9,462 matches
-
de Științele Naturii din Suceava cuprinde colecții de mineralogie, petrografie, paleobotanică, paleozoologie, botanică, malacologie, entomologie, ornitologie, mamalogie. Aici există colecții foarte rare în muzeele din țară: gândaci de scoarță, viespi aurii, eșantioane de paleofloră și de flori de mină; herbarul Flora Bucovinei; macro mamifere din pădurile Bucovinei. Expozițiile prezintă o prezentare a lumii animale și vegetale din județul Suceava, fiind prezentate dioramele: „Turmă de mistreți”, „Ursul brun din Bucovina”, „Boncănitul cerbilor”, „Haită de lupi - iarna”. De asemenea, există și expoziții temporare
Muzeul de Științele Naturii din Suceava () [Corola-website/Science/321925_a_323254]
-
și pline de ciudățenii, iar scriitorul Constantin Stamati-Ciurea a înveșnicit în scrierile sale Caracușenii Vechi, Stînca lui Ciuntu si Corjeuții. Arealul complexului geologic și paleontologic din bazinul rîului Lopatnic, pe lîngă monumentele sale, adăpostește un șir de specii rare de floră si faună incluse în Cartea Roșie a Republicii Moldova. Pe malul stîng, vizavi de Stînca lui Ciuntu, în paduricea de foioase și conifere, grupul expedițional "Lopatnic-2003" al Mișcării Ecologiste din Moldova și al revistei "Natura", a văzut două perechi de cocostîrci
Râul Lopatnic () [Corola-website/Science/321449_a_322778]
-
de foioase și conifere, grupul expedițional "Lopatnic-2003" al Mișcării Ecologiste din Moldova și al revistei "Natura", a văzut două perechi de cocostîrci negri, o raritate pentru nordul Moldovei. În bazinul rîului Lopatnic se mai află, pe lîngă speciile rare de floră si faună, arbori seculari luați sub protecția statului (ocolul silvic Briceni), sectoare de pădure declarate monumente ale naturii (parcela 47 de 1,2 ha în apropiere de Caracușeni), recifii de lîngă Briceni, grupa de stînci compusă din 2 atoli (135
Râul Lopatnic () [Corola-website/Science/321449_a_322778]
-
au fost efectuate aici numeroase studii paleontologice, lito și biostratigrafice, sedimentologice și geochimice. Cercetările efectuate au condus la cunoașterea mai aprofundată a acestei rezervații adăugând la valoarea intrinsecă geologică și paleontologică a acesteia și o deosebită importanță științifică generată de flora și fauna zonei, conferindu-i dreptul de a fi denumită rezervație complexă. Rezervația Repedea a fost declarată monument al naturii prin HCM 1625/1 august 1955 al Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Romîne, această hotărâre fiind justificată ca urmare
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
rezervație reprezintă forme destul de variate. Fauna rezervației „Pădurea Domnească” este bogată și variată. Starea și structura arboretului de luncă cu numeroase poieni acoperite diferite specii de plante ierboase creează condiții favorabile pentru dezvoltarea multor specii de plante, animale și păsări. Flora bogată și variată creează condiții pentru dezvoltarea și înmulțirea mamiferelor, în special a copitatelor. Cei mai tipici reprezentanți ai copitatelor sunt Cerbul nobil ("Cervus elaphus"),cel mai mare mamifer sălbatic în fauna Moldovei; căpriorul ("Capreolus capreolus"), care se întâlnește în
Pădurea Domnească () [Corola-website/Science/316417_a_317746]
-
Eroilor Neamului, Brâna Caraimanului, Valea Jepilor cât și în depărtare Munții Baiului cu plaiurile înzăpezite chiar și până în luna mai. Climă la această altitudine (depășind 2000 m) este rece, predominând vânturile montane care uneori pot lua aspect temporar de vijelie. Floră în această zonă este preponderent alpina, întâlnindu-se frecvent jnepeni. Deoarece vânturile sunt frecvente și pot atinge la buza prăpastiei viteze chiar și de peste 100 km/h, de multe ori telecabina Bușteni-Babele este închisă chiar dacă în stațiunea Bușteni este vreme
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]
-
