9,900 matches
-
a ariei de secțiune a arterei normale iar aria cuprinsă între această linie și curbă reprezintă volumul plăcii de aterom 9. Smedby și colab. au utilizat angiografia computerizată cu detectarea conturului și a liniei de centru a vasului, calculând din coordonatele liniei de centru curbatura k (k 184 Factorul de risc geometric = ) pe care o asociază cu un semn ce indică direcția curburii - fig. 6.3. Atunci când se compară curburile arteriale interne și externe acestea sunt clasificate în funcție de valorile locale ale
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
sau < 12.9 mm) și cealaltă discret filtrată (elimină zgomotul ignorând deviațiile conturului < 11 pixeli sau 1.3 mm). RC este definită ca rădăcina Factorul de risc geometric 185 medie pătrată din distanța dintre cele două contururi filtrate astfel încât dacă coordonatele transversale ale celor două contururi filtrate sunt f11(x) și f113(x), RC este exprimată de formula: (1 unde n reprezintă numărul de pixeli. Analiza nu depinde de definiția arbitrară a segmentului arterial patologic, fiind un model liniar ce prezice
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
țintește semnificațiile fundamentale, văzute prin prisma unor concepte bine delimitate, în raport cu viziunea scriitorului asupra existenței. În capitolul intitulat Cosmos, B. descifrează în opera lui Sadoveanu „un simbolism cosmic inimitabil”, primul element constituindu-l Soarele. Solaritatea sadoveniană se manifestă pe toate coordonatele existenței umane, de la contemplarea astrului până la răsfrângerea razelor lui în cele mai tainice unghere ale minții și sufletului omenesc. Pe de altă parte, spațiul și timpul sunt categorii permanente și dominante în opera sadoveniană. Există, astfel, un spațiu real și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285552_a_286881]
-
chiar, a voinței constructive de sincronizare cu formele avansate ale culturii europene, în care sentimentul tradiției și al continuității istorice a generat încrederea în cuvântul scris și în eternitatea artei. De aceea, Lovinescu trasează cadrele de evoluție a genului pe coordonatele procesului de modernizare a societății românești, sub presiunea factorilor economici, pentru că aceștia, la rândul lor, determină niște structuri specifice, în funcție de psihologia rasei. În opinia criticului, "vicisitudinile istorice, care au împiedicat crearea unei psihologii necesare economiei naționale, au împiedicat cu atât
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cu toată incompatibilitatea "de fond" dintre romanul scriitorului francez (sinteză a secole întregi de cultură scrisă) și căznitele tentative de sincronizare ale romancierilor autohtoni. În aceste condiții, imitația n-avea cum fi altfel decât formală, proustianismul cerându-se adaptat la coordonatele unei alte geografii spirituale, dominate de o mentalitate inerțial-rurală și de spaima dezrădăcinării, care atribuie căutării timpului pierdut semnificația unui pelerinaj ce îneacă sufletul într-un șuvoi de lacrimi și de lirism indigest, după cunoscuta rețetă sămănătoristă. Or, Lovinescu intenționa
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Altfel spus, contactul nemijlocit cu realitatea e neutralizat de percepția vieții ca "devenire" și de o trăire sensibil diferită a timpului comprimat în "durată". Nu întâmplător, pentru a exista cu adevărat și a fi "vizibil", trecutul se exprimă aici în coordonatele spațiului și capătă forma concretă a unei "panglici" în care anii sunt "topiți", "dezindividualizați", asemeni unei "pelicule" goale ce urmează a fi umplute din nou de niște "amintiri"-imagini legate între ele (involuntar) de "momentele muzicale" ale inconștientului. Așadar, trecutul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
viață și de formele sale elementare (adică de lupta pentru supraviețuire și pentru putere), fie acestea "individuale" sau "colective". În termeni lovinescieni, literatura tradiționalistă (situația 2) se vădește a fi manifestarea estetică primară, în context istoric, a creativității "rasei", pe coordonatele unei psihologii reductibile la mecanica instinctului vital (situația 1), pe când literatura propusă de autorul lui Bizu (situația 4) stă sub semnul reflexivității (situația 3), o reflexivitate ancorată totuși în "istorie" printr-o determinare existențială concretă ce leagă din nou pe
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
încă". Ceea ce merită reținut de aici e că, anihilând propensiunea "thanatofilă", obsesia erotică a adolescentului se manifestă disociat, atât ca "trebuință sufletească de a iubi platonic", cât și, deopotrivă, ca înjositoare dar imperativă dorință de împreunare (acestea sunt, de altfel, coordonatele invariabile ale psihologiei eroului lovinescian). Timidul Bizu preferă să iubească "de la distanță" doar anumite femei (imaginea lor "ideală", mai exact), nu înainte de a cunoaște "taina" amorului carnal prin bunăvoința unei servitoare vulgare, ce acceptă "târgul" fără prea multe fasoane. Experiența
