8,900 matches
-
o femeie înaltă, frumoasă și provocatoare. La treisprezece ani deja își câștiga existența, oferind servicii sexuale bărbaților din bordeluri. Blondă și cu ochi verzi, frumoasa și ambițioasa galeză și-a cumpărat, din propriile câștiguri, o casă proprie în Londra, haine elegante și bijuterii. La optsprezece ani era faimoasă și a reușit să câștige prin farmecul și senzualitatea ei mulți bărbați bogați și puternici. Aceste relații i-au mijlocit dobândirea unei averi mari. A pozat seminud fotografilor iar imaginile ei desfătau clienții
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a evitat. Avea deja cincizeci de ani. Se ferea de hoți și de spărgători, evalua gradul de periculozitate. Primejdia o pândea mereu, mulți hoți erau prinși de autorități, ea însă reușea să scape de autorități. Se controla atent, se îmbrăca elegant când fura, să nu dea de bănuit, umbla uneori în travesti, simula cu dibăcie nevinovăția. În cele din urmă, pentru niște tacâmuri, Molly a fost denunțată și închisă la Newgate. S-a simțit în culmea nenorocirii. Era disperată. S-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
care hotărâse invadarea Alsaciei și Lorenei. (În realitate contesa de Castiglione a fost implicată). Victorine a continuat să urce treptele celebrității, a fost primită la Palatul Tuileries, a fost admirată de bărbați și invidiată de femei. Rafinată și strălucitor de elegantă, i-a atras atenția împăratului Ludovic-Napoleon / Napoleon al III-lea cu care s-a întâlnit, stârnindu-i gelozia împărătesei Eugénie care a înscenat un atac la adresa împăratului, atac pus în seama lui Victorine (în realitate, contesa de Castiglione a fost
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
notabilităților, cu un costisitor pat ornat cu aur și argint. Marchiza trotoarelor, rentiera prostiei bărbaților, cum era batjocorită Nana, cheltuia anual peste 300000 de franci, angajase majordom, vizitiu, portar, bucătăreasă. Era mândră de ruinarea amanților ei, apărea trufașă în calești elegante. Capricioasă, pe conte îl alinta, îl amenința, îl șantaja, îl alunga, după stările de moment și după intențiile de a profita de generozitatea lui. Insidioasă, ajunsese să se amestece și în viața lui familială, a aranjat căsătoria fiicei lui, l-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
prostituată. Contrar promisiunii de a pleca, Marie se mută la Henri, pleacă dimineața și vine seara târziu. Între ei s-au creat sentimente de afecțiune, el a ajuns chiar să se îndrăgostească de ea. Culant, Henri i-a cumpărat haine elegante, bijuterii, a invitat-o să meargă la Versailles, la teatru a refuzat pe motiv că nu merge cu un schilod. El i-a propus să-i pozeze, ea a cerut bani. Pentru orice făcea, avea tarif, îi cerea tot mai
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
copila Chiyo a intrat sub protecția unei gheișe experimentate, Mameha, și astfel a scăpat de răutățile și răzbunarea lui Hatsumomo. De acum începe pregătirea ei ca viitoare gheișă. Chiyo, devenită Sayuri, învață să deschidă și să închidă ușa, să meargă elegant, să salute, să zâmbească, să converseze, să-și poarte hainele, să-și aleagă chimonoul, obiul și sandalele, să se îngrijească, să se fardeze, să-și mențină coafura realizară de meseriași. A luat lecții de muzică, de dans, de ikebana, de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
locuințe și în gondole tivite cu negru și auriu, cu dormitoare drapate cu satin și mătăsuri, cu felinare roșii. Fiammeta Bianchini, una dintre curtezanele de lux din Veneția, a fost pregătită din copilărie de mama ei pentru a se purta elegant, a susține conversații, a se menține în atenția bărbaților. A învățat că, în timp ce o târfă obișnuită aparține tuturor pentru a-și câștiga existența, o curtezană își alege partenerii și, în acest demers, își dezvoltă agerimea minții, iscusința, își întreține și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
condiționate (1983), unde interesul pentru critică se accentuează, jumătate din carte fiindu-i consacrată. Însă autorul scrie cu egală aplicație și despre proza, si despre poezie, calitatea fidelității față de obiect ieșind acum cu și mai multă hotărâre în evidență. O elegantă descriptivitate caracterizează manieră de a recenza a lui G., conferindu-i meritul unei atitudini obiective. Scrisul sau este de un intelectualism rafinat, ironic și emancipat, înclinat cu intermitențe, dar fără exces, și către corelări mai generale, cu vagi ecouri lirice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
a lui Tircis și Cloris. Decorul din Galeria Palatului (La Galerie du Palais, 1632) pune laolaltă două locuri situate în cartiere diferite ale Parisului, galeria palatului de justiție, loc de plimbare cu arcade unde magazine luxoase le atrag pe femeile elegante, și o stradă din Marais, cartier la modă. În Medeea, în care "scena se află la Corint", coexistă trei locuri, grota Medeei, închisoarea lui Egeu, piața publică. Singura unitate respectată de Corneille pe atunci, după cum precizează chiar el în "Aviz
