10,090 matches
-
ar fi viața fără puțin suspans, puțină exagerare și adrenalină, doar înțelepciune și monumente... — N-am vrut să vă jignesc, domnul meu, este nevoie, desigur, și de extravaganță și de extreme, dar riscurile lor trebuie asumate, nu plânse, nici măcar în glumă, după care Iorga îl salută respectuos și se retrage spre câțiva miniștri. — De când nu mai poți merge cum trebuie, vorbești cam mult și uneori fără să fii întrebat. — Păi, amice, dacă numai cu gura mai pot face ex-tra-va-gan-țe, râde Fernic
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se glumea despre Hitler, nu se cita din el, ca la București, tot a rămas cu un gust amar, amintindu-și de ceea ce se întâmpla în țară, unde lucrurile se conturau tot mai violent. După alte zeci de discuții și glume, după ce i s-a reco- mandat ce să vadă neapărat cât stă în capitala Franței, fiind nevoit să-și facă o adevărată listă, a venit și a doua mare surpriză. Pe scena restaurantului lui Andronic a urcat marele Grigoraș Dinicu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mesteacăn, prima sa baladă, com- pusă încă din liceu. S-a cântat, s-a dansat și s-a petrecut așa cum probabil și-ar fi dorit și Fernic, care dacă ar fi fost printre ei cu siguranță ar fi spus niște glume deocheate și poate că ar fi și luat la bătaie pe cineva care ar fi părut prea afectat. — Cu ce ocazii triste ne reîntâlnim, domnișorule Cristian, îl salută respectuos Pribeagu. — Păcat că numai la acestea, Sachi. — Ca muștele care apar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
poate. Îi vine să plângă, dar nici de asta nu e în stare. Întins, fără să se mai poată mișca, își reamintește tot felul de momente cu Fernic. Câte năzbâtii și aventuri. Câte cuceriri și cântece. Câte visuri împlinite și glume. Câte râsete și pahare de vin. — A dat un vis pe altul, ăsta a fost destinul lui. Întruna altă și altă îndrăzneală. De parcă nu se sătura de viață, de parcă tot timpul mai era ceva grandios de făcut. Se arunca pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mine oamenii sunt cu toții oameni, indiferent de etnia lor, de culoarea lor, de sexul sau de statutul lor financiar, de gradele de pe umăr pe care le au sau nu le au. Și probabil de aici să se fi interpretat vreo glumă, le-am spus cu zâmbetul pe buze să poftească la alt spectacol decât să îmi sugereze mie repertoriul. Am spus că aici, adică la Roata lumii, se petrece ceea ce se numește un act artistic. Iar un act artistic nu poate
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
îngrozitor, care se chinuia pentru câteva melodii, ducându-și tot mai des batista la gură pentru a tuși și uneori a scuipa și sânge. Când decadența după ani de glorie a început, Cristian Vasile nedumerit a crezut că-i o glumă. Dar nu era decât realitatea vie. Prietenii de chefuri, de localuri, nu-l mai căutau și nici angajamentele. Nici chiar pentru plăci nu mai era solicitat. Glasul generos începuse să se stingă, urmarea alcoolului, a supărărilor, a nopților albe, a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
s-a urât cu binele ? Nu ești în stare să ragi nici trei melodii, nici apă n-ar trebui să meriți, ar trebui să te lăsăm din milă să-ți faci de cap, și tot salonul s-a amuzat pe gluma țăranului care îl muștruluise pe cântăreț. — Lăsați-l în pace, nemernicilor, voi știți cu cine vorbiți ? a sărit o cucoană. — Nu e nevoie, doamnă, să-mi luați apărarea, i-a șoptit Cristi. — O, dar ce gentilom... Ia stați, băi fraților
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
guvernare cu mitraliera și execuții publice pe stadioane, iar un apropiat al său i-a amenințat pe jurnaliștii „vânduți Occidentului“ că vor ajunge În lagăre de muncă (asemenea vorbe erau apoi negate de cei care le pronunțaseră sau prezentate ca glume ori figuri retorice). Și s-a petrecut ceva aproape suprarealist: o grămadă de români — oameni politici, jurnaliști, intelectuali — s-au mobilizat pentru alegerea lui Iliescu, pe care mulți dintre ei Îl combătuseră până atunci cu Înverșunare. Aveau de ales, potrivit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
