9,951 matches
-
Biță, dacă e zgomot numai pentru tine și nu pentru ceilalți, Înseamnă că ai tu o problemă“. Într-adevăr, eu, când scriu, mă concentrez natural, dar atunci, ciudat, deși făceam mare efort, atenția Îmi fugea, orice murmur În culise mă deranja, mi se părea că eram amenințat de o conspirație a neatenției, a indiferenței. Nu reușeam să mă despart de „viața“ care, Într-un teatru, continuă să se desfășoare În culise. Un actor se concentrează, eu nu reușeam. Aici e Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
tras de păr“. Poate cei care nu au acceptat viziunea mea au avut dreptate. Un an mai târziu, când s-a reluat la Londra Fidelio, am decis să elimin imaginile finale cu heruvimi și mai ales aripile de liliac, care deranjaseră pe mulți. Finalul În noua versiune era mult mai simplu, nu s-a mai râs, dar piesa-miracol, fără alegoria medievală, a suferit, intrând Într-un realism plat. Deci, să fi fost Într-adevăr aceasta „calea“? Deși am pus atunci la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cu cerneala Încă umedă. Imaginea evoca asociația artistică dintre Cellini și Berlioz. Amândoi au fost gata să sacrifice totul În numele unui ideal și au suferit un destin similar, rămânând neînțeleși de semenii lor. Chiar și azi, ei ne surprind, ne deranjează. Faust și nuditate la Met Cellini a mulțumit pe toată lumea, În afară de câțiva critici, ca de obicei. De aceea nu am mai fost surprins când, câteva luni mai târziu, a sosit tot de la Met invitația să montez Faust. Surpriza a venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
italiană, de Bruno Oddera (Parla, Ricordo, Mondadori, 1962), În spaniolă, de Jaime Piñeiro Gonzales (I Habla, memoria!, 1963) și În germană, de Dieter E. Zimmer (Rowohlt, 1964). Cu aceasta se epuizează cantitatea necesară de informații bibliografice, pe care criticii nevricoși, deranjați de nota de la sfârșitul Duzinei lui Nabokov, sper s-o accepte la Începutul lucrării de față după ce vor fi fost total hipnotizați. În timp ce scriam prima versiune În America, eram handicapat de o lipsă aproape totală de date referitoare la istoria
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cei morți. Aceste modificări sunt marcate prin ghilimele la index. Scopul principal a fost de a alcătui o listă, În folosul meu, cu câțiva din oamenii și subiectele ce se referă la trecut. Prezența ei În această carte Îi va deranja poate pe oamenii obișnuiți, dar s-ar putea să fie pe placul celor cu simț de discernământ, fie și numai pentru că Pe fereastra acelui index Se cațără o roză Și uneori o blândă briză ex Ponto adie. Vladimir Nabokov 5
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
zbiera turbată Mademoiselle de pe verandă. Ne-am strecurat pe lângă ea fără să scoatem o vorbă. Fratele meu a izbucnit În plâns și s-a predat. Marele danez, al cărui nume era Turka, s-a Întors la treaba din care fusese deranjat, având ca obiect Îndatoritoarele și instructivele mormane de zăpadă din jurul casei. 4 În copilărie știm foarte multe despre mâini, deoarece ele sunt Însuflețite și se mișcă la nivelul staturii noastre; Mademoiselle avea niște mâini neplăcute din cauza lustrului ca de broască
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cameră zbura Un fluture, mătase colorată, Bătând din aripi și foșnind, zvâcnea Pe un tavan albastru... și monologul Fluturelui lui Fet: De unde vin și Încotro mă-ndrept Să nu mă Întrebați; Acum respir pe-o grațioasă floare Să nu mă deranjați. În poezia franceză te impresionează cunoscutele versuri ale lui Musset (din Le Saule): Le phalène doré dans sa course léjère Traverse les près embaumés ceea ce constituie o descriere absolut exactă a zborului crepuscular al masculului geometrid cunoscut În Anglia sub
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
acel incident ulterior n-a aruncat nici o umbră asupra strălucitoarei scări ale casei noastre din St. Petersburg; mâna mare și răcoroasă așezată pe capul meu n-a tremurat și liniile tactice ale unei dificile partide de șah nu fuseseră Încă deranjate pe tabla de joc. Capitolul 10 1 Romanele despre vestul sălbatic ale căpitanului Mayne Reid (1818-1883), traduse și simplificate, erau extrem de populare printre copiii ruși la Începutul acestui secol, mult timp după ce faima lui apusese În America. Știind englezește, am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
