8,902 matches
-
curbe strâmbe este limita planului care trece prin trei puncte vecine formula 1 pe curbă, când punctele formula 2 tind către M. Fie o curbă spațială dată prin ecuația ei vectorială: formula 3 un punct regulat de pe curbă și formula 4 dreapta tangentă la curbă în punctul formula 5 "Definiție". Un plan care conține dreapta tangentă c se numește plan tangent și se notează formula 6 Fie un punct formula 7 de pe formula 8 vecin cu formula 9 k fiind o creștere mică astfel ca formula 10 Fie formula 11 dreapta determinată
Plan osculator () [Corola-website/Science/334438_a_335767]
-
determinată de aceste puncte, secantă pentru curba formula 12 "Observație". Dreapta obținută ca limită a pozițiilor secantelor formula 11 când formula 14 (adică formula 15) este tangenta la formula 16 în punctul formula 5 "Definiție". Planul determinat de dreapta formula 4 și de un punct formula 19 de pe curba formula 16 din vecinătatea lui formula 9 se numește plan osculator al curbei formula 16 în punctul formula 9 și se notează formula 24 Planul osculator este determinat de formula 9 direcția tangentei formula 26 și de direcția formula 27 Se observă că vectorul formula 28 este coliniar cu
Plan osculator () [Corola-website/Science/334438_a_335767]
-
ca limită a pozițiilor secantelor formula 11 când formula 14 (adică formula 15) este tangenta la formula 16 în punctul formula 5 "Definiție". Planul determinat de dreapta formula 4 și de un punct formula 19 de pe curba formula 16 din vecinătatea lui formula 9 se numește plan osculator al curbei formula 16 în punctul formula 9 și se notează formula 24 Planul osculator este determinat de formula 9 direcția tangentei formula 26 și de direcția formula 27 Se observă că vectorul formula 28 este coliniar cu vectorul formula 29 Fie formula 30 un punct intermediar din intervalul formula 31 Conform
Plan osculator () [Corola-website/Science/334438_a_335767]
-
pentru orice k. Trecând la limită pentru formula 42 obținem că vectorul formula 43 aparține planului osculator. Așadar, cunoaștem doi vectori directori ai planului osculator: formula 44 și formula 45 Ecuația vectorială a planului osculator este: iar ecuația carteziană a planului osculator este: Dacă curba formula 16 este dată sub formă parametrică, atunci ecuația planului osculator poate fi scrisă sub forma: sau unde formula 52 sunt complemenții algebrici ai matricei: formula 53 formula 55 Dreapta normală pe planul osculator (adică dreapta de direcție formula 56) în punctul formula 57 se numește
Plan osculator () [Corola-website/Science/334438_a_335767]
-
Descoperirea a fost făcută cu ajutorul datelor colectate de telescopul spațial "Kepler", care a observat modificări în luminozitatea stelelor dintr-un câmp predefinit pentru a detecta exoplanete. Au fost propuse mai multe ipoteze pentru explicarea modificărilor neregulate de luminozitate, evidențiate de curba luminoasă a stelei. Ipoteza principală se bazează pe lipsa unui exces de radiație infraroșie, ce poate fi explicat prin existența unui nor enorm de fragmente de cometă și praf aflate într-o orbită excentrică. Steaua mai poate fi orbitată de
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
pentru a colecta o parte din lumina acesteia pentru nevoile sale energetice. Din cauza relatărilor numeroase din media despre această stea, aceasta a fost comparată de cercetătorul Steve Howell (parte a misiunii Kepler) cu KIC 4110611, o altă stea cu o curbă de luminozitate neobișnuită (ce s-a dovedit a fi, în urma mai multor ani de cercetare, o parte a unui sistem stelar multiplu format din cinci stele). În privința datelor actuale ale distribuției luminoase a stelei KIC 8462852, Wright pune accentul pe
