9,278 matches
-
În clădire sunt organizate lansări de carte, expoziții de pictură sau diferite alte evenimente culturale. De asemenea, în curtea muzeului sunt organizate uneori spectacole folclorice, cu degustări de vinuri din soiurile podgoriei Cotnari. În fața clădirii se află un bust al domnitorului Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Casa Tăutu din Hârlău este masivă, cu fundație de piatră și ziduri din piatră și cărămidă groase de 70-90 cm. Acoperișul este din tablă, în patru ape, având patru coșuri de fum cu rol decorativ, sobele
Casa Tăutu din Hârlău () [Corola-website/Science/322074_a_323403]
-
1846-1924) - căsătorită cu contele german Hannibal von Dohna-Schodien și Dimitrie (1851-1917) - amiral și prinț rus. George Mavrocordat a decedat la 16 august 1858, la Atena (Grecia). Conacul boieresc a fost ridicat înainte de anul 1845 pe moșia descendenșilor lui Nicolae Mavrocordat, domnitorul Moldovei și al Țării Românești. În acel an, clădirea a fost vândută lui Alecu Ghyka, tatal viitorului domnitor al Moldovei, Grigore Alexandru Ghica. Ulterior, conacul a revenit unui moștenitor al familiei Mavrocordat, fiind renovat în preajma anului 1900. El avea 36
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
decedat la 16 august 1858, la Atena (Grecia). Conacul boieresc a fost ridicat înainte de anul 1845 pe moșia descendenșilor lui Nicolae Mavrocordat, domnitorul Moldovei și al Țării Românești. În acel an, clădirea a fost vândută lui Alecu Ghyka, tatal viitorului domnitor al Moldovei, Grigore Alexandru Ghica. Ulterior, conacul a revenit unui moștenitor al familiei Mavrocordat, fiind renovat în preajma anului 1900. El avea 36 de camere, un parc și multe anexe gospodărești. În perioada regimului comunist, conacul s-a ruinat. În anul
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015 la numărul 1473, având codul de clasificare . Ea face parte din ansamblul Conacului Cantacuzino - Pașcanu din Popești. Prima atestare documentara a satului Popești este într-un uric din 12 august 1426 al domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432). El a făcut parte din Ținutul Cârligăturii. Moșia Popești a aparținut o lungă perioadă familiei Mavrocordat. În jurul anului 1776, boierii din familia Mavrocordat a construit Biserică "Sf. Varvară" din Popești, ca biserică de conac boieresc. Aici
Biserica Sfântul Ilie din Popești () [Corola-website/Science/322138_a_323467]
-
fondând ramura boierilor Cantacuzino-Deleanu. El era fiul marelui spătar Iordache Cantacuzino (1581?-1663); acesta din urmă descindea dintr-o veche dinastie de împărați bizantini și era unul dintre cei mai bogați boieri moldoveni ai vremii. Iordache Cantacuzino era cumnat cu domnitorul Vasile Lupu (1634-1653), soțiile lor fiind fiicele marelui boier Costea Bucioc, proprietarul moșiei Șerbești. Nepotul acestuia, hatmanul Iordache Cantacuzino-Deleanu (1688-1759?) a construit în jurul anului 1730 un castel la moșia sa din Deleni, unde îl va găzdui pe domnitorul Grigore al
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
cumnat cu domnitorul Vasile Lupu (1634-1653), soțiile lor fiind fiicele marelui boier Costea Bucioc, proprietarul moșiei Șerbești. Nepotul acestuia, hatmanul Iordache Cantacuzino-Deleanu (1688-1759?) a construit în jurul anului 1730 un castel la moșia sa din Deleni, unde îl va găzdui pe domnitorul Grigore al II-lea Ghica (1726-1733), cu prilejul primei logodne a fiului său cel mare, beizadea Scarlat Ghica, în 1730, cu Safta, fiica minoră a lui Iordache Cantacuzino-Deleanu. După moartea acestuia, stăpânul moșiei a devenit Gheorghe (Iordache) Cantacuzino-Deleanu (1723?-1798
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
