10,052 matches
-
luptă: căpitan și maior (1916, 1917), comandant al Școlii de Mitraliere (1917), ofițer de Stat major (Divizia 7 și Corpul 6 Armată) (1919), șef la biroul 2 operații și Instrucție la Comandamentul Divizia 7 Vânători (1921), subșef de Stat Major - Comandamentul 6 Armată (1924-1927), locotenent - colonel (1925); propus să comande Statul Major al unei divizii (1926), comandant al Regimentului 23 Infanterie „Tribunul Simeon Balint” (1930), colonel (1932) - este considerat un ofițer model al Armatei Române (1932), atașat militar la Viena (1938
Nicolae Șova () [Corola-website/Science/307421_a_308750]
-
Război, în anul 1919 (se împlineau 30 de ani de la înființarea acestei prestigioase instituții de învățământ din armata română), absolvind în anul 1921. După absolvirea Școlii Superioare de Război, maiorul Ion Dumitrache a fost repartizat ofițer de stat major în comandamentul Diviziei 1 Vânători Munte din Arad. Maiorul Ion Dumitrache a fost mutat în anul 1924 în comandamentul Diviziei 1-a Munte "Sinaia". Muncind cu pasiune a fost avansat la gradul de locotenent-colonel și promovat, în 1927, ajutor al comandantului Diviziei
Ioan Dumitrache () [Corola-website/Science/307420_a_308749]
-
armata română), absolvind în anul 1921. După absolvirea Școlii Superioare de Război, maiorul Ion Dumitrache a fost repartizat ofițer de stat major în comandamentul Diviziei 1 Vânători Munte din Arad. Maiorul Ion Dumitrache a fost mutat în anul 1924 în comandamentul Diviziei 1-a Munte "Sinaia". Muncind cu pasiune a fost avansat la gradul de locotenent-colonel și promovat, în 1927, ajutor al comandantului Diviziei 1-a Munte. După doi ani a fost numit comandant al Batalionului 2 Vânători de Munte. Avansat
Ioan Dumitrache () [Corola-website/Science/307420_a_308749]
-
lance. Împreună cu Divizia 8 Cavalerie ea a forțat Prutul, pe la Noua Suliță, și a eliberat ținutul Herței. La 15 martie 1942 brigăzile s-au transformat în divizii. În ziua de 06 iulie 1942 Divizia 2 Munte a fost subordonată, permanent, comandamentelor militare germane, care acționau în Caucaz. O comportare eroică a avut Divizia 2 Munte în luptele de la Vladicaucaz, când au scos din încercuire o divizie militară blindată germană”. Generalul Ion Dumitrache a fost decorat cu Ordinul „Crucea de fier”, în
Ioan Dumitrache () [Corola-website/Science/307420_a_308749]
-
a desfășurat lupte de uzură cu armata sovietică și detașamentele de partizani. Efectivele Diviziei 2 Munte s-au retras din Crimeea în ziua de 8 mai 1944. La sfârșitul lunii mai Marele Stat Major a reorganizat diviziile de munte în comandamente operative. Comandamentul Diviziei 2 Munte s-a transformat în Comandamentul 102 Munte, dislocându-se, la sfârșitul lunii august 1944, în garnizoana Deva. Avansat general de divizie, la data de 1 august 1944, Ion Dumitrache a fost numit la comanda Corpului
Ioan Dumitrache () [Corola-website/Science/307420_a_308749]
-
lupte de uzură cu armata sovietică și detașamentele de partizani. Efectivele Diviziei 2 Munte s-au retras din Crimeea în ziua de 8 mai 1944. La sfârșitul lunii mai Marele Stat Major a reorganizat diviziile de munte în comandamente operative. Comandamentul Diviziei 2 Munte s-a transformat în Comandamentul 102 Munte, dislocându-se, la sfârșitul lunii august 1944, în garnizoana Deva. Avansat general de divizie, la data de 1 august 1944, Ion Dumitrache a fost numit la comanda Corpului de Munte
Ioan Dumitrache () [Corola-website/Science/307420_a_308749]
-