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
spre particule calde de praf, dovadă a unei coliziuni catastrofale de meteori sau planete în acest sistem. Absența acestor emisii sprijină ipoteza unui „roi” de comete reci aflate într-o orbită neobișnuit de excentrică și ar putea fi responsabilă pentru curba luminoasă neobișnuită pentru această stea, dar mai sunt necesare studii pentru pentru stabilirea definitivă a acestui fapt. Un studiu spectroscopic ulterior făcut în banda de 0,8-4,2 microni de către nu a găsit dovezi ale existenței unui praf fierbinte circumstelar
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
ar putea fi comune, de exemplu, în meteorologie. Unii oameni de știință au susținut că sistemul meteorologic nu este la fel de sensibil față de starea inițială după cum se estimase anterior. Efectul se referă la diferența dintre punctele de pornire ale celor două curbe din grafic, care este atât de mică încât poate fi comparată cu bătaia aripilor unui fluture. ""Mișcarea aripilor unui fluture azi poate produce o mică schimbare a atmosferei. Din această cauză și de-a lungul unei anumite perioade de timp
Efectul fluturelui () [Corola-website/Science/331768_a_333097]
-
electrotehnică definit ca fiind raportul dintre puterea reală care se scurge spre sarcină și puterea aparentă din circuit, și este un număr adimensional în intervalul închis de la -1 la 1. Un factor de putere mai mic decât 1 înseamnă că curba de tensiune și cea de curent nu sunt în fază (sunt defazate), reducându-se astfel produsul instantaneu al celor două forme de undă (V x I). Puterea reală este capacitatea circuitului de a efectua lucru (mecanic) într-un anumit timp
Factor de putere () [Corola-website/Science/335780_a_337109]
-
București, în Sectorul 3. este orientată de la vest spre sud-est și se desfășoară pe o lungime de 220 de metri între străzile Șelari și Bulevardul Ion C. Brătianu. La circa 110 de metri de la intersecția cu strada Șelari, după ușoara curbă la dreapta, pe partea stângă este Strada Zarafi care ajunge în Lipscani, apoi după încă 40 de metri, pe partea dreaptă, este intersecția cu Pasajul Francez care face corespondența cu strada Covaci. După alți 50 de metri strada Gabroveni se
Strada Gabroveni () [Corola-website/Science/332926_a_334255]
-
la firme de prestigiu ca: "Xerox PARC", "Symbolics", "Wolfram Research", "Lawrence Livermore Laboratory" și "Macsyma Inc". S-a preocupat de diverse jocuri de inteligență, unul dintre acestea fiind "jocul vieții". A reușit să îmbunătățească formula lui Stirling. În teoria fractalilor, curba Gosper îi poartă numele.
Bill Gosper () [Corola-website/Science/333543_a_334872]
-
La locomoție participă în mod pasiv scheletul și în mod activ musculatura. Scheletul omului este alcătuit din: Sistemul muscular este alcătuit din: Mamiferele terestre se clasifica, după modul în care se deplasează, în: Adaptarea scheletului uman la locomoția bipedă - apare curba plantară (scobitura din talpă), se lungesc oasele copsei și gambei, se lărgește centura pelviană, iar coloana vertebrală este curbată în forma literei S (ceea ce îi asigură o rezistentă elastică în poziție verticală). Legătura funcțională mușchi-sistem nervos: numărul de neuroni care
Locomoție () [Corola-website/Science/333056_a_334385]
-
studiul geodeziei teoretice pentru care a publicat două lucrări: „Teorii matematice și fizice de Geodezie Superioară”, volumele 1 și 2, publicate în 1880 și 1884. Un alt studiu important a fost cel despre metoda celor mai mici pătrate pentru ajustarea curbelor publicate în două ediții, în 1872 și în 1907. Altă lucrare importantă a fost cea despre transformările coordonatelor. Chiar și astăzi, metoda de prelucrare a 7 parametri între sistemelele tridimensionale se numește transformare Helmert. Definiția dată geodeziei de Helmert ca