puțin bolșevizați care se Întorceau acasă de pe front (li se spunea „dezertori“ sau „eroi roșii“, În funcție de vederile politice ale persoanei respective). Fratele meu și cu mine ne amuzam Încuindu-ne În compartiment și dejucând astfel orice tentativă de a fi deranjați. Mai mulți soldați care călătoreau pe acoperiș ne ajutau să ne distrăm și mai bine, Încercând să folosească, fără succes, ventilatorul compartimentului nostru ca toaletă. Fratele meu, care era un actor de primă mână, a reușit să simuleze toate simptomele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
roase și cu multe cărți, printre care, țin minte, o ediție Voltaire în 90 de volume. Am fost deci de mai multe ori în strada I.L. Caragiale, uneori însoțindu-l înăuntru pe prietenul meu, alteori așteptându-l afară, ca să nu deranjez. N-aveam cum să știu pe atunci, în 1958, că destinul mă adusese pe căi capricioase, numai de el cunoscute, foarte aproape de Doina, care avea 13 ani și era în acea vreme elevă internă, la liceul „Zoia Kosmodemianskaia”, liceu perfect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
visul, firește, se explică (dar ce vis, ce torent copleșitor de concret, un vis genial, îmi permit să afirm, căci el nu-mi aparține, fiind în exclusivitate opera chiriașului meu: subconștientul, cu care nu întrețin legături, deși nu o dată mă deranjează); de unde până unde însă numele acelui oraș anume, despre care nu știam mare lucru, de fapt aproape nimic? De ce acea grandioasă, masivă îngrămădire de case trebuia să fie neapărat Baltimore? * Pe atunci, când aveam de scris o cronică sau un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
prin dreptul căreia trece oricine intră în curte (scârțâitul portiței mi-l semnalează: am avantajul de a-l vedea fără ca el să mă vadă). Cum însă în curte la noi intră rareori cineva, faptul mai curând mă amuză decât mă deranjează (e întotdeauna amuzant să vezi pe cineva care nu te vede). La fereastră e așezat biroul, la care cândva își făcea socotelile sale de contabil tatăl Doinei, un om drag mie deși nu l-am văzut decât în fotografii. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bune. Nu degeaba îl „cheamă” Pițu cel Mare și Bun. * Afară de guguștiuci, îi mai sperie zgomotele neomologate sau omologate în subconștientul lor drept foarte periculoase. Mașina de scris în plină funcțiune, tunetele, radioul sau televizorul cu sonorul dezlănțuit nu-i deranjează! Inofensivul târșâit al unui pașnic papuc de casă îi face însă să intre în alertă. De la sărbătorile de iarnă, motanul cel mare, nu numai mai inteligent, ci și mai sensibil, se sperie când aude soneria de la ușă (nu și cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vor ei. Sunt foarte voluntari și, uneori, supărăcioși. Când îți amorțește piciorul sau brațul, sau trebuie, pur și simplu, să te scoli din fotoliu (căci nu poți sta totuși la infinit în el), oricât te-ai strădui să nu-l deranjezi prea tare, să-l depui repede și lin pe locul cald unde ai stat, se întâmplă să accepte schimbarea de situație, dar se poate întâmpla, la fel de bine, să protesteze prompt, sărind demonstrativ jos, în ciuda bunelor tale intenții de care n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Tania, verișoara primară mai tânără cu circa treizeci de ani a mamei, ne-a povestit, indignată, cum, la Chișinău, unde locuiește, ducându-se într-o zi să vadă cel mai bun și mai românesc film al lui Loteanu, a fost deranjată în tot timpul proiecției de „ruși, care plecau din sală bombănind și scuipând”. Desigur, era vorba de ruși inculți și bădărani, specie de oameni de care nu duc lipsă nici alte nații. Mi-am dat seama însă, ascultând-o, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mele și-L vedeam prin ele. Duminică îmi găseam refugiu și tărie. Le primeam în Sfântă Biserică. Îmi luăm copiii cu mine, chiar din fașa. Stăteam toată slujba cu ei. Erau foarte cuminți, ca niște sfinți. Nu se foiau, nu deranjau, nu vorbeau în biserică. Ne înțelegeam prin semne sau șoaptă. Doamne, ce bine ne era în biserică. Era preot paroh Teodor Dăscălescu la biserică Vovidenia. De acolo făceam parte și acolo mergeam. Ce frumoase slujbe ținea! Mult ne hrăneam din
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
o cărare prin munte și ajungem la mormântul Sf. Elisabeta - mama Sf. Ioan Botezătorul. Acolo este și o pustnica ce se nevoiește. Se roaga tot timpul. Părintele David ne roagă să umblam și să vorbim cât mai incet ca să nu deranjam rugăciunea. Intrăm în clădire, unde-i mormântul, aprindem câteva lumânări, ne rugăm în taină și ieșim. în En-Karem sunt munți îmbrăcați în vegetație. Sunt frumoși și multă verdeața este. O priveliște minunată între doi munți. Și între ei curge un