urmate mereu de reveniri). Nu mai este Însă pentru români chiar Germania de la 1900. Puțini membri ai elitei mai sunt pătrunși de cultura germană. Rari sunt românii care mai vorbesc nemțește (și germanii din Transilvania au rămas puțini). Mai În glumă, mai În serios, s-ar putea spune că se vorbește mai mult românește În Germania decât nemțește În România. Într-adevăr, Germania adăpostește una dintre cele mai numeroase comunități românești din Occident: sute de mii de români, ca și de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
au vândut milioane de copii ale acestei cărți, ridicând ștacheta faimei mele atât de sus, încât numele meu devenise la fel de ușor de recunoscut ca ale starurilor de cinema și ale vedetelor din lumea sportului. Eram luat în serios. Eram o glumă. Eram avangardist. Eram tradiționalist. Eram subapreciat. Eram supraapreciat. Eram inocent. Eram parțial vinovat. Orchestrasem o controversă. Eram incapabil să orchestrez ceva. Eram considerat cel mai mare misogin în viață al literaturii americane. Eram victima unei culturi în care corectitudinea politică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
anul trecut la ceremonia Globurilor de Aur?“ Însă Jayne nu înceta să intervină cu fraze de mare efect ca „Bret e sursa mea de tărie“, la care un prieten al cărui nume n-a fost menționat a replicat: „E o glumă. Să fim serioși, motivul pentru care Jayne s-a măritat cu Bret Ellis are de-a face exclusiv cu un aspect de sine foarte scăzut. Merita mai mult decât un petrecăreț de profesie, nu? Ellis e un ratat.“ Un alt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cum chefurile opulente de Halloween făcuseră parte din trecutul meu (trecutul pe care Jayne voia să-l nege și să-l șteargă), ne-am certat din cauza acestui „bairam“ (cuvântul ales de mine; Jayne a folosit termenul „bacanală“), amiabil, chiar în glumă, până când - surpriză - a cedat. Am pus această scăpare pe seama dezorientării provocate de repetarea filmărilor unor scene pentru un film pe care îl crezuse terminat în aprilie dar pe care studioul îl dorea modificat radical după ce sondajele efectuate au dovedit că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că e urmărită, iar eu am zărit o clipă fața celui care venise la petrecere costumat ca Patrick Bateman. M-am cutremurat, ușurat că ne părăsea - amintindu-mi iarăși că va trebui să mă reîncarc. (Tipul nu era decât o glumă, mi-am spus; nu era decât amănuntul neașteptat, care se materializează la fiecare petrecere.) Când am închis fereastra și m-am întors orice tentă de visare care învăluise încăperea - detașarea de fetiță, tonurile de acuarelă - se evaporase inexplicabil. Singurul accident
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ad-hoc, panglica galbenă a poliției încercuind terenul de joacă - apoi, în momentele de restriște de după masacru: pușca de calibru 22 dispărută din biroul tatălui vitreg, jurnalul consemnând sentimental de disperare și respingere trăit de băiat, un băiat foarte afectat de glumele răutăcioase, un băiat care n-avea nimic de pierdut, fie că pastilele de Elavil nu-și făcuseră efectul, fie că tulburarea bipolară de care suferea nu fusese detectată, cartea despre vrăjitorie găsită sub patul lui, X-ul scrijelit pe piept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
gândit eu. Îl mai văzusem. Peretele era ca o pagină așteptând să fie citită. La picioarele noastre erau cojile de vopsea care semănau cu niște mușuroaie de făină. - Nu-i normal una ca asta, zise Omar. - Poate niște copii? O glumă de Halloween? am întrebat eu. Să se fi întâmplat în timpul petrecerii? Am făcut o pauză, apoi, ca o favoare făcută lui Jayne, am adăugat: Pun pariu că Jay a făcut-o. - Nu, zise Jayne. Deja se decojea la începutul verii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
atât de departe, încât le-a localizat pe acele persoane - victimele - cu nume similare și cu ocupații similare, dacă nu chiar identice. Mă lua cu friguri. Greața începu să se prelingă în mine. - Vă bateți joc de mine. E o glumă, nu? - Nu mai e o simplă ipoteză, domnule Ellis, e tot ce spuse Kimball, ca și cum ar fi avertizat pe cineva. - Aveți vreun indiciu? Kimball oftă iarăși. - Cel mai mare obstacol în investigația noastră e că scena asasinatelor - în pofida planificării formidabile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Low Library, o copie identică a blondei mortale pe care Mitchell o curtase înainte. Când ne-am reîntâlnit prima oară în vara asta la un grătar între vecini la Horatio Park, a pretins că mă confundă cu Jay McInerney, o glumă răsuflată de care Mitch era atât de încântat încât a repetat-o de trei ori altor familii cu care mi-a făcut cunoștință, dar cum aceștia nu prea citeau n-au avut cum să „se prindă“, obligându-l pe Mitchell