de partizani. Efectivele Diviziei 2 Munte s-au retras din Crimeea în ziua de 8 mai 1944. La sfârșitul lunii mai Marele Stat Major a reorganizat diviziile de munte în comandamente operative. Comandamentul Diviziei 2 Munte s-a transformat în Comandamentul 102 Munte, dislocându-se, la sfârșitul lunii august 1944, în garnizoana Deva. Avansat general de divizie, la data de 1 august 1944, Ion Dumitrache a fost numit la comanda Corpului de Munte, care, de la 24 august, a trecut la anihilarea
Ioan Dumitrache () [Corola-website/Science/307420_a_308749]
-
Brașov, punându-se la dispoziția Marelui Stat Major. Corpul de Munte și Divizia 1 Munte au fost retrase din dispozitivul de luptă, urmând a fi desființate în baza măsurilor adoptate de Comisia Aliată de Control Rusă. Acuzat pe nedrept de Comandamentul Militar sovietic de săvârșirea unor crime de război, generalul Ion Dumitrache a fost arestat, la data de 22 februarie 1945. "Postul de Radio Moscova a transmis, la data de 7 martie 1945, ora 21:30, nota informativă prin care era
Ioan Dumitrache () [Corola-website/Science/307420_a_308749]
-
i se dea o comandă pe front, dar a fost refuzat. A fost pus la dispoziția Ministerului de Război pe 20 septembrie, iar pe 21 octombrie 1944 a fost arestat la cererea Comisiei sovietice pentru aplicarea armistițiului și închis la Comandamentul Militar al Capitalei. În legătură cu arestarea sa a declarat: „Am fost arestat, într-o seară, ca un borfaș de rînd..." Arestarea fusese decisă prin ordinul Ministrului de Război, generalul Mihail Racoviță, care-i știa bine faptele de arme, dar un alt
Radu Korne () [Corola-website/Science/307425_a_308754]
-
Nicolae Dăscălescu. Revenit la comandă la 19 februarie 1945, generalul Avramescu a condus cu succes luptele din prima fază a Operațiunii Zvolen - Banska Bystrica din Slovacia. Pe 2 martie 1945, la ora 13.00, Generalul Avramescu a fost convocat la comandamentul Armatei a 40-a sovietice. G-ralul Avramescu sosește la 2 martie 1945 chemat de urgență la comandamentul g-ralului Jmacenko pentru a prezenta un raport. Este însoțit de doi ofițeri și de garda sa personală comandată de locotentul Alexandru Doroftei care
Gheorghe Avramescu () [Corola-website/Science/307417_a_308746]
-
prima fază a Operațiunii Zvolen - Banska Bystrica din Slovacia. Pe 2 martie 1945, la ora 13.00, Generalul Avramescu a fost convocat la comandamentul Armatei a 40-a sovietice. G-ralul Avramescu sosește la 2 martie 1945 chemat de urgență la comandamentul g-ralului Jmacenko pentru a prezenta un raport. Este însoțit de doi ofițeri și de garda sa personală comandată de locotentul Alexandru Doroftei care rămân toți în anticameră. După prezentarea raportului, i se comunică lui Avramescu că este chemat de urgență
Gheorghe Avramescu () [Corola-website/Science/307417_a_308746]
-
că totul este în regulă și că el va fi dus la București escortat numai de militari sovietici. Odată în mașină, văzându-se flancat de doi ofițeri NKVD iar alături de șofer, un general NKVD, Avramescu intră la bănuieli. În clădirea comandamentului lui Jmacenko, el predase pistolul de serviciu. Sovieticii nu l-au controlat corporal deoarece Avramescu ar fi realizat intențiile rușilor și s-ar fi creat un incident deoarece garda personală ar fi intervenit în caz că acesta ar fi fost în pericol
Gheorghe Avramescu () [Corola-website/Science/307417_a_308746]
-
bilet. Singura soluție, și aceea cu puțini sorți de izbândă, ar fi fost să provoace un incident care să fie observat de cineva care ar fi putut să alerteze vreun militar din armata română. Ocazia o pierduse însă în clădirea comandamentului datorită stratagemei sovieticilor. O nouă ocazie se ivește în momentul atacului avionului german. În confuzia creată de atac, Avramescu reușește să iasă din mașină, să scoată revolverul, să schimbe câteva focuri cu agenții NKVD-ului ca până la urmă să fie