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lovinesciene) legătura organică dintre cadrul natural, profilul psihologic al artistului autohton și tiparele creativității. Ca atare, naratorul adoptă mai întâi postura criticului și apreciază că literatura română n-ar fi decât expresia caracteristică a sufletului țărănesc și a civilizației pastorale, coordonatele identitare ale etnosului nostru fiind ilustrate estetic de poezia lirică (sublimare a doinei populare) și de povestirea născocită în zvon de șezătoare (sunt amintiți ca reprezentativi pentru spiritul locului Creangă, Dragoslav, Sadoveanu). În consecință, civilizația modernă (adică civilizația romanului, la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
materie nediferențiată"), deslușit mai întâi în ritmul roților de tren (stimul auditiv ce antrenează memoria involuntară, inconștientul în Bizu "cântau" zurgălăii), iar apoi ancorat cu bună știință în peisajul familiar (element vizual, angajând conștiința și memoria voluntară), pe ale cărui coordonate se mișcă predilect imaginația scriitorului. Cu alte cuvinte, noul "roman" (etichetat astfel, ca și cel de dinainte, "în lipsa unei alte denumiri mai precise") va reedita din capul locului "formula" lovinesciană deja consacrată, în cadrele unei narațiuni gândite a multiplica, nuanțând
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
necesar și o perpetuare a discursului romanesc din Bizu, reconfigurat mai nou, cum spuneam, după alte tipare, de inspirație mai pregnant melodramatică. Ca atare, narațiunea demarează de această dată mult mai abrupt, în linia prozei realist-obiective, care obligă la precizarea coordonatelor spațio-temporale ("într-o după-amiază a unui sfârșit de august, câțiva ani înainte de război") și la introducerea în scenă a personajului, prezentat ca la teatru, în acțiune (Bizu "se afla pe peronul Gării de Nord, după o absență de 8 ani"). Până la momentul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
argument serios, care să pună la îndoială valoarea estetică a textelor din categoria cu pricina. În schimb, legătura subterană, de viziune, dintre poezia și proza eminesciană a sesizat-o corect Ibrăileanu, ale cărui afirmații merg până la un punct pe aceleași coordonate, cu deosebirea că adversarul de la Viața Românească nu găsește deloc "învechit" acest palier al operei și atrage atenția asupra caracterului de "autobiografie spirituală" al nuvelei Sărmanul Dionis (oare nu tot o astfel de "autobiografie" scrie și Lovinescu, în opera lui
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
271-276; Florin Faifer, Rigoarea lecturii, „Dialog”, 1986, 114; Dimisianu, Subiecte, 189-193; Florin Faifer, Interferențe - cultură și istorie, CRC, 1989, 45; Ion Zamfirescu, „Mărturisirile” lui C. Rădulescu-Motru, JL, 1991, 7-8; Z. Ornea, Iorga, Nae Ionescu, Eliade, RL, 1993, 34; Teodor Vârgolici, Coordonate ale personalității lui N. Iorga, ALA, 1995, 260; Constantin Novac, Valeriu Râpeanu - 70: „Mă mândresc cu ce am publicat și nu regret ce am respins”, TMS, 2001, 9; Andrei Pippidi, Sfaturi pe întuneric, ALA, 2001, 573; Teodor Vârgolici, N. Iorga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289135_a_290464]
-
culturală, impusă de regimul comunist totalitar. Ea se confruntă, în același timp, dincolo de orice izolaționisme și respingeri obtuze, și cu fenomene organice de creștere și maturizare, de o anume receptivitate critică pozitivă. pe scurt: imitație mecanică sau selectivă ? Între aceste coordonate, omul de cultură român optează, în mod firesc, pentru răspunsuri și soluții proprii, efectiv asimilate și specifice. Nu voi enumera toate valorile considerate în mod cvasiunanim drept europene: de la creștinism la umanism, de la raționalism la spiritul critic, de la clasicism la
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
trăim - un timp plin de sevă, dinamic, proiectat spre viitor - decât În nuvela Cărămidarii a lui V.Em. Galan”. Mult mai reduse ca număr, apar În acest an și romane. Spre deosebire de nuvelă, orientată spre realitatea imediată, romanul ancorează tematic pe coordonate istorice, evocator-revoluționare: Evadare de Al. Jar, Negura, de Eusebiu Camilar, Zilele vieții tale de Ion Pas, Vadul fetelor de I. Peltz. Temelia romanului realist-soeialist se va pune abia spre sfârșitul anului, prin Mitrea Cocor de Mihail Sadoveanu. După acest zbor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care În sfera ideologicului n-a funcționat niciodată corect, pentru că circuitul nu se putea săvârși din cauza marii rupturi dintre termeni. Forțat totuși să acționeze, mecanismul funcționa vizibil - nu numai pentru noi ci și pentru mințile lucide din vreme - pe două coordonate: la suprafață În numele principialului, În realitate sub cel al conjuncturalului. Nicicând scopul secund, adevăratul scop n-a fost mai Învăluit și mai ascuns În principii ca În acești ani; și nicicând, adevărul mai străveziu. Nu numai pentru că orice principiu Îndelung
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
existat o permanentă nemulțumire față de critici și critică. Unele probleme le-am menționat În capitolele anterioare. Aici vom Încerca să surprindem relația critic-operă literară, relațiile critic-comandament politic, critic-critică literară, critic-cititori, relații și aspecte pe care nu le vom evidenția pe coordonata totalității ci pe cea a reprezentativității. Ce Însemna, bunăoară, partinitatea În critica literară? În acest sens, spiritul de partid - Înțeles ca principiu activ - formator la nivelul conștiinței, conduitei și faptei analitice - mai era Încă, deși suntem În anul 1949, insuficient