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Mazilescu se dovedește ireproșabilă. Mai mult : singura posibilă. Mărturiseam că nu știu cum să numesc acea logică, atât de strictă căreia i se supune lirismul lui Virgil Mazilescu. Dacă aș numi-o logică a sentimentelor, ar fi exact, dar insuficient. Nu mă deranjează banalitatea formulei ; nici nu e destul de banală ca să poată fi întrutotul adevărată. Cred că ar fi mai bună chiar aceasta : logică a supunerii. Nu a supunerii la destin (deși este) ; nici, coborând la un plan mai palpabil („pe dracu administratorule
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
prea frumoasă speculație, de o extraordinară profunzime, dar ca estetică rămâne cam alături de drum (iar din obsesia ierarhizării ajunge bunăoară să plaseze muzica pe ultimul loc, mai prejos de arta grădinăriei, dând ca motiv și faptul că muzica ̀ îi deranjează pe vecini !) ; Hegel, care avea o mult mai bună cultură artistică, și-a umplut Estetica cu o sumedenie de considerații admirabile, dar delirul ierarhizării merge la el într-o amețitoare ascensiune din treaptă-n treaptă până la cea supremă a Spiritului
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
să citească, dar avea un cult pentru carte și învățătură, socotind neștiința de carte ca cea mai gravă infirmitate pentru om. Oricât de mare zor ar fi avut pentru treabă, dacă-și găsea fiii cu cartea-n mână, nu-i deranja. O astfel de ocazie se arăta în timpul treieratului. Dacă, în timpul treieratului apăreau nori cu semne de ploaie, bunicul o trimetea să ne scoată pe toți din casă pentru a strânge ceea ce era treierat înainte de a începe ploaia. Într-un
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pregătire pentru examenul de admitere, cu unchiul Constantin. Ne-a văzut, a închis încet ușa și s-a întors cu explicația adresată bunicului: „Lasă că strângem noi că nu vine ploaia așa de repede. Băeții au treabă; să nu-i deranjăm”. În acest caz, norii s-au împrăștiat fără să ude recolta de pe arie. La masă, pentru că eram mulți, pentru că masa nu putea fi prea bogată, mama mare oferea nepoților tot ce avea mai bun, iar bunicul rămânea flămând pentru că i
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
începea să zboare. Tata, ca să se făleasacă, a „cumpărat”acest pui de uliu, pe care l-a plătit cu câțiva nasturi adunați de la hainele vechi sau rupte. S-a fălit cu achiziția sa, dar de la un timp, achiziția sa îl deranja, îl plictisea, se zbătea și sgârâia cu ghiarele. Tata l-a adus acasă și pentru că lui îi era foame, a închis uliul în chiler, legat de un picior cu o sfoară, și sfoara legată de un țăruș, și s-a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
curentul natural de healing. Prietena, pianista ca un sparanghel, când simte că depresia o strangulează, mă sună, chiar dacă e miezul nopții, numai pentru a-mi auzi vocea, a se elibera, lăsând în mine zoaia psihică. Puțin îi pasă dacă mă deranjează în intimitatea mea. Dacă nu răspund, toți mă bombardează cu „mesaje” sau cu scrisori în care povestesc (ca X) despre copilăria lor îmbuibată, dar nefericită. Și asta după ce în timpul zilei i-au vizitat pe psihiatri, exasperându-i fără milă. Acești
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
toată conștiința și durerea rănilor de când am apărut în viață. Un concentrat în care a fi și a nu fi s-au apropiat din ce în ce mai mult. Am neglijat puțin prezentul, nerăspunzând la scrisori, închizând telefonul, uitând că toți cei care „mă deranjează” aduc cu ei „necunoscutul”, imprevizibilul, tot ce poate să constituie un liant pentru cele două jumătăți de sferă: a exista și a nu exista. Promisiunea: „je repondrai”, formulată de Karen Blixen, se ține; cel puțin pentru cei față de care am
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
din ce în ce mai rar aici, în jurnal. Este 3 decembrie, zi de neuitat. M-am trezit brusc cu o forță mare în tot corpul. În vis l-am văzut deodată pe Domnul într-o grădină, se ruga. Îmi era frică să-l deranjez. Eram atât de fericită, ca și cum aș fi primit din nou o mare iubire în mine. Toată ziua am fost fericită. Așa va fi când El va veni în glorie într-o zi sau cândva la miezul luminos al nopții. Artur
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]