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu ne descurajăm, și să căutăm o transmutație mai importantă și mai frumoasă." Anunțându-l pe Zola, el dorește să introducă în câmpul literaturii personajul lucrătorului și să-l reprezinte fără mască. "Nu vreau nicidecum ca acești lucrători să fie eleganți și împodobiți, așa cum sunt reprezentați în fadele noastre opere-comice. Dacă introduc țărani pe scenă, nu vor fi văzuți împodobiți cu flori și panglici, vorbind pe un ton pastoral și cântând (....). Mi se pare că le văd pe femeile noastre de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
César). 28 Vezi cap. 2. 29 Această reformă este decretată la 23 aprilie 1759, grație Contelui de Lauragais care le oferă comedianților o sumă mare (30 000 de livre) ca despăgubiri pentru lipsa profitului care rezulta de aici. 30 Nobili eleganți din secolul al XVII-lea, care purtau tocuri roșii înalte. (n. tr.) 31 Exact acest tip de joc a încercat să-l reconstituie Jean-Marie Villegier în unele din regiile sale din teatrul clasic, cea a Fedrei în special, zdruncinând în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unele pe teme minore (fluturi, flori, riduri), literare sau morale (Dizidenții apostați sau Manierismul neputinței, denunțând „falsul” autorilor de parabole din anii ’60-’70), portrete (Telefonul, Redactorul), pagini de sociologie a literaturii. Eseistica lui V. se distinge prin aceeași discreție elegantă, de un lirism tandru când e vorba de evocarea copilăriei (Sticla de lampă), sau de o ironie destinsă în textele despre moravurile mai vechi ori mai noi ale scriitorului român. Profunzimea reflecției e, prin urmare, cea dintâi remarcă ce trebuie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
va colabora la „Românul”, „Revista Carpaților”, „Trompeta Carpaților”, „Pressa”, dar și la „Convorbiri literare”. C. și-a adunat versurile în volumele Melodii intime (1854) și Patrie și libertate (1879). O primă fațetă, erotica, este ilustrată de stihuri delicate, vibrând discret, elegant, dar până în cele din urmă convențional. Caracteristică pentru C. rămâne însă coarda patriotică. Cu toate că pe strunele inspirației civice cântaseră mai toți pașoptiștii, primindu-le înrâurirea, el este mai mult decât un epigon. Energia, patetismul, tensiunea mobilizatoare, lipsa de retorism a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
ale societății. Pentru a Înțelege diferențele și asemănările, se pot compara textele funerare ale piramidelor, pe care le-am folosit atât de mult, cu textele funerare ale acestei epoci: Textele Sarcofagelor 1. Primele au fost sculptate cu hieroglife clare și elegante, percepute ca realități vitale, nu doar grafice, după cum o indică faptul că ființele animate sunt reprezentate mutilate pentru a nu fugi din inscripție și pentru a nu dăuna mortului (astfel, șerpii sunt reprezentați În două bucăți, cu semnul sabiei despărțind
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
culturale diferite, de la junimiști la interbelici, de la Hölderlin la Pierre-Jean Jouve și la postmodernitate. Cartea este și o punte între mediul cultural românesc și cel european (francez, rus, german). Privite dintr-un unghi strict retoric, dincolo de echilibrul rostirii, dincolo de impersonalitatea elegantă a demonstrațiilor, în toate textele există o evidentă implicare a autorului în propriul său discurs. De aici decurge o trăsătură inconfundabilă: tensiunea între simpatie și rigoare, căldură și exactitate, patos și luciditate, angajare confesivă și obiectivitate tehnicistă. Semnificativă e revenirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
condiția domeniului universal), să transforme orice preferință unanimă a indivizilor în preferință socială (condiția Pareto slabă), în compararea a două alternative să excludă, din determinarea preferinței sociale, informațiile irelevante despre alte alternative (condiția independentei față de alternativele irelevante). În urma unei demonstrații elegante, Arrow arată că există o singură regulă de decizie socială care îndeplinește aceste condiții care par greu de respins. Aceasta este regula dictatorială. Aici este, de fapt, aspectul înșelător al denumirii teoremei Arrow, pe care îl aminteam mai sus: deși
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
