9,602 matches
-
experimentale. Evenimentele politice care au urmat au împiedicat desfășurarea activității acestora. Experimentele avute în vedere în 1933 și 1939 aveau o bază sociologică; era vorba de acțiuni ample, menite să ducă la implementarea, prin adaptare, în practica școlară a unor inovații realizate pe alte meridiane ale globului. Ideea era valoroasă, se manifesta receptivitate față de nou, dar și grija pentru selectarea lui potrivit trebuințelor școlii românești. În același timp, nu s-ar putea spune că interesul pentru experiment nu era dominat de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
6, p. 29). Spre deosebire de prima jumătate a secolului, cînd schimbările în domeniul învățămîntului vizau un anumit grad sau tip de școală, reformele din ultimele decenii au cuprins învățămîntul în ansamblul său. Schimbările parțiale sînt mai rar posibile, pentru că fiind profunde, inovațiile aduse unui nivel al învățămîntului antrenează în procesul transformărilor întregul sistem (8). Cu toate acestea, datorită ritmului de dezvoltare a societății, reformele se produc la intervale de timp relativ scurte. În ultimele trei decenii, numeroase țări au adoptat două sau
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
reale progrese, se constată totuși unele deficiențe care fac să scadă randamentul învățămîntului. Așa sînt, de pildă, pierderile școlare (în țările în curs de dezvoltare aceasta constituie una din gravele probleme ale educației). Au fost gîndite și aplicate mai multe inovații în desfășurarea procesului de învățămînt specifice ultimelor trei decenii menite să-i sporească eficiența (instruirea programată, mijloace audiovizuale, munca în grupuri mici, instruirea prin prescripții individuale, evaluare continuă etc.). Pretutindeni în lume se conturează puternic concluzia că repetenția nu este
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
prea mare al educației nu rezistă atîta timp cît societatea societatea în ansamblul ei dovedește că deține aceste fonduri. Un transfer al acestora de la înarmare la educație, pe Illich nu-l satisface. El nu vede nici o soluție, oricît de multă inovație ar cuprinde, dacă aceasta presupune menținerea școlii. Singura soluție salvatoare este "deșcolarizarea". Aceasta înseamnă că se păstrează educația, dar dispare școala; în astfel de condiții, educația nu mai depinde de o instituție, ci de fiecare individ. Să vedem, așadar, cum
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și cele de evaluare a impus o reanalizare a formelor de instruire, îndeosebi a lecției, precum și căutarea unor noi forme de organizare a activității elevilor în clasă. Cum era și firesc, accentul s-a pus pe relația dintre tradiție și inovație (20), dintre metodele active și fiecare din cunoscutele tipuri de lecții. Semnificativă pentru astfel de preocupări teoretice este lucrarea Lecții în spiritul metodelor active (Cercetări experimentale), semnată de PELAGHIA POPESCU și IOAN ROMAN (21) și care relevă multiplele valențe educative
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
unor cercetări meticuloase asupra unor aspecte de detaliu ale educației, se va continua și adînci în viitor. b) Întrucît, în această perioadă, pe primul plan al procesului educativ au fost puse, mai ales, instruirea prin activitate și socializarea elevilor, marile inovații au fost aduse de cercetările psihologice și sociologice. Unele ipoteze formulate de cercetătorii psihologi și sociologi nu au putut fi aplicate întocmai în domeniul educației, fără anumite riscuri, cu atît mai mult cu cît ele nu au fost întotdeauna elaborate
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
vogue" au dus teoria pedagogică aproape de impas. Pedagogi de prestigiu ai secolului XX mai ales cei din a doua parte a sa au fost tocmai aceia care au oferit noi criterii de integrare, într-o structură relativ echilibrată, a numeroaselor inovații (din filosofie, psihologie, sociologie, biologie etc.) privind condițiile formării și dezvoltării ființei umane. Secolul XX poate fi considerat ca un moment al conștientizării complexității fenomenului educației; a devenit limpede pentru cei mai mulți teoreticieni că, atît în prezent, și mai ales în