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să mute carafa de lângă mine, după ce îmi umplusem ochi paharul. - Și ce voi face când paharul va trebui reîncărcat? Am întrebat cu o voce de robot și toată lumea a pufnit în hohote, deși nu-mi dădusem seama că făcusem o glumă. Am continuat să-l urmăresc pe Mitchell, care se uita la Jayne și o sorbea cu acea privire libidinoasă în timp ce ea îi explica ceva inutil, reacția lui fiind să gâfâie tot timpul. Au trebuit să treacă trei ore înainte ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Bărbații erau dichisiți și fără burtă, cu părul scump vopsit și fețele netede, fără riduri, așa că nici unul dintre noi nu-și arăta vârsta, ceea ce mi se părea un lucru bun, în timp ce căscam pe șezlong. Eram cu toții destul de detașați, înclinați spre glumă, deși nu-i cunoșteam foarte bine - fiecare se rezuma pentru mine la o superficială primă impresie. Mă uitam la o roză a vânturilor de pe acoperișul casei Allen, când Mitchell m-a întrebat cu un aer îngrijorat, și nu cu maliția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
multe șanse să devină delincvenți în adolescență. Și voila. Iată-mă. Am oftat și am mai tras un fum. Un nor imens se așternea peste lună. Era un cer fără stele. Un cor de hohote a fost urmat de alte glume. După care au revenit la discuția despre copii. - Și acum ia metilfenidat... pronunță Adam fără nici o dificultate - deși încă n-a fost aprobat pentru copiii sub șase ani, după care continuă să vorbească despre tulburările de atenție hiperactivă ale lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
direcția gardianului înarmat care patrula aleea pietruită ce ducea spre bibliotecă și l-am întrebat dacă nu cumva avea o țigară. Mi-a spus doar „Nu“ și că fumatul nu era permis în perimetrul școlii. Am încercat să fac o glumă, dar omul n-a zâmbit când s-a desprins de lângă mine și a dispărut în beznă. Un ornitorinc de rând, am gândit, mergând aiurea. Un ornitorinc de rând. Biblioteca avea două etaje și încadra una dintre laturile unei curți largi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mintea mea, iar în final eram prea obosit și prea distras pentru a o lua razna. Venise timpul să mă concentrez asupra acestei seri. Și pentru că eram foarte atent, ceva s-a destins în timp ce treceam prin parcare. Am făcut o glumă care i-a furat un zâmbet, apoi am râs amândoi la o altă glumă. M-a luat de mână în timp ce ne apropiam de clădire și în mine renăscuse speranța când intram în cabinetul Dr. Faheida, iar Jayne și cu mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lua razna. Venise timpul să mă concentrez asupra acestei seri. Și pentru că eram foarte atent, ceva s-a destins în timp ce treceam prin parcare. Am făcut o glumă care i-a furat un zâmbet, apoi am râs amândoi la o altă glumă. M-a luat de mână în timp ce ne apropiam de clădire și în mine renăscuse speranța când intram în cabinetul Dr. Faheida, iar Jayne și cu mine ne-am așezat în fotoliile negre de piele față-n față, în timp ce Dr. Faheida
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că în mare parte băiatul a crescut cu o serie de dădace fără identitate... - Ăsta e exact motivul pentru care nu cred că ședințele astea de consiliere ajută la ceva, îi zise Jayne doctoriței Faheida. Exact motivul ăsta. O mare glumă. Pierdere de timp. - E o mare glumă pentru tine, Bret? întrebă dr. Faheida. - N-a schimbat niciodată un scutec, zise Jayne, relansându-se în mantra ei patetică despre cum toate necazurile noastre de-acum erau generate de absența mea atunci când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu o serie de dădace fără identitate... - Ăsta e exact motivul pentru care nu cred că ședințele astea de consiliere ajută la ceva, îi zise Jayne doctoriței Faheida. Exact motivul ăsta. O mare glumă. Pierdere de timp. - E o mare glumă pentru tine, Bret? întrebă dr. Faheida. - N-a schimbat niciodată un scutec, zise Jayne, relansându-se în mantra ei patetică despre cum toate necazurile noastre de-acum erau generate de absența mea atunci când Robby fusese în fașă. Era chiar pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]