numitul inel Crêpe), un inel interior din jurul Saturnului, în anul 1838. Galle a sugerat și o metodă, dovedită ulterior corectă, de măsurare a scalei sistemului solar prin observarea paralaxei asteroizilor. El a aplicat această metodă pentru prima dată la asteroidul Flora, în 1873. De-a lungul carierei sale el a studiat cometele, iar în 1894 (cu ajutorul fiului său, Andreas Galle) a publicat o listă cu 414 comete. El însuși descoperise anterior trei comete, în scurtul interval dintre 2 decembrie 1839 și
Johann Gottfried Galle () [Corola-website/Science/322441_a_323770]
-
sunt permise următoarele activități: În zona B sunt permise toate activitățile specifice zonei A, precum și următoarele activități: În rezervație se găsesc aproape toate tipurile de habitate marine prezente la litoralul românesc și, de asemenea, mai mult de 250 specii de floră și fauna marină. Pentru o bună protecție a acestora, INCDM împreună cu USAMV București au desfășurat un proiect POȘ Mediu, care s-a finalizat cu întocmirea și aprobarea, prin Ordin de Ministru, a noului Plan de Management al ROSCI 0269 Vama
Vama Veche - 2 Mai (Acvatoriul litoral marin) () [Corola-website/Science/322449_a_323778]
-
Egretta garzetta"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), cormoran mic ("Phalacrocorax pygmeus") sau cormoran mare ("Phalacrocorax carbo"). Mamiferele sunt reprezentate de mistreț ("Sus scrofa"), vulpe ("Vulpes vulpes"), nurcă europeană ("Mustela lutreola"), nevăstuică ("Mustela nivalis"), vidră ("Lutra lutra") sau enot ("Nyctereutes procyonoides"). Flora este constituită din specii arboricole (salcie, răchită, plop tremurător) și elemente (stuf, papură) ierboase specifice zonelor umede: nufăr galben ("Nuphar lutea"), nufăr alb ("Nymphaea alba"), obligeană ("Acorus calamus"), ferigă de baltă ("Thelypteris palustris") sau piciorul cocoșului ("Ranunculus repens").
Roșca - Buhaiova () [Corola-website/Science/328946_a_330275]
-
zone protejate") și este inclusă în Parcul National Domogled - Valea Cernei. Aria naturală este suprapusa sitului "Natură 2000 „Domogled - Valea Cernei”" și reprezintă o zonă muntoasă (1.000 m. altitudine medie) aflată în bazinul râului (afluent al Cernei) ce adăpostește floră și fauna specifică Carpaților Meridionali. Rezervatia a fost creată cu scopul de a proteja mai multe specii de arbori și arbuști prezente în arealul ariei, astfel: fag ("Fagus sylvatica"), ulm de munte ("Ulmus gablra"), frasin ("Fraxinus excelsior"), gorun ("Quercus petraea
Belareca () [Corola-website/Science/328978_a_330307]
-
și se întinde pe o suprafață de 305 hectare. Aria protejată este inclusă în Parcul Natural Porțile de Fier și reprezintă o zonă cu rol de protecție pentru mai multe specii floristice rare, unele aflate pe Lista roșie a IUCN. Flora este constituită dintr-o mare varietate de arbori și arbusti cu specii de gârniță ("Quercus frainetto"), gorun auriu ("Quercus delacamphii"), stejar ("Quercus vergiliana"), vișin turcesc ("Prunus mahalaeb"), gherghinar ("Crataegus pentagyna"), păducel negru ("Crataegus nigra"), scumpie ("Cotinus coggygria"), alun ("Corylus colurna
Gura Văii - Vârciorova () [Corola-website/Science/328969_a_330298]
-
colecția sa de fluturi exotici, în mare parte proveniți din Surinam. În iulie 1699, la vârsta de 52 de ani, Maria Sibylla s-a decis să plece împreună cu fiica sa Dorothea Maria Graff în acea țară îndepărtată, pentru a studia flora și fauna tropicală sud-americană. Pentru această călătorie ea a fost sponsorizată de primăria orașului Amsterdam. De asemenea, și-a vândut colecțiile sale de insecte și picturi și a lansat o listă de subscripție pentru cartea pe care voia să o
Maria Sibylla Merian () [Corola-website/Science/328968_a_330297]
-
fost obligată să-și întrerupă călătoria și să se întoarcă în Olanda (1701). A adus o bogată colecție de insecte tropicale și numeroasele desene și schițe realizate acolo; acestea au constituit baza pentru o lucrare de mare amploare referitoare la flora și fauna din Surinam. După trei ani de muncă intensă, Maria Sibylla Merian a publicat cea mai importantă carte a ei: "Metamorphosis insectorum Surinamensium", apărută la Amsterdam în 1705. Cartea nu i-a adus niciun câștig financiar, datorită probabil și