lui Iordache Cantacuzino-Deleanu. După moartea acestuia, stăpânul moșiei a devenit Gheorghe (Iordache) Cantacuzino-Deleanu (1723?-1798). Fiica sa, Maria Cantacuzino (d. după 1819), s-a căsătorit la Deleni în 1778 cu marele logofăt Constantin Ghica (1758-1818), nepotul de fiică al fostului domnitor Grigore al III-lea Ghica (1764-1767, 1775-1777), care era proprietarul moșiei Comănești (azi în județul Bacău). Costache Ghica s-a ocupat de restaurarea castelului, în timpul stăpânirii sale efectuându-se lucrări de extindere a conacului și de construire a zidului de
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
1817), fiul marelui vistiernic Ioniță Cantacuzino-Deleanu (1721-1789) și al Zoei Ghika. Matei a avut rangul de mare comis al Moldovei; el s-a căsătorit la 16 mai 1776 cu Ralița (sau Ralu) Callimachi (1763-1837), fiica mijlocie a lui Grigore Callimachi, domnitor al Moldovei în două rânduri (1761-1764 și 1767-1769). După cum relatează Octav-George Lecca în ""Familiile boierești române"", Matei Cantacuzino-Deleanu s-a refugiat în 1791 în Rusia, în timpul ocupației Moldovei de către armata țaristă, devenind consilier de stat și ocupând și alte demnități
Biserica Schimbarea la Față din Cucuteni () [Corola-website/Science/322178_a_323507]
-
și biserica de zid vornicului Gheorghe (Iordache) Ghica (1739-1801). De la acesta, moșia cu satul și biserica au trecut la fiul său, Ioan (Iancu) Ghica, care s-a căsătorit cu domnița Elena Hangerli (Handjery) (1795-1862), fiica demnitarului fanariot Alexandru Hangerli, fost domnitor al Moldovei în perioada 7 martie - 24 iulie 1807. După cum relatează istoricul Nicolae Stoicescu în ""Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Moldova"" (1974), pictura a fost spoită. În decursul timpului, starea lăcașului de cult s-a degradat. Biserica
Biserica Schimbarea la Față din Cucuteni () [Corola-website/Science/322178_a_323507]
-
este marcat de nicio intersecție sau edificiu, ci doar de un rond de întoarcere. A fost construit în anii '80 ai secolului trecut. De-a lungul său sunt amplasate magazine alimentare, oficii poștale, blocuri de locuit, cafenele etc. Poartă numele domnitorului Țării Românești Mircea cel Bătrân, care a domnit între anii 1386-1418. Chișinău. "Enciclopedie" (pag. 435) - Chișinău, 1996
Bulevardul Mircea cel Bătrân din Chișinău () [Corola-website/Science/329575_a_330904]
-
al IV-lea Dusan cu Elenă a Bulgariei, sora lui Ivan Alexandru al Bulgariei. A fost încoronat că rege, în calitate de co-conducător, dar după ce Dusan a murit a fost el însuși încoronat împărat în 1346. Deși până în momentul succesiunii sale că domnitor unic și împărat în 1355 Ștefan Uros al V-lea nu mai era minor, a rămas în mare măsură dependent de mama sa sau diferiți membri ai curții. Incompetent pentru a susține marele imperiu creat de tatăl său, Uros nu
Ștefan Uroș al V-lea al Serbiei () [Corola-website/Science/329614_a_330943]
-
Vidinului. Pentru aderarea în cadrul alianței, Ivan Alexandru a oferit împăratului bizantin porturile de la Marea Neagră la sud de Nesebăr (Messembria), în schimb, cu toate acestea, Ioan al V-lea Paleologul a trebuit să plătească 180.000 de florini lui Vladislav Vlaicu, domnitor al Țarii Românești. Voievodul valah ar fi trebuit, în schimb, să captureze Vidinul și să-i cedeze lui Ivan Alexandru. În 1369, ocupația maghiară a Vidinului s-a încheiat. Negocierile, care au decurs între Regatul Ungariei și aliații lui Ivan
Ocupația maghiară a Vidinului () [Corola-website/Science/329651_a_330980]
-
a fost o structură militară specializată care avea ca rol principal asigurarea serviciului de adjutantură și protocol militar pentru membrii Familiei Regale a României. Protocolul regal a fost legiferat pentru prima data în România de către domnitorului Carol I, în anul 1875. Theodor Văcărescu, Mareșalul Curții și al Casei Domnești realizează prima lucrare completă privind protocolul „"în diferitele ceremonii, primiri și solemnități ce se petrecu la Curte"”. El precizează că, la 1875, serviciul curții era condus de
