10,806 matches
-
Maxwell Coetzee, câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură în 2003, l-a plasat pe Dostoievki în centrul romanului "Maestrul din Petersburg", în care explorează viața și istoria Rusiei din secolul al XIX-lea. Autorul rus Aleksei Remizov scrie la momentul exilului său în Paris, în 1927: «Dostoievski este Rusia. Rusia nu există fără Dostoievski». Este o opinie comună a criticilor literari că, alături de operele lui Dante Alighieri, William Shakespeare, Miguel de Cervantes, Victor Hugo și ale altor câțiva mari scriitori, romanele
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Francisc I al Franței din 1520. Când Ludovic-Filip a făcut o călătorie de reciprocitate, în 1844, el a devenit primul rege francez care a vizitat un suveran britanic. Ludovic-Filip a fost demis în revoluțiile de la 1848 și a fugit în exil în Anglia. Prima vizită a Victoriei în Irlanda în 1849 a fost un succes public dar nu a avut nici un impact de durată sau efect asupra creșterii naționalismului irlandez. Prim-Ministrul Russell, deși Whig, nu a fost favorizat de către regină
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
(în ) este cel mai celebru roman al lui Victor Hugo - roman pe care scriitorul l-a terminat în 1862, în timp ce se afla în exil. "" este considerat drept una dintre capodoperele umanității, precum și o adevărată frescă socială. Domnul Myriel, devenit episcopul Bienvenu, care locuiește la Digne împreună cu sora sa, Baptistine, are ocazia de a se întâlni cu un ocnaș evadat, ce îi bate la ușă
Mizerabilii () [Corola-website/Science/299393_a_300722]
-
mare conflagrație. Deși ei nu au reușit în perioada interbelică să își convingă camarazii să se folosească de lecțiile rezultate din războiul polono-sovietic, ei au ajuns la începutul celui de-al Doilea Război Mondial la comanda lor forțelor armate din exil. Războiul polono-sovietic a influențat doctrina militară poloneză, care pentru următorii 20 de ani a pus un accent deosebit pe mobilitatea unităților de elită de cavalerie. În 1943, într-o perioadă în care a doua conflagrație mondială era departe de a
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
de linia Oder-Neisse ca și jumătatea sudică a Prusiei Răsăritene. Stalin era hotărât să facă toate presiunile de care era nevoie ca noul guvern polonez să fie controlat de comuniști. El a rupt în 1943 relațiile cu guvernul polonez în exil care se afla la Londra dar, pentru a-i liniști pe Roosevelt și Churchill, el a consimțit la Ialta ca să fie format un guvern de coaliție. Comuniștii dețineau cea mai mare parte a posturilor cheie din noul guvern iar, cu ajutorul
Republica Populară Polonă () [Corola-website/Science/299409_a_300738]
-
Universitatea din Paris. În 1303 este silit să părăsească Franța, datorită implicării în disputa dintre Filip al IV-lea cel Frumos și Papa Bonifaciu al VIII-lea pe tema fiscalizării averilor bisericii. Între 1303 și 1304 Scot se află în exil, probabil în Anglia, la (Cambridge sau Oxford). În 1304 revine la Paris unde, în 1305, primește titlul de doctor în teologie. În 1307 este trimis la Köln, datorită implicării în alte controverse, de data aceasta cu privire la doctrina mariană, despre Sf.
John Duns Scot () [Corola-website/Science/299426_a_300755]
-
de la "Ossian" de Macpherson încoace”. În ciuda vânzării, până la sfârșitul lunii iunie, a 4000 de volume în America, Joyce însuși își considera cartea un „fiasco”. Izbucnirea războiului și ocuparea Franței de către naziști l-au determinat pe Joyce să caute un nou exil în Elveția. Procesul birocratic (obținerea permisului de ieșire din Franța și a unei vize pentru Elveția, precum și prelungirea pașaportului britanic) este anevoios, dar la 14 decembrie 1940, James și Nora, fiul lor Giorgio și nepotul Stephen părăsesc Franța prin Saint-Germain-des-Fossés
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
În cele din urmă, Dedalus și Bloom ajung la casa celui din urmă, dar tânărul scriitor refuză să rămână peste noapte, ratând astfel ocazia de a identifica în noul său ocrotitor o figură paternă, care să-l salveze din abisul exilului și al dezrădăcinării ("Itaca"). Ultimul cuvânt îi revine lui Molly Bloom, întruparea eternului feminin, care, în reveriile ei nocturne despre copilăria din Gibraltar, amanți din trecut sau prezent, nevoi zilnice etc., reafirmă cu hotărâre supremația forțelor vitale ale naturii: Dumnezeu
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