Maria Sibylla Merian () [Corola-website/Science/328968_a_330297]
-
arie protejată pentru noi zone) și se întinde pe o suprafață de 98 hectare. Aria naturală reprezintă o zonă umedă (ochiuri de apă, mlaștini eutrofe, turbării, izvoare sulfuroase, stuf și păpuriș) din Podișul Dobrogean ce adăpostește o gamă variată de floră (cu specii halofile, higrofile, mezohigrofile) și asigură condiții de găzduire, hrană și cuibărit pentru mai multe specii de păsări. Aria naturală se suprapune sitului Natura 2000 - "Mlaștina Hergeliei - Obanul Mare și Peștera Movilei". Aria naturală are o importanță mare datorită
Mlaștina Hergheliei () [Corola-website/Science/329017_a_330346]
-
borealis"), mălaiul cucului ("Luzula pallescens"), mierluță ("Minuartia verna"), poroinic (Orchis ustulata) sau darie ("Pedicularis exaltata"); specii protejate la nivel european prin "Directiva CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale), astfel:
Stâncile Tătarului, Munții Călimani () [Corola-website/Science/325376_a_326705]
-
constituită din lacul omonim ("", lac format în urma alunecării unui val de grohotiș din abruptul Vărfului Țiganca) și zona împrejmuitoare a acestuia. Lacul este înconjurat de suprafețe împădurite cu arboret predominant de molid ("Picea abies") și adăpostește o gamă diversă de floră protejată la nivel european prin "Directiva CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (bulbuc de munte, lalea pestriță, crețușcă, cupa-vacii, darie, poroinic, roua cerului) și faună cu specii aflate pe lista roșie a IUCN (jder, nevăstuică, pisică sălbatică, ivorașul-cu-burta-galbenă
Tăul Zânelor () [Corola-website/Science/325374_a_326703]
-
Vârful Calu”" (1.540 m.) și "„Piatra lui Orban”" (1.435 m.), areal cu un relief (din punct de vedere geomorfologic extrem de variat) alcătuit din văii, doline, abrupturi stâncoase; poiene, păduri, pășuni și pajiști; ce adăpostește o gamă diversă de floră specifică Orientalilor și faună constituită din specii protejate la nivel european prin "Directiva CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 sau aflate pe lista roșie a IUCN; printre care: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus
Valea Repedea () [Corola-website/Science/325378_a_326707]
-
o suprafață de 20 ha. Aceasta este inclusă în situl de importanță comunitară - Borzont. Aria naturală reprezintă o zonă cu fânețe și mlaștini ce adăpostește arborete de mesteacăn ("Betula pendula") și salcie ("Salix alba"); și conservă mai multe rarități din flora spontană a estului Depresiunii colinare a Transilvaniei. La nivelul ierburilor vegetează câteva specii floristice protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/CE (anexa I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră
Piemontul Nyíres de la Borzont () [Corola-website/Science/325400_a_326729]
-
flora spontană a estului Depresiunii colinare a Transilvaniei. La nivelul ierburilor vegetează câteva specii floristice protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/CE (anexa I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); printre care: darie ("Pedicularis sceptrum-carolinum"), coada șoricelului (din specia "Achillea impatiens"), rotoțele albe ("Achillea ptarmica"), joldeală ("Serratula wolffii"), ghințură ("Gentiana pneumonanthe"), săbiuță ("Gladiolus imbricatus"), garofiță ("Dianthus superbus"), orhidee ("Dactylorhiza majalis"), stânjenel sălbatic ("Iris sibirica"), bulbuc de munte ("Trollius europaeus
Piemontul Nyíres de la Borzont () [Corola-website/Science/325400_a_326729]
-
și humus). La nivelul ierburilor (în arealul ce împrejmuiește lacul) sunt întâlnite câteva rarități floristice protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/CE (anexa I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); printre care: gălbășoara de turbărie ("Lysimachia thyrsiflora"), otrățelul de baltă ("Utricularia vulgaris") sau trifoiul de baltă ("Menyanthes trifoliata").