Casa Militară Regală () [Corola-website/Science/329794_a_331123]
-
casă ici, sub tihăraia asta, alta dincolo de Bistriță, sub altă tihăraie, mă rog, unde i-a venit omului îndemână să și-o facă.”" Broșteni a făcut parte din Braniștea Voronețului din 1488 până în 1807. Această moșie a fost dăruită de domnitorul Ștefan cel Mare Mănăstirii Voroneț, care a stăpânit-o în vechile hotare până când aceasta a fost anexată Imperiului Habsburgic în 1774. După anexarea Bucovinei de către austrieci, o parte din Braniștea pe care se află astăzi comuna Crucea și orașul Broșteni
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
pe care se află astăzi comuna Crucea și orașul Broșteni a rămas în Moldova, în stăpânirea lui Teodor Mustață care, în februarie 1807, a vândut-o lui Constantin Balj. Începând cu 1877 comuna Broșteni a devenit proprietatea lui Carol I, domnitorul țării, prin cumpărare de la Balj. După intrarea Broșteniului în stăpânirea Casei Regale, au fost construite căi rutiere județene și naționale spre aceste așezări și s-a dezvoltat mineritul. În anul 2004 comuna Broșteni a fost ridicată la rangul de oraș
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
Sfintei Mănăstiri Râșca” (1901), "„Bogdan o înzestrează cu obiecte de gospodărie, cu moșia Bogdănești, înconjurătoare mănăstirii... îi dă zestre alte pământuri domnești, luate din trupul pământurilor mănăstirii Neamț”". Încercarea de reconstruire a mănăstirii nu reușește astfel că în anul 1542, domnitorul Petru Rareș a strămutat vechiul așezământ monahal, mai la deal, întemeind Mănăstirea Râșca. Unele documente istorice mai amintesc câteva încercări de revigorare a vieții monahale pe locul ctitoriei voievodului Bogdan, în secolul al XVII-lea, dar acestea sunt de scurtă
Biserica de lemn Pogorârea Sfântului Duh din Bogdănești () [Corola-website/Science/329991_a_331320]
-
de la Oradea la părțile răsăritene ale regatului ungar propriu-zis, cum de altfel o arată limpede însuși textul acestui Tratat, care precizează că Ioan Sigismund Zápolya va fi recunoscut ca « "princeps Transsylvaniae et partium regni Hungariae dominus" » (« Principe al Transilvaniei și domnitor al unei părți din Regatul Ungariei ») astfel clar deosebite. În timpul bătăliei de la Mohács din 1526, armata ungară a fost înfrântă, iar regele Ludovic al II-lea a pierit în luptă. Turcii nu au profitat de această victorie, și-au retras
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
celelalte țări creștine."” Oricum, faptul cel mai important era acela că mitropoliții Proilaviei erau membri de drept ai Sfântului Sinod de la Constantinopol. Locul superior în ordinea canonică al mitropoliților Proilaviei față de mitropoliții Țării Românești și Moldovei, precum și atenția acordată de domnitorii țărilor române acestor mitropoliți, săraci, fără eparhie de multe ori, dar cu pretenții, a constituit una din cauzele principale ale relațiilor reci dintre aceste trei mitropolii. Mitropolia Proilaviei sau Brăilei s-a înființat la scurt timp după ocuparea orașului de către
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
al Dunării și avea hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. Biserica a existat până în 1846, când „"parte pentru vechime, parte pentru amenințare de surparea malului, fu părăsită și mai târziu dărâmată."” Reînființarea Mitropoliei s-a făcut ca urmare a insistențelor domnitorului moldovean Vasile Lupu, care prin faptul că răscumpărase datoriile Patriarhiei Ecumenice, devenise noul „basileu oriental”, fiind practic cel care numea și depunea din scaun patriarhii ecumenici, pe perioada cât a domnit. Vasile Lupu a dorit înființarea acestei mitropolii pentru a
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
