9,239 matches
-
acestei alegeri constă în aceea că exponențialele din expresiile funcțiilor de undă vor avea exponenții adimensionali și va permite separarea variabilei temporale de cea spațială. Introducând noua variabilă în expresiile (2.26.1) respectiv (2.26.2) se obțin formele: Ecuația (2.18), care determină univoc forma funcției formula 31, devine, prin înlocuirea operatorului dat de expresia (2.28.1) de forma: Ecuația diferențială de mai sus se rezolvă prin integrare directă, și după aplicarea condiției de normare se obține soluția normată
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]
-
temporale de cea spațială. Introducând noua variabilă în expresiile (2.26.1) respectiv (2.26.2) se obțin formele: Ecuația (2.18), care determină univoc forma funcției formula 31, devine, prin înlocuirea operatorului dat de expresia (2.28.1) de forma: Ecuația diferențială de mai sus se rezolvă prin integrare directă, și după aplicarea condiției de normare se obține soluția normată în scara naturală formula 65: Relația a doua de recurență din (2.24) aplizat de n ori asupra funcției formula 31 conduce la
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]
-
în învățământul secundar. A mai fost: decan al Facultății de Științe, membru al Societății Gazeta Matematică, al Societății Matematice din Franța, Palermo, membru al Academiei de Științe din România. S-a ocupat în special de analiza matematică și astronomie, studiind ecuațiile integrale neliniare, ecuațiile integrale exponențiale, ecuațiile integro-diferențiale cu variabile separabile, cu problema creșterilor finite și teoria seriilor. A lucrat la întocmirea hărții fotografice a cerului pentru secolul XX. A determinat coordonatelor ecuatoriale ale unui număr de 1687 de stele și
Gheorghe Bratu () [Corola-website/Science/326592_a_327921]
-
A mai fost: decan al Facultății de Științe, membru al Societății Gazeta Matematică, al Societății Matematice din Franța, Palermo, membru al Academiei de Științe din România. S-a ocupat în special de analiza matematică și astronomie, studiind ecuațiile integrale neliniare, ecuațiile integrale exponențiale, ecuațiile integro-diferențiale cu variabile separabile, cu problema creșterilor finite și teoria seriilor. A lucrat la întocmirea hărții fotografice a cerului pentru secolul XX. A determinat coordonatelor ecuatoriale ale unui număr de 1687 de stele și a calculat efemeridele
Gheorghe Bratu () [Corola-website/Science/326592_a_327921]
-
decan al Facultății de Științe, membru al Societății Gazeta Matematică, al Societății Matematice din Franța, Palermo, membru al Academiei de Științe din România. S-a ocupat în special de analiza matematică și astronomie, studiind ecuațiile integrale neliniare, ecuațiile integrale exponențiale, ecuațiile integro-diferențiale cu variabile separabile, cu problema creșterilor finite și teoria seriilor. A lucrat la întocmirea hărții fotografice a cerului pentru secolul XX. A determinat coordonatelor ecuatoriale ale unui număr de 1687 de stele și a calculat efemeridele altor stele duble
Gheorghe Bratu () [Corola-website/Science/326592_a_327921]
-
(n. 19 august 1736 - d. 20 mai 1798, Lund) a fost un matematician suedez. Este cunoscut prin descoperirea sa, în 1736, relativ la metoda de reducere a ecuației de gradul al V-lea, prin transformarea lui Tschirnhaus la forma: Mai târziu, abia în 1858, Charles Hermite a reușit să rezolve această ecuație și aceasta cu ajutorul funcțiilor eliptice. Bring a studiat între 1750-1757 științele juridice la Universitatea din Lund
Erland Samuel Bring () [Corola-website/Science/326615_a_327944]
-
fost un matematician suedez. Este cunoscut prin descoperirea sa, în 1736, relativ la metoda de reducere a ecuației de gradul al V-lea, prin transformarea lui Tschirnhaus la forma: Mai târziu, abia în 1858, Charles Hermite a reușit să rezolve această ecuație și aceasta cu ajutorul funcțiilor eliptice. Bring a studiat între 1750-1757 științele juridice la Universitatea din Lund. Ulterior a ținut cursuri de istorie la Universitatea din Lund, concomitent cu cercetările sale în domeniul matematicii. În anul 1790 a fost rectorul universității
Erland Samuel Bring () [Corola-website/Science/326615_a_327944]
-
M)=r} este sfera cu centrul O și de rază r > 0, atunci se poate considera S(O,r) că o suprafata în spațiul euclidian. O parametrizare a lui S(O,r) poate fi definită prin relațiile: care se numesc ecuațiile parametrice ale sferei S(O,r).