Lacul Rat () [Corola-website/Science/325407_a_326736]
-
blythii"); și doi amfibieni: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata") și tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"); specii protejate la nivel european prin "Directiva 92/43/CE" (anexa I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). Printre speciile floristice semnalate în arealul rezervației naturale se află: ruginare ("Andromeda polifolia"), curechi de munte ("Ligularia sibirica"), o specie rară de viorea ("Viola epipsila"), bozățel ("Veratrum album"), cinci-degete ("Potentilla reptans"), vorniceriu pitic ("Euonymus nana"), bumbăcăriță ("Eriophorum vaginatum"), trifoi-de-baltă
Mlaștina După Luncă () [Corola-website/Science/325415_a_326744]
-
de brâncă sau brădișor de sărătură. Ca o curiozitate trebuie să amintim că primul tratat botanic despre zona Praidului a apărut în manuscrisul botanistului Benkő József (1740-1814) în care descrie o plantă numită “brădișor” Lycopodium selago. Prima lucrare botanică despre flora Ardealului, apărută sub formă tipărită (1816, la Viena) aparține lui J.Chr.G. Baumgarten, și în ea sunt enumerate zone botanice interesante din această microregiune. În cursul cercetărilor botanice Fridrich Fronius (1837) amintește de flora saliferă din jurul Praidului și enumeră
Muntele de sare Praid () [Corola-website/Science/325460_a_326789]
-
selago. Prima lucrare botanică despre flora Ardealului, apărută sub formă tipărită (1816, la Viena) aparține lui J.Chr.G. Baumgarten, și în ea sunt enumerate zone botanice interesante din această microregiune. În cursul cercetărilor botanice Fridrich Fronius (1837) amintește de flora saliferă din jurul Praidului și enumeră următoarele plante: Salicornia herbacea (brânca), Alsina marginata Koch, Aster tripolium L. (stelița), Atriplex augustifolia, Atriplex laciniata, Atriplex triangularis (lobode), Glyceria distans salina Schur (rourică), Poa maritima (firuța). Botanistul Fronius a descoperit cu surprindere și o
Muntele de sare Praid () [Corola-website/Science/325460_a_326789]
-
molid ("Picea abies L."), în asociere cu fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus") sau mesteacăn ("Betula pendula"), alun ("Corylus avellana"), carpenul ("Carpinus betulus"), paltinul de munte ("Acer pseudoplatanus"), plopul tremurător ("Populus tremula"), ulmul de munte ("Ulmus glabra"). Flora zonei stâncoase este formată din specii de plante caracteristice habitatelor uscate și stâncăriilor precum vulturica lui Teleki ("Hieracium telekianum"), care este un endemism local, vulturica onaltă ("Hieracium piloselloides"), urechelnița ("Jovibarba hirta"), șoaldina mare ("Sedum maximum"), șoaldina acră ("Sedum acre"), borșișorul
Piatra Șoimilor () [Corola-website/Science/325463_a_326792]
-
perforatum"), drobul de munte ("Cytisus hirsutus"). În timpul lunilor de vară de-a lungul fluxului de apă al celor două pâraie (Corbul și Minerul) putem admira lăptucul oii ("Telekia speciosa") care poate ajunge uneori la 2 m înălțime. Imaginea generală a florei din rezervație prezintă un aspect caracteristic (stratificare inversă) datorită fenomenului meteorologic de inversiune de temperatură. În jurul orașului Băile Tușnad , la o altitudine de 650 m se pot observa coniferele adaptate la clima mai rece, iar mai sus, spre , la o
Piatra Șoimilor () [Corola-website/Science/325463_a_326792]