Gheorghe Avramescu () [Corola-website/Science/307417_a_308746]
-
această tragedie familială? Agenții dubli și organele de spionaj sovietice au fost informate că generalul Avramescu nu vedea cu ochi buni conlucrarea cu armata sovietică și că era un mare naționalist anticomunist. Generalul român luase o atitudine fermă contra ordinelor comandamentului sovietic care, în sept. - oct. 1944, la insistențele G-ralului Trofimenko, trebuia să cucerească o puternică poziție germană pe pantele dealului Sângeorgiu, prin atacul frontal al diviziilor române (atac care a produs acestora mari pierderi). Autoritățile sovietice au comunicat că generalul
Gheorghe Avramescu () [Corola-website/Science/307417_a_308746]
-
a asigurat ceea ce era mai important și anume avioanele, motoarele, piesele de schimb etc. În ceea ce privește materialul volant din cele două tipuri de avioane propuse de organizatorii raidului (Fleet F-10 și I.C.A.R. - Universal 7) și S.E.T. 7 K pentru care optase Comandamentul Forțelor Aeriene, subsecretarul de stat al Aerului a aprobat pe cel de-al doilea, I.C.A.R. - Universal. După punerea la punct a avioanelor s-a executat un raid de probă, în formație, fără escală, pe traiectul București - Balcic - Galați - Iași - Târgoviște
Gheorghe Jienescu () [Corola-website/Science/307424_a_308753]
-
că măsurile draconice îndreptate împotriva românilor și sârbilor din Banat suspectați cu toții de autoritățile maghiare, vor fi cauza multor probleme în viitor. El a cerut, în special, că Conrad ar trebui să folosească influența sa, pentru a pune capăt exceselor comandamentul militar în Timișoara, în sudul Ungariei, unde, începând cu sfârșitul lunii iulie 1914, se făcuseră sute de arestări neîntemeiate în urma mobilizării parțiale împotriva Serbiei. Datorită convingerilor sale naționale și suspectat că întreținea legături cu ofițeri din armata română, pe 26
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
General pentru gestionarea trupelor și magazinelor în corpul armatei, și cu rang de la 5 iulie 1866, înainte de termen, colonel al Statului Major General. În această funcție a servit în timpul campaniei în Italia din 1866 ca șef de stat major la comandamentul militar din Istria, apoi ca șef interimar al statului major al Armatei de Sud. După terminarea campaniei, a preluat pe 26 septembrie 1866 comanda Școlii de Război și a Școlii de Administrație, până când a fost promovat ca șef al departamentului
Alexandru Guran () [Corola-website/Science/307431_a_308760]
-
ca șef de stat major (1965-1968), respectiv comandant (1968-1971) al Divizionului 50 Vânătoare de Submarine, ajutor în Biroul Operații al Diviziei 42 Maritime (1971-1972), comandantul Centrului Radioelectronic și Observare "Callatis" (iunie 1972 - 1975), locțiitor al șefului de stat major în Comandamentul Marinei Militare (1975-1977), șef de stat major și prim-locțiitor al comandantului în comandamentul Diviziei 42 Maritime (1977-1980), comandantul Brigăzii 24 Fluviale Brăila (ianuarie - aprilie 1990). Între anii 1980-1986, căpitanul de rangul I Gheorghe Anghelescu a deținut funcția de comandant
Gheorghe Anghelescu () [Corola-website/Science/307461_a_308790]
-
Submarine, ajutor în Biroul Operații al Diviziei 42 Maritime (1971-1972), comandantul Centrului Radioelectronic și Observare "Callatis" (iunie 1972 - 1975), locțiitor al șefului de stat major în Comandamentul Marinei Militare (1975-1977), șef de stat major și prim-locțiitor al comandantului în comandamentul Diviziei 42 Maritime (1977-1980), comandantul Brigăzii 24 Fluviale Brăila (ianuarie - aprilie 1990). Între anii 1980-1986, căpitanul de rangul I Gheorghe Anghelescu a deținut funcția de comandant al Institutului de Marină "Mircea cel Bătrân" din Constanța. Apoi a activat ca adjunct