Topologia sferei () [Corola-website/Science/326650_a_327979]
-
rezolvat problema existenței numerelor prime aparținând diferitelor clase de substituții. În 1924 a dat o demonstrație teoremei Kronecker-Weber (toate corpurile cu grup Galois abelian sunt corpuri de diviziune circulară). A dezvoltat criteriul lui Cramer privind criteriile de realitate a rădăcinilor ecuațiilor transcendente. A dat o demonstrație generală teoremei lui Hadamard pentru funcțiile uniforme, pe care a completat-o M. G. Krein. De asemenea, a demonstrat că cele cinci lunule reprezintă unicele lunule, în care pătrațele razelor arcului interior și exterior sunt
Nikolai Cebotarev () [Corola-website/Science/326732_a_328061]
-
fost un matematician francez, cunoscut pentru contribuțiile sale din domeniul analizei matematice. Nu se cunosc prea multe date biografice despre el. Se știe că a murit relativ tânăr în 1784. În lucrările sale a prezentat noi metode de integrare a ecuațiilor cu derivate parțiale de ordin superior și a arătat că metodele de integrare a ecuațiilor cu derivate parțiale (de ordin superior) neliniare pot fi aplicate și la integrarea ecuațiilor funcționale. Charpit a dus până la capăt rezolvarea ecuațiilor neliniare de ordinul
Paul Charpit () [Corola-website/Science/326759_a_328088]
-
prea multe date biografice despre el. Se știe că a murit relativ tânăr în 1784. În lucrările sale a prezentat noi metode de integrare a ecuațiilor cu derivate parțiale de ordin superior și a arătat că metodele de integrare a ecuațiilor cu derivate parțiale (de ordin superior) neliniare pot fi aplicate și la integrarea ecuațiilor funcționale. Charpit a dus până la capăt rezolvarea ecuațiilor neliniare de ordinul întâi cu două variabile independente, cu ajutorul metodei care îi poartă numele ("metoda lui Lagrange și
Paul Charpit () [Corola-website/Science/326759_a_328088]
-
1784. În lucrările sale a prezentat noi metode de integrare a ecuațiilor cu derivate parțiale de ordin superior și a arătat că metodele de integrare a ecuațiilor cu derivate parțiale (de ordin superior) neliniare pot fi aplicate și la integrarea ecuațiilor funcționale. Charpit a dus până la capăt rezolvarea ecuațiilor neliniare de ordinul întâi cu două variabile independente, cu ajutorul metodei care îi poartă numele ("metoda lui Lagrange și Charpit", 1784) și publicată în 1814. A încercat să extindă metoda lui Lagrange la
Paul Charpit () [Corola-website/Science/326759_a_328088]
-
de integrare a ecuațiilor cu derivate parțiale de ordin superior și a arătat că metodele de integrare a ecuațiilor cu derivate parțiale (de ordin superior) neliniare pot fi aplicate și la integrarea ecuațiilor funcționale. Charpit a dus până la capăt rezolvarea ecuațiilor neliniare de ordinul întâi cu două variabile independente, cu ajutorul metodei care îi poartă numele ("metoda lui Lagrange și Charpit", 1784) și publicată în 1814. A încercat să extindă metoda lui Lagrange la ecuații cu un număr mai mare de variabile
Paul Charpit () [Corola-website/Science/326759_a_328088]
-
funcționale. Charpit a dus până la capăt rezolvarea ecuațiilor neliniare de ordinul întâi cu două variabile independente, cu ajutorul metodei care îi poartă numele ("metoda lui Lagrange și Charpit", 1784) și publicată în 1814. A încercat să extindă metoda lui Lagrange la ecuații cu un număr mai mare de variabile.
Paul Charpit () [Corola-website/Science/326759_a_328088]
-
literare, cum au fost: „Ramuri", „Simbolul", „Săptămâna politică și culturală", „Vieața nouă", „Noua revistă română", Văpaia", „Rampa", „Versuri și proză", „Flacăra", etc. În perioada 1 februarie 1915 - 1 august 1915 devine redactor al revistei „Poezia" unde publică la secțiunea denumită „Ecuații", pe lângă versuri, analize după scrierile lui Gala Galaction, Mihai Codreanu, Panait Cerna și Dimitrie Anghel, precum și despre Ovid Densusianu care i-a fost profesor. Ovid Densusianu l-a remarcat, l-a sprijinit și încurajat și l-a făcut membru al
Constantin T. Stoika () [Corola-website/Science/326799_a_328128]
-
își ia doctoratul în matematică, ca în 1948 să fie numit profesor la Politehnica din Iași, apoi la Universitatea din Iași, unde a predat matematici elementare, algebră abstractă, algebră modernă și teoria probabilităților. S-a ocupat de domeniul funcțiilor, al ecuațiilor diferențiale liniare și al ecuațiilor funcționale. Ulterior și-a canalizat activitatea spre algebra modernă studiind sistemele algebrice și întocmind o schiță a unei teorii a matricelor booleene. A dat o definiție axiomatică determinanților și s-a ocupat de definiția logaritmilor
Alexandru Climescu () [Corola-website/Science/326855_a_328184]
-
ca în 1948 să fie numit profesor la Politehnica din Iași, apoi la Universitatea din Iași, unde a predat matematici elementare, algebră abstractă, algebră modernă și teoria probabilităților. S-a ocupat de domeniul funcțiilor, al ecuațiilor diferențiale liniare și al ecuațiilor funcționale. Ulterior și-a canalizat activitatea spre algebra modernă studiind sistemele algebrice și întocmind o schiță a unei teorii a matricelor booleene. A dat o definiție axiomatică determinanților și s-a ocupat de definiția logaritmilor în domeniul real. Alte domenii
Alexandru Climescu () [Corola-website/Science/326855_a_328184]
-
matricelor booleene. A dat o definiție axiomatică determinanților și s-a ocupat de definiția logaritmilor în domeniul real. Alte domenii de interes au fost teoria structurilor cu programarea algebrică ca metodă directă pentru programarea liniară și caracterizarea funcțiilor trigonometrice cu ajutorul ecuațiilor funcționale. A publicat un număr mare de memorii, articole și diverse lucrări didactice.