Friedrich Robert Helmert () [Corola-website/Science/333276_a_334605]
-
lumina cu lungimi de undă aflate spre capătul spectrului vizibil, adică spre albastru și roșu. Prin definiție, "sensibilitatea spectrală relativă" este: Sensibilitatea spectrală relativă are valoarea unitară pentru lumina de 550 nm și scade la zero pentru extremitățile spectrului vizibil. Curba de sensibilitate pentru domeniul nocturn este depasată spre violet. Din punctul de vedere al valorii fluxului de energie radiantă, vederea umană se poate clasifica în:
Fotometrie (optică) () [Corola-website/Science/333395_a_334724]
-
matematicii. În perioada 1888 - 1900, a fost director al Școlii de Mine din Paris. Între 1888 și 1892 a fost președinte al Societății Matematice din Franța. A fost decan al Academiei Franceze de Științe. A stabilit unele proprietăți remarcabile ale curbelor de ecuație: numite "spiralele sinus" și descoperite de Maclaurin. În 1866 a arătat că podara unei spirale logaritmice în raport cu polul situat în centrul acesteia este tot o spirală logaritmică. Cu aceste curbe s-a ocupat și René Goormaghtigh în 1928
Julien Haton de La Goupillière () [Corola-website/Science/334718_a_336047]
-
de Științe. A stabilit unele proprietăți remarcabile ale curbelor de ecuație: numite "spiralele sinus" și descoperite de Maclaurin. În 1866 a arătat că podara unei spirale logaritmice în raport cu polul situat în centrul acesteia este tot o spirală logaritmică. Cu aceste curbe s-a ocupat și René Goormaghtigh în 1928.
Julien Haton de La Goupillière () [Corola-website/Science/334718_a_336047]
-
în "Împărăția apelor" nu o constituie descrierea în sine, afirma Constantin Ciopraga, ci „poezia, fascinația clipei, fiorul existențial cu reverberații unice”. Originalitatea creației sadoveniene se datorează combinației incomparabile de lirism și reflecție, fiecare secundă părând a se înscrie pe o curbă a eternității. Scriitorul combină lirismul descrierilor cu reflecțiile cu privire la viața omului, notându-și propriile impresii și idei. Mihail Sadoveanu realizează în acest volum descrieri picturale ale naturii de o deosebită sensibilitate, transfigurând poetic atât imaginea naturii, cât și contactul între
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
Pavia, ca succesor al lui Rudjer Josip Boscovich, ca apoi să devină șeful Catedrei de Matematică al acelei universități. A deținut și funcția de comandant al armatelor italiene, fiind apreciat de Napoleon. A dedus geometric formula razei de curbură, când curbele sunt raportate la un anumit focar. Această formulă a obținut-o din formula existentă în coordonate rectangulare printr-o transformare de coordonate. A descoperit empiric o serie numerică a cărei sumă este numărul C. În Analele Academiei de Științe din
Gregorio Fontana () [Corola-website/Science/332061_a_333390]
-
variat. Configurare cu trei electrozi: (1) electrod de lucru; (2) electrod auxiliar; (3) electrod de referință Experimentele de voltametrie investighează reactivitatea unui analit (substanță analizată) într-o jumătate de celulă. Voltametria este un studiu de curent în funcție de potențialul aplicat. Aceste curbe curent-tensiune, I = f (E) se numesc voltamograme. Potențialul este variat în mod arbitrar, fie pas cu pas, fie continuu, iar valoarea momentană reală este măsurată ca variabilă dependentă. Invers, adică, să se facă amperometrie, este de asemenea posibil, dar nu
Voltametrie () [Corola-website/Science/332504_a_333833]
-