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Însăși filiala noastră critica și autocritica nu prea au figurat printre metodele de muncă (Ă)”13 CONTESTAREA POEZIEI EULUI Dacă schemantismul era boala copilăriei literaturii noi, dacă proletcultismul - prin toate manifestările sale - lipsea noua creație de profunzime și Înscriere pe coordonata tradițional-progresistă, dacă formalismul era o tristă moștenire burgheză care nu putea reda convingător preaplinul realității de tip nou, iată că tot În acest an o altă tendință primejdioasă pare că pândește poezia: cultul eului liric, În defavoarea eului colectiv (recte masele
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Petrescu și Mihail Novicov), Lumina de la Ulmi, Citadela sfărâmată (Horia Lovinescu), Schimbul de onoare (Mihail Davidoglu) ș.a. Exemplele de mai sus nu redau, totuși, decât o mică parte din bogata literatură r-s care s-a Împlinit și pe alte coordonate: literatură pentru copii, reportaj literar, scenariu cinematografic. Ea a fost compusă și cultivată În paradigma ei majoră de generații diferite de scriitori: Începând cu interbelicii convertiți și sfârșind cu cei tineri, formați la școala de literatură realist-socialistă. Spiritul RS n-
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mare pericol la adresa puterii centrale a fost, paradoxal, „pericolul intern”: „O mare parte din forțele vii ale neamului nostru s-au irosit în lupte nenorocite pentru domnie; aceste lupte ne-au făcut mai mult rău decât toți dușmanii externi laolaltă”. Coordonatele topografice ale mediului urban din Moldova stau sub semnul unei stereotipii generative cât se poate de evidentă. Aproape toate orașele moldovenești își trag seva începuturilor din fostele vetre medievale de locuire amplasate în imediata apropiere a unor cursuri de apă
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
datele din tabelul de mai jos: Rațiunea de a fi a unui oraș, funcțiile sale principale, au impus mediului urban o anumită morfologie, un anumit cadru fizic sub care acesta a fost și este perceput din exterior. Fără nicio îndoială, coordonatele geografice și funcțiile urbane predominante au imprimat fiecărui oraș un specific local, o identitate născută din accentuarea, din exhibarea neprovocată a particularităților. De pildă, pentru intervalul de timp supus analizei noastre, în regiunea Moldovei putem vorbi de următoarea tipologie urbană
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
voinței de modernizare au avut drept consecință, printre altele, și creșterea numărului de locuitori din orașele românești. Modificările ce au avut loc în ansamblul economiei naționale - în special, în ramura industrială -, au schimbat radical dinamica demografiei urbane din Moldova. Noile coordonate ale relațiilor comerciale dintre regiunile țării, ce au favorizat un flux economic concentrat spre/dinspre București - proces accelerat și de dezvoltarea rețelei de cale ferată - au condus la declinul/stagnarea unor târguri și orașe ce aveau o poziționare geografică defavorabilă
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
din zona de nord a Moldovei. Rațiunea de a fi a unui oraș, funcțiile sale principale, au impus mediului urban o anumită morfologie, un anumit cadru fizic sub care acesta a fost și este perceput din exterior. Fără nicio îndoială, coordonatele geografice și funcțiile urbane predominante au imprimat fiecărui oraș un specific local, o identitate născută din accentuarea, din exhibarea neprovocată a particularităților. De pildă, pentru intervalul de timp supus analizei noastre, în regiunea Moldovei putem vorbi de următoarea tipologie urbană
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
îndeamnă pe credincios ca: „Îndată după mărturisirea Sfintei Treimi, declară că tu crezi în Sfânta Biserică Sobornicească (Sanctam Ecclesiam Catholicam)”. El expune, pe cât de succint, pe atât de limpede, învățătura despre Biserică, în capitolul X din tratatul Despre Simbolul credinței. Coordonatele gândirii sale în această privință sunt în deplin acord cu Sfântul Chiril al Ierusalimului, Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinții Capadocieni, Sfântul Ciprian, Rufin de Aquileea († 411), Sfântul Ambrozie și Fericitul Augustin. După Sfântul Niceta, Biserica are o dimensiune spațială
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
credinței creștine „preface pe om din vrăjmaș în prieten al lui Dumnezeu”. Între dragoste și pace este un raport de reciprocitate. Nu poate fi pace adevărată dacă lipsește lucrarea dragostei, iar dragostea nu poate să se manifeste deplin pe toate coordonatele ecumenicității sale dacă nu este pace. Hristos este pacea noastră, pentru că ne-a adunat pe toți cei dezbinați și ne-a împăcat cu Dumnezeu-Tatăl - spune Niceta. Această împăcare cu Dumnezeu, realizată de Iisus Hristos, trebuie trăită de către toți credincioșii
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]