9,472 matches
-
un film românesc, realizat în anul 2007 în regia lui Nae Caranfil, multiplu premiat cu mai multe Premii Gopo la Galele Gopo din Gopo 2009. Filmul a avut un buget de peste 2 milioane de euro și reia - inserând elemente de ficțiune - povestea regizării primului lungmetraj românesc din istorie, „Războiul de independență” (1911). Filmul este cea mai scumpă realizare cinematografică românească până la acea dată, costând aproximativ 8.400.000 de lei (peste 2.400.000 de euro), în totalitate din fonduri autohtone
Restul e tăcere (film) () [Corola-website/Science/312603_a_313932]
-
Comisarul nu mai scoate atât de des pistolul ca în filmele anterioare, fiindu-i relevată aici o latură didactic-moralizatoare vizavi de delicvența juvenilă. "Duelul" este considerat o poveste captivantă, care are ritm, fără a ieși însă din tiparele filmului de ficțiune. Principalul atuu al filmului este galeria pitorească de "„copii ai străzii cu mutre și limbaj foarte colorat”", dar care nu sunt ajutați să folosească o mimică și o intonație firească. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București
Duelul (film din 1981) () [Corola-website/Science/312631_a_313960]
-
o mare parte din cititori nu și-au dat seama de mistificarea din prezentarea volumului. Cartea a fost tradusă și în limba română. Și în România, au existat cititori care nu și-au dat seama că "Gnoza de la Princeton" este ficțiune, și gnoza a fost citată în diferite lucrări ca o mișcare care ar fi existat în realitate. Totuși, succesul lucrării nu a sporit interesul publicului din Franța pentru lucrările ulterioare ale lui Ruyer. Cercetările sale au continuat însă să fie
Raymond Ruyer () [Corola-website/Science/312707_a_314036]
-
tot al lui Sergiu Nicolaescu (cu 459.726 spectatori) și "De ce trag clopotele, Mitică?" al lui Lucian Pintilie (cu 352.761 spectatori). Analizând acest film, criticul Călin Căliman îl considera "„o altă «poveste pentru copii» istorisită de Sergiu Nicolaescu”", "„o «ficțiune istorică» sau, mai curând, un «basm cinematografic» din familia «filmelor de capă și spadă»”", plin de suspans. Într-un articol publicat în 1990 în revista Cinema, criticul Mircea Alexandrescu aprecia suspansul și ritmul nervos și sacadat al producției, caracteristice filmelor
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
din devizul de 365.000 lei), fiind considerat film "„de interes național, de importanță deosebită pentru cultura românească”". Pe genericul de început al filmului este făcută următoarea mențiune: "„În afara scenelor privind execuția din 25 decembrie 1989, toate celelalte sunt pură ficțiune. Orice asemănare de nume este întîmplătoare. - Autorii”". Coloneii Neculai Grigoraș și Ion Predescu au fost folosiți pe post de consilieri. Vorbind despre acest film, Sergiu Nicolaescu a afirmat: "„Filmul „Punctul Zero” este o ficțiune presărată cu elemente documentare. S-a
Punctul zero () [Corola-website/Science/312748_a_314077]
-
decembrie 1989, toate celelalte sunt pură ficțiune. Orice asemănare de nume este întîmplătoare. - Autorii”". Coloneii Neculai Grigoraș și Ion Predescu au fost folosiți pe post de consilieri. Vorbind despre acest film, Sergiu Nicolaescu a afirmat: "„Filmul „Punctul Zero” este o ficțiune presărată cu elemente documentare. S-a vorbit, s-au scris nenumărate aprecieri despre revoluția română. Această peliculă este mult mai aproape de adevăr. Execuția lui Ceaușescu este milimetric și exigent reconstituită. Este filmată în locurile și cu martorii acelor evenimente. Desfid
Punctul zero () [Corola-website/Science/312748_a_314077]
-
numelor de naștere și de domnie al faraonului, care a domnit imediat după Merenre Nemtiemsaf II, au fost preluate de la J. P. Allen. Prin urmare, prezența la sfârșitul dinastiei a VI-a a unei femei la tronul Egiptului este o ficțiune, care a fost reflectată și în litaratură. Astfel: Lord Dunsay(1878-1957), un dramaturg, poet și eseist irlandez, a prezentat relatarea lui Herodot în a sa „The Queen’s Enemies“, iar Ten-nessee Williams(1914-1983), marele dramaturg american, a publicat în 1928
Nitocris () [Corola-website/Science/312770_a_314099]
-
miturilor, mai fusese abordată. Dar pe lângă personajele acestea care populează o altă lume, Faunul și nimfa (1915), asistăm la o independență a celor două planuri în Când zeii umblau pe pământ (1915) și chiar la o demitizare a lumii ce ficțiune - Sfârșitul legendei (1915). Tot evaziunea, cu nostalgia absolutului și refacerea realității pe plan ideal, o regăsim în (Drumul Spre glorie, 1915), în (Spiritul triumfă, 1916), „Excelsior”, și Căile vieții,1922) sau mai târziu, când pictorul revine la simbolism, în „A
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]
-
