci de un timp liber substanțial. Piața economică oferă produse noi, iar acestea creează necesități corespunzătoare lor. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]