E) se numesc voltamograme. Potențialul este variat în mod arbitrar, fie pas cu pas, fie continuu, iar valoarea momentană reală este măsurată ca variabilă dependentă. Invers, adică, să se facă amperometrie, este de asemenea posibil, dar nu comun (simultan). Forma curbelor depinde de viteza de variație a potențialului (natura forței electromotrice) și dacă soluția este agitată sau static liniștită (influență transfer masă). Pentru a efectua un astfel de experiment sunt necesari cel puțin doi electrozi. Prin electrodul de lucru, care intră
Voltametrie () [Corola-website/Science/332504_a_333833]
-
din Budapesta și au fost influențați fie de stilul romantic unguresc al lui Odon Lechner (Komor Marcell, Dezso Jakab, Sztarill Ferenc), fie de geometrismul unghiular al școlii vieneze (frații Vago, Valer Mende), fie de așa numitul “Coup de fouet” al curbelor ondulate cu clară origine franțuzească. La Oradea se găsesc multe accente stilistice originale, în relație cu direcții artistice eterogene. Și tocmai această diversitate face Oradea unică între orașele dezvoltate în timpul Belle Epoque. Până la izbucnirea Primului Război Mondial, ea a fost un parc
Timișoara și Oradea: “Un alt stil Liberty” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105815_a_107107]
-
acestea, cele mai scenografice sunt cele 26 marcate de stilul Secessionului austriac, cum ar fi complexul Black Hawk, Casa Adorjan I și II, Casa Poynar, hotelurile Astoria și Transilvania, Palatele Ullman, Stern, Moskovits și Apollo. Toate, edificii imediat recognoscibile grație curbelor și liniilor ondulate care se dezvoltă în ritmul de plinuri și goluri, sincopate ca într-o pentagramă muzicală. Palatul Apollo îmbină în mod elegant Secessionul berlinez cu heraldica de tip Empire german. O cădire cu o impresionantă ornamentică: stucaturi, statuete
Timișoara și Oradea: “Un alt stil Liberty” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105815_a_107107]
-
inima orașului Hamburg Realizată în esențe deschise de lemn, cu pereții albi și fotoliile îmbrăcate în tweed gri, sala este luminoasă, aerată și contemporană fără agesivitate. Căile de acces, scările și foaierele, cu jocul lor subtil de linii drepte și curbe blânde, de coloane și deschideri către exterior, pregătesc starea de spirit a spectatorilor. Grandiosul Concert inaugural Concertul inaugural, abil conceput de dirijorul Thomas Hengelbrock a făcut să iasă în evidență toate “talentele” sălii: acustica foarte clară, capacitatea de a reda
“Elbphilharmonie”, vasul-amiral al muzicii la Hamburg by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105833_a_107125]
-
Figure). Tarentelle, aflată în colecția MoMA, e o simfone cromatică de griuri, brunuri și ocruri spre deosebire de “dansurile la izvoare” I și II cu explozia lor de rubinuri, hematite, granate și rodii... Trebuie remarcată o evidentă deosebire, între volumetria generată de curbe și șerpuiri de flacără, la Picabia, și fragmentarismul cubist. Picabia vede ca și Apollinaire în cubism, o căutare a purității în pictură, calea picturii pure. Privitorul se simte asaltat însă de un paroxism senzual și senzorial. Trăiește vertijul, căutarea febrilă
“Dacă aș putea scrie pe cer Picabia, folosind un Citroen, aș face-o” by Corespondență de la DOINA URICARIU de la New York () [Corola-website/Journalistic/105859_a_107151]
-
sfârșitul lunii februarie. Șarpele rău este un șarpe diurn și stă mult la soare, umbrit în parte de vreun tufiș, și pândește șopârlele din jur. Primăvara și toamna este activ în timpul zilei, iar vara (în sezonul mai cald al anului) curba activității devine bimodală cu 2 vârfuri caracteristice (dimineața și seara). Șarpele rău este cel mai rapid din șerpii faunei noastre, alunecând cu viteza săgeții, încât de-abia poate fi văzut. Viteza mișcărilor sale îi permite să surprindă chiar și pe
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]