post executiv în cadrul Ministerului Agriculturii și Comerțului. Viața lui Gheorghe s-a desfășurat paralel cu cea a fratelui său, deși existențele lor rareori s-au intersectat. Îl puteai vedea pe Iorga pășind vioi, cu diplomatul sub braț, în timp ce Gheorghe pășea elegant și lent. Iorga îmbrăcat cum dădea Dumnezeu; Gheorghe afișînd o eleganță spilcuită. Cu excepția soției lui, pe Iorga nu-l prea interesau femeile, în timp ce Gheorghe manifesta un interes deosebit față de sexul frumos. Nicolae i-a simțit lipsa abia în 1934, cînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care le iniția și conducea. În timpul anilor de studenție, Iorga l-a întîlnit pe A. C. Cuza, de care va fi legat ca prieten (sau dușman) tot restul vieții. Cuza tocmai se întorsese de la Bruxelles, unde-și făcuse studiile. Încă tînăr, elegant, lansîndu-și aforismele și epigramele, fermecîndu-le pe femeile din jurul lui și polemizînd cu Iorga în paginile ziarului "Lupta", el își propovăduia deschis sterilul și patologicul său crez antisemit. Atunci cînd Caragiale a fost atacat pentru ultima lui piesă, Iorga a sărit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ajungerea la o democrație adevărată. El cerea respectarea legilor existente, care reclamau alegeri libere. După părerea lui Eminescu, politica liberalilor lăsa țara în mîinile străinilor, care dominau atît economia cît și viața culturală și viața publică. Se referea în mod elegant la aceștia, folosind termenul xenocrație. Iorga a considerat întotdeauna că mesajul democratic occidental este demn de respect. Multe din aspectele acestuia puteau fi adaptate, dar nu copiate în maniera "odioșilor" liberali! Deoarece România avea un trecut diferit, evoluția ei nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pline de ură primite de Iorga erau remarcabile cantitativ și calitativ. Un moșier îl numea "javră scîrboasă", jurînd pe cadavrele membrilor familiei lui să se răzbune; în altă scrisoare, Iorga a primit unul dintre articolele sale caligrafiat cu un scris elegant, peste care, drept contrast, se afla un șir de obscenități demne de un expert în materie pe care îți vine greu să le citești fără să roșești, însoțite de amenințări 190; s-a răspîndit zvonul că patruzeci de moșieri adunaseră
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și mai contestat ca oricînd. În privința scrierii istoriei, pînă acum, istoria românilor era (în România) destul de mult ceea ce spunea Iorga că este. Tinerii istorici ai "Noii școli" de istorie îl contestau pe Iorga, fapt la care acesta nu reacționa deloc elegant. Soluțiile lui Iorga la problema evreiască și a altor minorități erau atît de aspru criticate din afară cît și contrazise de realitățile interne existente în România. Tineretul și o mare parte a corpului studențesc s-au îndepărtat de fostul "Apostol
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
așa cum Mahomed se retrăsese la Medina. Se referea sarcastic și la "nasul vulgar și roșu din cauza vinului" al lui Maniu. După părerea lui Iorga, "Maniu vrea să devină președintele unei republici solemne și inoperative", cu Mihalache în umbra gulerului budapestan, elegant și țeapăn al lui Maniu 18. Atunci cînd Maniu a afirmat că într-o democrație "regele domnește, dar nu guvernează", Iorga a replicat: Acest lucru este împotriva tradiției istorice a românilor. România și-a avut întotdeauna conducătorii ei". După cum vedem
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Mihai Viteazul (București, 1936). Iorga a atacat concluziile lui Panaitescu în privința originii lui Mihai Viteazul. Acesta susținea că Mihai Viteazul nu a fost fiul lui Pătrașcu cel Bun (un domn al Valahiei), ci fiul ilegitim al unei "rachierițe". "Cît de elegant a democratizat profesorul Panaitescu originea lui Mihai Viteazul!" remarca Iorga. "Mihai Viteazul a ieșit deci din pîntecele unei vînzătoare de țuică beată criță și a căzut pe dușumeaua unui han. Poate că și el era beat din cauza țuicii și nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o mare amărăciune de ambele părți. Iorga a sesizat acest lucru și a publicat pamfletul Împotriva urii dintre națiuni. Iar prin 1940 l-a extins, l-a tradus în maghiară și l-a semnat "Iorga Miklos". Scris într-o maghiară elegantă, pamfletul prezenta o istorie populară (românească) a Transilvaniei. Iorga explica limpede că ungurii și românii de rînd nu se urăsc. Ura aceasta a fost răspîndită numai de presă, școli și de către intelectualii din cele două tabere. El apela la unguri
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Bush față de reformele democrate din această regiune l-a ajutat pe Gorbaciov să creadă că "lăsînd lucrurile să meargă (acolo) de la sine", URSS-ul nu se predă în fața Americii în Războiul Rece. Astfel, atît Bush cît și Gorbaciov au cedat elegant în fața... naționalismului 4. Să ținem minte toate aceste fapte și să punem un moratoriu pe automulțumirea noastră față de decesul Yaltei. Izbucnirile noastre de indignare față de evenimentele din Balcani sînt totodată sintetice. Statele Unite și Occidentul n-ar fi trebuit și n-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]