premii la alte festivaluri de televiziune, între 2004 și 2006. "Carnivàle" urmărește un carnaval nomad, în călătoria sa prin Dust Bowl, având în centrul atenției un fugar de 18 ani cu puteri nebănuite. Cele 24 de episoade ale serialului de ficțiune se petrec într-un timp în care omenirea e stăpânită de neliniște, în timp ce răul se ridică peste întregul pământ și marea criză economică și socială își pune o amprentă dură asupra Americii. După moartea mamei sale, Ben Hawkins (Nick Stahl
Carnivàle () [Corola-website/Science/312036_a_313365]
-
Autobiography" (1984). Aproape toate povestirile scurte pot fi găsite în cartea "The Collected Stories of Arthur C. Clarke" (2001). Altă culegere de eseuri din tinerețe a fost publicată în "The View from Serendip" (1977), care conține și un text de ficțiune "When the Twerms Came". Clarke a mai scris povestiri folosind și pseudonimele E. G. O'Brien și Charles Willis. Clarke a contribuit la popularitatea ideii că sateliții geostaționari ar putea constitui excelente relee de telecomunicații. Prima dată a descris acest lucru într-
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
funcțiune în noiembrie 2009. Large Hadron Collider a apărut în "Îngeri și demoni" de Dan Brown, unde era legat de crearea de antimaterie periculoasă la LHC și utilizată ca armă împotriva Vaticanului. CERN a publicat o pagină intitulată „Fapt sau ficțiune?” (în ) care discută acuratețea prezentării din carte a LHC, CERN, și a fizicii particulelor în general. Filmul realizat după carte are imagini filmate chiar la CERN, la unul din experimentele de la LHC; regizorul, Ron Howard, s-a consultat cu experții
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
reprezenta lucrurile sau persoanele și de a considera că ale lor caracteristici sunt provocate de o "esență" proprie categoriei lor. Această esență este, evident, fictivă, iar caracteristicile care îi sunt asociate pot fi realități observabile sau, la rândul lor, pure ficțiuni. ("teoria creierului modular" din psihologia dezvoltării și antropologia cognitivă) Esențialismul cognitiv stă în mod manifest la baza noțiunii de "suflet", ca "esență imaterială care ar anima ființele umane, sau toate ființele în general", funcție de credința religioasă considerată. Sistemul totemic este
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
și ce fel de mijloace de producție”. Poate ar fi prea mult să vorbim despre o încadrare „juridică” a acestei categorii sociale, deoarece motivațiile invocate de putere au fost strict de natură politică și ca atare ne găsim în fața unei ficțiuni juridice, care culmea, a funcționat ca o veritabilă instituție de drept și în plus a mai și servit ca probatoriu într-o multitudine de procese civile și penale. Gama criteriilor pe baza cărora a fost descrisă chiaburimea putea fi întâlnită
Chiabur () [Corola-website/Science/311661_a_312990]
-
în eseul său.. „Capodoperele se recunosc prin faptul că au mult mai mult de spus decât comentariile pe care le provoacă. Doar așa ne pot marca: lăsând de fiecare dată, în spatele fiecărei porți, o altă poartă deschisă.” Totuși, opera rămâne ficțiune, nu eseu; de altfel, Camus mărturisește că a scris "Străinul" pentru a se destinde: romanul are un scop ludic și nicidecum filozofic, cu o aparentă legătură între ficțiune și existențialism. Într-un ultim interviu, Albert Camus se justifica astfel în
Străinul (roman de Albert Camus) () [Corola-website/Science/311714_a_313043]
-
fiecare dată, în spatele fiecărei porți, o altă poartă deschisă.” Totuși, opera rămâne ficțiune, nu eseu; de altfel, Camus mărturisește că a scris "Străinul" pentru a se destinde: romanul are un scop ludic și nicidecum filozofic, cu o aparentă legătură între ficțiune și existențialism. Într-un ultim interviu, Albert Camus se justifica astfel în ianuarie 1955: "„Am sintetizat «Străinul», acum ceva vreme, printr-o frază de care-mi aduc aminte, deoarece e paradoxală: «În societate, fiecare om ce nu plânge la înmormântarea
Străinul (roman de Albert Camus) () [Corola-website/Science/311714_a_313043]
-
este însă mult mai complexă: autorul (sau autorii), datarea și eventualul scop al lucrării au constituit de-a lungul vremii subiecte de controversă. Lucrarea suferă de probleme majore în ceea ce privește sursele, o mare parte a conținutului s-a dovedit a fi ficțiune pură. Din păcate însă, ea este pentru unele perioade pe care le acoperă, unicul izvor disponibil. Așa se explică reticența multor istorici de a o abandona complet ca sursă, în ciuda credibilității scăzute. Lucrarea și-a primit titlul de la ediția critică
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
Lucius Aelius, și uzurpatorii Avidius Cassius, Pescennius Niger și Clodius Albinus, pe fratele lui Caracalla Geta și pe fiul lui Macrinus Diadumenianus. Nici una dintre aceste biografii nu conține prea multă informație de încredere, toate sunt încărcate de artificii retorice și ficțiune evidentă. (Biografia asociatului lui Marcus Aurelius, Lucius Verus, pe care Mommsen o crezuse "secundară" este însă, măcar în aparență, bogată în informații corecte și a fost clasată de Syme ca aparținând biografiilor "primare"). Biografiile secundare sunt cele care îi permit