1639 - 1644 Mitropolia Proilaviei nu a avut un sediu propriu, Vasile Lupu încercând stabilirea unei noi reședințe mitropolitane la Ismail, care se afla pe teritoriul istoric al Moldovei, în locul Brăilei aflate pe teritoriul istoric al Țării Românești. De aceea, fratele domnitorului restaurează Biserica „Sfântul Nicolae”, construită aici de domnitorul Petru Rareș, și care este imediat ridicată de Patriarhul Ecumenic la rangul de stavropighie patriarhală. Mitropolitul Meletie va sta o vreme și la Galați, pentru ca în 1644-1645 să plece în audiență la
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
sediu propriu, Vasile Lupu încercând stabilirea unei noi reședințe mitropolitane la Ismail, care se afla pe teritoriul istoric al Moldovei, în locul Brăilei aflate pe teritoriul istoric al Țării Românești. De aceea, fratele domnitorului restaurează Biserica „Sfântul Nicolae”, construită aici de domnitorul Petru Rareș, și care este imediat ridicată de Patriarhul Ecumenic la rangul de stavropighie patriarhală. Mitropolitul Meletie va sta o vreme și la Galați, pentru ca în 1644-1645 să plece în audiență la țarul Rusiei pentru a solicita ajutor pentru construirea
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Proilaviei și episcopul Iorest al Hușilor, referitoare la delimitarea hotarelor eparhiilor lor. Problema o constituia târgul Dubăsari și alte două sate (Sultan Câșlași și Musaip Câșlași), de la hotarul Moldovei cu Bugeacul. Mitropolitul Ioanichie, venind la Iași, prezintă situația spre rezolvare domnitorului Nicolae Mavrocordat care supune problema judecății Divanului Domnesc, prezidat de patriarhul Samuil de Alexandria, prezent la acea vreme în Moldova. Divanul ia o hotărâre spre împăcarea ambilor ierarhi, astfel: târgul Dubăsari, fund stăpânit de turci, să fie păstrat de mitropolitul
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
s-au constituit, în 1715, în raiaua Hotinului. În jurul anului 1750, Filotei, Mitropolitul Proilaviei (1748-1750), cere un firman de la Sultan, care prevedea anexarea raialei Hotinului la eparhia sa. Acest fapt a nemulțumit pe boierii și ierarhii Moldovei, care intervin pe lângă domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753) și îl roagă să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână alipit mitropoliei Moldovei, ""precum a fost din timpurile vechi"". Domnitorul reușește să obțină acest firman și ""mitropolitul Proilavului, care încă petrecea pe acolo" (Filotei
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
eparhia sa. Acest fapt a nemulțumit pe boierii și ierarhii Moldovei, care intervin pe lângă domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753) și îl roagă să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână alipit mitropoliei Moldovei, ""precum a fost din timpurile vechi"". Domnitorul reușește să obțină acest firman și ""mitropolitul Proilavului, care încă petrecea pe acolo" (Filotei era în Moldova să încaseze sumele canonice de la creștini) "aflând faptul, a anatemizat în biserică pe cei care au pricinuit acest lucru."" Totuși, din anul 1753
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
a încercat să mențină teritoriile principatelor române sub jurisdicția Patriarhiei Ruse numindu-l după încheierea păcii pe episcopul Gavriil Bănulescu-Bodoni ca mitropolit al ambelor principate române. Acesta a fost însă imediat îndepărtat prin alegerea - rânduită în aprilie 1792, de către noul domnitor, Alexandru Constantin Moruzi, la insistențele Patriarhiei Ecumenice - a unui nou mitropolit al Moldovei, în persoana lui Iacob Stamati. Spre supărarea Petersburgului, Bodoni a fost trimis, sub afurisenie, la Constantinopol. Mitropolia Proilaviei avea să fie și ea reînființată sub conducerea învățatului
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]