obsesiv: artistul și orașul. Metropolă modernă arhetipală, Dublinul manifestă o lipsă acută a frumosului, în timp ce artistul, misionarul estetic, este înfierat de opinia publică pentru erezie și nu se poate integra cu succes într-o comunitate. Singura soluționare a conflictului rămâne exilul. Cele mai importante teorii joyciene despre artă, teoria estetică și condiția artistului figurează în capitolul al cincilea din "Portret al artistului în tinerețe" și capitolele "Proteu" și "Scila și Caribda" din "Ulise". Opiniile exprimate în "Portret", ancorate puternic în doctrina
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
(n. 26 iulie 1920, București - d. 9 august 1996, München) a fost un ofițer și publicist român în exil, fiul generalului Constantin Pantazi. În 1940 a absolvit liceul militar din Cernăuți și în 1942 Școala Militară de Ofițeri de Cavalerie, cu gradul de sublocotenent. La câteva zile după absolvirea școlii a plecat pe front, în cadrul Regimentulului 9 Roșiori.<BR
Ion Pantazi () [Corola-website/Science/298759_a_300088]
-
în același timp și pentru "Curierul" din Los Angeles, condus de Gabriel Bălănescu. În octombrie 1985 a început publicarea ziarului său propriu, "Stindardul Românilor" (apărut în perioada 1985-1988).<BR> După mai multe încercări la Paris și Montreal de a uni exilul românesc, a încetat din viață la în august 1996 la München. Conform dorinței sale, urna i-a fost depusă la Cimitirul Ghencea militar. "A urmat rearestarea, condamnarea la peste 120 de ani!!! și deținerea mea singur în lanțuri de mâini
Ion Pantazi () [Corola-website/Science/298759_a_300088]
-
Numeroasele minorități etnice au dat nume la multe străzi, ca, de exemplu, Franțuzskaia (franceză), Italianskaia (italiană), Grețiaskaia (grecească), Evreiskaia (evreiască), Arnautskaia (albaneză). Caracterul său cosmopolit a fost sursa de inspirație pentru marele poet rus Aleksandr Pușkin, care a trăit, în exil, la Odesa între 1823-1824. În scrisorile sale a scris că Odesa a fost un oraș unde aerul este plin de toată Europa, unde este vorbită franceza și unde există cărți europene și reviste de citit”. Dezvoltarea orașului a fost întreruptă
Odesa () [Corola-website/Science/298800_a_300129]
-
-l publice și să-l distribuie în ilegalitate. "Pravda" a jucat un rol important în revoluția ce avea să vină. Revoluția din Februarie 1917 a permis ca ziarul să reapară legal, și la scurtă vreme, după reîntoarcerea lui Stalin din exilul siberian în martie 1917, acesta a reintrat în colectivul de redacție. Aici, Stalin a colaborat cu Lev Kamenev. În perioada colaborării celor doi, "Pravda" a avut pentru început o poziție mai conciliantă față de Guvernul provizoriu, poziție care nu a fost
Pravda () [Corola-website/Science/298846_a_300175]
-
găzduiește una din cele mai vechi și mai renumite universități din Europa: Universitatea din , Ruperto Carola. Este renumit și pentru orașul vechi, foarte bine conservat, cu clădiri din secolele XIV-XVIII. În Heidelberg și-a petrecut cea mai mare parte a exilului și a decedat, la 15 Mai 1873, domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Heidelberg este situat pe râul Neckar, acolo unde râul părăsește văile abrupte din podișul Odenwald și își continuă cursul prin lunca Rinului, până la vărsarea în acesta (cca 22 km
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
de doliu național, teatrele și palestrele s-au închis, măsuri cu totul excepționale pentru acele timpuri. Dar nici acuzatorii lui n-au avut o soartă mai bună - Meletos a fost condamnat la moar-te, Lycon și Anytos au cunoscut rigorile exilului. Dispariția lui Socrate de pe scena lumii grecești a reprezentat unul din momentele tulburătoare din istoria Eladei și a Umanității. Este meritul nepieritor al lui Platon și Xenofon de a ne fi transmis date despre ultimele momente din viața bărbatului „cel
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
între care și de văduva fostului Prinț Regent, si de doamna Akashi, fiica unui aristocrat foarte bogat din Kyoto. În perioada Heian poligamia era destul de răspândită în rândurtile aristocrației. El este forțat de fratele său mai mic să plece în exil unde își continuă aventurile amoroase. După ce fratele său abdica, fiul său devine Împăratul Reizei și îl numește Ministru, iar Genji își recapătă puterea, gloria și influența politică. El își construiește un palat în Kyoto, Rokujo în, unde își invită toate
Genji monogatari () [Corola-website/Science/298872_a_300201]
-
(n. 15 septembrie 1916, Valea Albă, Comuna Războieni, Neamț, România - d. 22 iunie 1992, Paris, Franța) a fost un diplomat român interbelic și un jurnalist, romancier, poet și preot român din exil postbelic. Bunicul și tatăl său au fost preoți în localitatea Războieni. Între anii 1928 și 1936 a studiat la "Liceul Militar „Regele Ferdinand I”" din Chișinău. După ce a terminat liceul, a renunțat la cariera militară și a venit în București
Constantin Virgil Gheorghiu () [Corola-website/Science/298899_a_300228]