Gheorghe Anghelescu () [Corola-website/Science/307461_a_308790]
-
În ultimii ani ai regimului comunist, a deținut funcții importante în ierarhia Marinei Române: șef de stat major și apoi comandant al Diviziei 42 Maritime din Mangalia (februarie 1966 - decembrie 1972), șef de stat major și locțiitor al comandantului la Comandamentul Marinei Militare, locțiitor al șefului Marelui Stat Major și șef al Secției Marină din M.St.M. La data de 30 decembrie 1989 a fost avansat la gradul de amiral, fiind numit în funcția de comandant al Marinei Militare Române
Mihai Aron () [Corola-website/Science/307460_a_308789]
-
cel de căpitan. Emanoil Koslinski a organizat în anul 1882 Corpul Apărării Submarine și o primă Secție de Torpilori, în cadrul Flotilei Române. În anul 1887 căpitanul Koslinski este înaintat la gradul de maior și numit șef de Stat Major la Comandamentul Flotilei. În această calitate, a organizat prima școală de torpilori, a înființat "Corpul Apărărilor sub Apă" (1881) și a adus, din Anglia, crucișătorul "Elisabeta" (1888). În anul anul 1890, maiorul Koslinski s-a aflat la comanda bricului "Mircea", iar în
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
în cadrul acestuia, în anul 1907, la Galați, fiind lansate patru monitoare și opt vedete fluviale, care au format prima Escadră de Dunăre. În anii Marelui Război al Reîntregirii Țării (1916-1918), Marina Română s-a încadrat în efortul general de război, Comandamentul Marinei organizând misiuni de apărare a capului de pod de la Turtucaia, de sprijin al flancului drept al trupelor de uscat, de retragere a navelor române pe linia frontului, de neutralizare a artileriei inamice din zona orașului Tulcea, de transport al
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
naționale, un factor de o deosebită importanță, ea este păzitoarea liniilor de comunicație pe apă, forța de protecție a marinei comerciale și, în special, păzitoarea coastelor marine și fluviale. În timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, întreaga marină, sub conducerea Comandamentului Marinei Regale și-a adus un aport considerabil la susținerea efortului general de război, edificatoare în acest sens fiind acțiunea din 26 iunie 1941, când, în fața orașului Constanța, artileria distrugătoarelor ,Mărăști” și ,Regina Maria” și bateriile de coastă au respins
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
O altă acțiune deosebit de importantă a constituit-o evacuarea, pe calea mării, a trupelor române și germane din Peninsula Crimeea, în cadrul celei mai mari operații navale organizată și desfășurată în Marea Neagră, cu numele de cod ,Operațiunea 60.000”. Deloc întâmplător, Comandamentul Marinei Regale și întreaga Marină au făcut obiectul citării prin Ordin de Zi pe întreaga Armată de către Conducătorul Statului. După cel de-al doilea Război Mondial, România a fost lipsită, în primii ani postbelici, de flota maritimă și, într-o
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
fost reconstituită Flotila de Dunăre, denumită din 1959 Brigada Fluvială. În anul 1962 a fost înființată Divizia 42 Maritimă, continuatoarea tradițiilor Diviziei de Mare, mare unitate care fusese desființată la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial. În perioada 1965-1989, Comandamentul Marinei Militare a pregătit, a susținut și a coordonat dezvoltarea accentuată a marinei militare în conformitate cu politica internă și externă a României, precum și cu doctrina de apărare a țării în vigoare în acea perioadă. O serie de nave militare maritime construite
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]