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
culminând cu adevărate performanțe de virtuozitate artistică precum cartea Triginta Tyranni, care prezintă uzurpatorii ce s-au ridicat împotriva lui Gallienus. După biografia lui Caracalla și biografiile împăraților (cele primare) încep să aibă turnuri retorice și să prezinte elemente de ficțiune care până atunci rămăseseră specifice biografiilor secundare. Biografia lui Macrinus, spre exemplu, este celebră pentru cât este de departe de adevăr și, după o scurtă întoarcere la izvoare cu Elagabalus, urmează viața lui Alexandru Severus, una dintre cele mai lungi
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
autorul nu mai avea la dispoziție surse, dar își dezvoltase aptitudinile literare și inventivitatea. Folosirea sporadică a unor izvoare reputate se poate totuși recunoaște - Herodian pentru perioada anterioară lui 238, și probabil Dexippus în cărțile mai târzii. Biografiile devin însă ficțiuni ascunzând uneori germeni de adevăr. Interpretările și speculațiile cu privire la scopul "Istoriei" sunt extrem de variate. Unii o consideră o operă de ficțiune având ca scop distracția cititorului. Alții o văd ca pe un atac al unui partizan al politeismului împotriva Creștinismului
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
poate totuși recunoaște - Herodian pentru perioada anterioară lui 238, și probabil Dexippus în cărțile mai târzii. Biografiile devin însă ficțiuni ascunzând uneori germeni de adevăr. Interpretările și speculațiile cu privire la scopul "Istoriei" sunt extrem de variate. Unii o consideră o operă de ficțiune având ca scop distracția cititorului. Alții o văd ca pe un atac al unui partizan al politeismului împotriva Creștinismului, autorul ascunzându-și identitatea pentru a se proteja. Syme consideră că este greșit ca lucrarea să fie considerată ca ținând de
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
identitatea pentru a se proteja. Syme consideră că este greșit ca lucrarea să fie considerată ca ținând de istoriografie și că nu se poate discerne vreo intenție de propagandă. După părerea sa "Istoria" este un produs literar, un exercițiu de ficțiune istorică (sau "istorie fictivă") a unui cărturar dizident ironizând tendințele clasice ale epocii teodosiene în care era la modă să citești Suetonius și Marius Maximus. Ammianus Marcellinus scria istoriografie în stilul sobru a lui Tacitus. ("Istoria" face din împăratul Tacitus
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
pierdute ale lui, o continuare a operei lui Suetonius. Birley a tradus în consecință doar prima parte a "Istoriei" publicând-o la Penguin Books sub titlul "Lives of the Later Caesars" (a doua parte o consideră și el dominată de ficțiune), biografiile lui Nerva și Traian fiind o adăugare. Acest punct de vedere se înscrie într-o tradiție inaugurată de J.J. Müller în 1870 și contestată viguros de Syme, care susține că orice citat din Marius Maximus identificabil astăzi reprezintă doar
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
precum majoritatea cocktailurilor, a fost inventată în timpul Prohibiției, pentru a masca aspectul băuturii alcoolice. O felie de lămâie este deseori adăugată pentru a crește asemănarea. Pentru unii, băutura are si gust asemănător cu ceaiul. De aceea este utilizat des în ficțiune pentru îmbătarea persoanelor nefaliste. Totuși, dovezile arată că a fost servit prima dată la sfârșitul anilor 1970 de către Robert (Rosebud) Butt, un barman de la Oak Beach Inn, din Babylon, Long Island, New York. Această băutură are o concentrație de alcool mai
Long Island Iced Tea () [Corola-website/Science/311005_a_312334]
-
simpatia populației față de el, deși această viziune este mai puțin susținută de fapte. În limbajul uzual, va fi poreclit Terente un bărbat cu o sexualitate puternic afirmată, un libertin sau chiar deținătorul unui penis de mari dimensiuni. Prima realizare de ficțiune inspirată de faimosul bandit a fost romanul foileton scris de Sylvia Bernescu începând cu 1924, " În ghearele lui Terente". Autorul brăilean Fănuș Neagu i-a dedicat lui Terente — subiect legendar în județul său natal — mai multe scrieri, între care și
Terente () [Corola-website/Science/311263_a_312592]
-
prima manifestare publică de patriotism românesc”". Sergiu Nicolaescu a declarat că a fost întrebat în 1963 de profesorul Paul Cornea, director general al Studioului Cinematografic București, un "„intelectual și politruc de profesie”", dacă ar dori să regizeze un film de ficțiune. Până atunci, el realizase doar scurtmetraje documentare. Nicolaescu a răspuns că ar dori să realizeze ecranizarea romanului " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" de Camil Petrescu, care-l impresionase, dar directorul studioului l-a refuzat. El a spus
Dacii (film) () [Corola-website/Science/311355_a_312684]