-
presă al ambasadei românești din Croația. Atunci a început lungul drum al pribegiei sale, trecând prin Austria în Germania, unde s-a refugiat 1944, pentru ca în 1948 să se stabilească în Franța, unde a publicat circa 40 de volume. În exil fiind, a urmat studii de teologie la Heidelberg, astfel că în 1963 a fost hirotonit preot la biserica ortodoxă română „Sfinții Arhangheli” din Paris. Primește rangul de iconom stavrofor în 1971, activând sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice. Iată câteva din cărțile
Constantin Virgil Gheorghiu () [Corola-website/Science/298899_a_300228]
-
trădare cu fratele ei și este închisă la Turnul Londrei. În 19 mai 1536, când Elizabeta avea doi ani și opt luni, mama sa Anne Boleyn este decapitată. Elisabeta este declarată ilegitimă, pierde titlul de prințesă și este crescută în exil la castelul din Hatfield împreună cu sora sa vitregă Maria. La unsprezece zile după moartea lui Anne Boleyn, Henric se căsătorește cu Jane Seymour care în 1537 dă naștere unui fiu Eduard și moare. Elisabeta și Maria sunt considerate ilegitime și
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
peninsula Sinai, alătură numele YHVH de dumnezeul Baal utilizând scrierea feniciană. Aceasta pare a indica un sincretism local, pe atunci la modă. Chiar și numele zeiței fertilității Așera este combinat cu YHVH. Pe lângă forma lungă YHVH se întâlnesc, începând cu exilul babilonian (terminat în 529 î. C. după cucerirea Babilonului de regele persan Cirus) din ce în ce mai mult forme prescurtate ca "YHV" sau "YHH". În colonia militară evreiască din Elephantine în Egipt au fost găsite ambele forme prescurtate în scrisori, formule de jurământ
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
din primul mileniu î.e.n. care să denote că Așerah era «Împărăteasa cerului» sau s-o asocieze pe ea în mod special cu cerul.” Figurinele Așerei sunt mărturii arheologice extrem de întâlnite, indicând popularitatea cultului ei din cele mai vechi timpuri până la exilul în Babilon. Mai rare sunt inscripțiile care-l leagă pe Iahveh de Așerah, care au fost descoperite: un ostrakon din sec. al VIII-lea î.e.n. înscris cu „Berakhti etkhem l’YHVH Shomron ul’Asherato” (ebraică: בירכתי אתכם ליהוה שומרון ולאשרתו
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
textele ulterioare (2 Samuel) pentru numele fiului lui Saul (care în Cronici apare ca fiind "Eșbaal"), acesta devenind "Eșboșet". Aceeași situație cu fiul lui Ionatan, numit "Meribaal" (iubit de Baal), care în 2 Samuel devine "Mefiboșet". Începând cu perioada de după exil (sec. 6 î.e.n.), îndeosebi după secolul 3 î.e.n., evreii nu au mai folosit numele Iahve, înlocuindu-l în sinagogă cu „Domnul” ("Adonai") Așa cum arată textul biblic citat la început, religia poporului Israel trebuia să fie una în care nu se
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
Caftangioglu, n. 18 decembrie 1915 (), Segarcea d. 4 aprilie 1992, Collado Villalba, Madrid, Spania) a fost un diplomat, eseist, filozof, jurnalist, pedagog, poet și romancier român, care a scris în special în limbile română și franceză, cunoscând consacrarea internațională după exilul său. S-a născut în 1915, în localitatea Segarcea, județul Dolj - Oltenia. A început școala primară la Râmnicu Sărat și a terminat-o la București. A absolvit Colegiul Sfântul Sava. A studiat la Facultatea de Drept, în paralel cu cea
Vintilă Horia () [Corola-website/Science/298919_a_300248]
-
magistrat. Fiica scriitorului, Cristina Horia, a inițiat o acțiune judiciară în vedera abolirii acestei sentințe emise de un tribunal politic de tip sovietic Vintilă Horia se stinge din viață în 1992. În noiembrie 1960, romanului lui "Dieu est né en exil" îi este atribuit Premiul Goncourt. Autorul, stabilit la Paris (între 1960-1964), respinge oferta ambasadei române de a intra în rolul de reprezentant al scriitorimii României comuniste. Guvernul român, cu sprijinul comuniștilor francezi, începe o campanie de denigrare a scriitorului, atribuindu
Vintilă Horia () [Corola-website/Science/298919_a_300248]
-
la verdad”, Madrid (1972) și Premiul “Dante Aligheri, Florența (1981). Vintilă Horia se întoarce în Spania în 1964, unde continuă să scrie, în spaniolă și în franceză. Jurnalista de televiziune Marilena Rotaru realizează documentare despre Vintilă Horia în seria "Memoria exilului românesc" (1991-1996) și în "Întoarcerea lui Vintilă Horia" (2002). Centenarul nașterii lui Vintilă Horia a fost sărbătorit în decembrie 2015 prin colocvii la Madrid, Craiova, Alba Iulia, Deva și prin lansări de carte la Segarcea, locul natal al scriitorului Consiliului
Vintilă Horia () [Corola-website/Science/298919_a_300248]