Alexandru Climescu () [Corola-website/Science/326855_a_328184]
-
de Dimitrie Pompeiu. A studiat diferite proprietăți ale unor transformări cuadratice și a făcut un studiu geometric al involuțiilor. În domeniul geometriei analitice, a stabilit o serie de teoreme privind parabolele înscrise într-un triunghi. A studiat substituțiile omografice; unele ecuații cu derivate parțiale; rezolvarea unor ecuații cu ajutorul identităților; proprietățile unor triunghiuri omologice; proprietățile triunghiurilor antipodare. A publicat și manuale școlare, articole și memorii de specialitate.
Cezar Coșniță () [Corola-website/Science/326899_a_328228]
-
proprietăți ale unor transformări cuadratice și a făcut un studiu geometric al involuțiilor. În domeniul geometriei analitice, a stabilit o serie de teoreme privind parabolele înscrise într-un triunghi. A studiat substituțiile omografice; unele ecuații cu derivate parțiale; rezolvarea unor ecuații cu ajutorul identităților; proprietățile unor triunghiuri omologice; proprietățile triunghiurilor antipodare. A publicat și manuale școlare, articole și memorii de specialitate.
Cezar Coșniță () [Corola-website/Science/326899_a_328228]
-
accepta poziția de prim-ministru al Împăratului Cleon I. 1. Matematician, ministru<br> 2. Trandafirul întâlnește Bisturiul<br> 3. Politici statale<br> 4. Sentimentul identității 5. Panbundent<br> 6. Cețuri străvechi<br> 7. Stele că fire de nisip<br> 8. Ecuațiile eterne Ideea dezbaterii purtate între simulările virtuale ale Ioane d'Arc și a lui Voltaire a fost prezentată anterior de Benford în povestirea "Trandafirul și Bisturiul", apărută în 1989 în antologiei tematice "Poartă timpului", creată de Robert Silverberg. Tema respectivei
Teama Fundației () [Corola-website/Science/325720_a_327049]
-
dinamică a unui sistem atomic este descrisă de funcția de stare. Această descriere are caracter statistic: funcția de stare se referă la un "colectiv statistic" alcătuit dintr-un număr mare de exemplare identice ale sistemului, care evoluează în timp conform ecuației lui Schrödinger, pornind de la o anumită stare inițială. Starea inițială a colectivului statistic este „preparată” prin indicarea precisă a valorilor unui număr de observabile compatibile - mărimi fizice reprezentate prin operatori care comută, doi câte doi. Dacă acest sistem de observabile
Operator statistic () [Corola-website/Science/325780_a_327109]
-
atunci când condițiile experimentale nu înlesnesc înregistrarea de informații complete. Considerentele precedente se referă la starea unui sistem atomic la un anumit moment, însă această stare evoluează în timp. În cazul pur, evoluția temporală a funcției de stare se face conform ecuației lui Schrödinger. Utilizând coeficienții funcției de stare, respectiv elementele de matrice ale hamiltonianului, într-o bază ortonormată oarecare, se obține ecuația corespunzătoare pentru matricea densitate, care în formă operatorială este Întrucât operatorul statistic pentru un amestec este o combinație liniară
Operator statistic () [Corola-website/Science/325780_a_327109]
-
moment, însă această stare evoluează în timp. În cazul pur, evoluția temporală a funcției de stare se face conform ecuației lui Schrödinger. Utilizând coeficienții funcției de stare, respectiv elementele de matrice ale hamiltonianului, într-o bază ortonormată oarecare, se obține ecuația corespunzătoare pentru matricea densitate, care în formă operatorială este Întrucât operatorul statistic pentru un amestec este o combinație liniară de operatori statistici pentru cazuri pure, această ecuație rămâne valabilă și în cazul mixt. Se vede că "operatorul statistic" în spațiul
Operator statistic () [Corola-website/Science/325780_a_327109]
-
respectiv elementele de matrice ale hamiltonianului, într-o bază ortonormată oarecare, se obține ecuația corespunzătoare pentru matricea densitate, care în formă operatorială este Întrucât operatorul statistic pentru un amestec este o combinație liniară de operatori statistici pentru cazuri pure, această ecuație rămâne valabilă și în cazul mixt. Se vede că "operatorul statistic" în spațiul Hilbert joacă, în mecanica statistică cuantică, un rol similar cu "densitatea de probabilitate" în spațiul fazelor din mecanica statistică clasică (de unde și denumirea alternativă de operator sau
Operator statistic () [Corola-website/Science/325780_a_327109]