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și București, care a efectuat o serie de "experimente" și a publicat mai multe lucrări (Autoconducerea de sine a clasei, 1924; Experimentări și realizări în spiritul școlii active, 1930 ș.a.). Dar astfel de "experimentaliști" nu făceau decît să reia unele inovații și să le aplice în clasele lor, fără a utiliza însă tehnicile specifice unor experimente autentice și fără a ajunge la concluzii sau probleme noi. 63. Acestora li se adaugă și I. C. Petrescu. Argumentele invocate de el pentru constituirea unei
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
educației în lume, E.D.P., București, 1977. 5. CH. HUMMEL, L'éducation d'aujourd'hui face au monde de demain, UNESCO, P.U.F., Paris, 1977. 6. ED. FAURE et al., A învăța să fii, E.D.P., București, 1974. 7. J. HASSENFORDER, Inovația în învățămînt, 1972; A. M. HUBERMAN, Cum se produc schimbările în educație, 1973; J. THOMAS, Marile probleme ale educației în lume, 1975 (toate traduse în limba română, la Editura Didactică și Pedagogică în anii 1976, 1978 și, respectiv, 1977). A se
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Cf. The school in question, Oxford University Press, 1979, p. 28) apreciază că cercetările lui Bowles și Gintis sînt "cea mai vastă și comprehensivă tentativă de interpretare marxistă a funcționării școlilor în societatea capitalistă". Cf. și LAZĂR VLĂSCEANU, Decizie și inovație în învațămînt, E.D.P., București, 1979, pp. 284-285. 10. BASIL BERNSTEIN, "O abordare sociolingvistică a învățării sociale", în vol. Studii de sociologia educației, selecția textelor și studiu introductiv de LAZĂR VLĂSCEANU, traducere de ROLA și FRED MAHLER, E.D.P., București, 1978. 11
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și orașele libere. Apar în același timp statele monarhice, care au tendința atît de a supune orașele libere, cît și de a acorda privilegii care încurajează autonomia orașelor dependente. În sfîrșit, de-a lungul Evului Mediu, se răspîndesc în Europa inovațiile tehnice provenite din Asia, cel mai adesea din China. Ele străbat zonele rurale, transformînd uneltele și tehnicile folosite pentru munca cîmpului; călătoresc din port în port, modificînd tehnicile de navigație (busola); trec din armată în armată, prefăcînd tehnica războiului (praful
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cer catedrala teologică, istoria gîndirii europene este cea a dezintegrării acestui edificiu măreț, urmată de construcții noi ce se zidesc pe ruinele sale, așa cum Roma renăscută se înălța pe rămășițele monumentelor imperiale. Ea reprezintă devenirea unei dialogici pluraliste care produce inovațiile Umanismului, Raționalismului, Științei, care inventează sau descoperă ele însele fără încetare noul. În sfîrșit și mai cu seamă, această istorie este un proces care, din dialogică în dialogică, din criză în criză, din reconstrucție în de-construcție, aprofundează mereu o
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și raționalizator, Europa poate juca în raport cu celelalte culturi rolul punctului de vedere diferit și neașteptat, care facilitează cunoașterea și dezvoltarea prin sine însuși. Abandonînd pentru totdeauna rolul de centru privilegiat al lumii, Europa poate deveni un centru al reflecțiilor și inovațiilor de natură să pacifice ființele umane, să instaureze sau să restaureze convivialitățile, să civilizeze Pămîntul-Patrie. Iunie 1990 CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași vine în sprijinul dumneavoastră ajutîndu-vă să economisiți timp și bani. Titlurile dorite unele
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de îndrăzneață, poate găsi în trecut elemente de sprijin, de motivație, de legitimare. Lumea modernă a pus, fără îndoială, prea mare accent pe discontinuități, acordând protestului și negației un rol excesiv, un prestigiu ce nu se recunoaște în realitatea faptelor. Inovația, avangarda, schimbarea bruscă au ajuns a fi, mai ales în ultimele două secole, un veritabil cult. O amplă mitologie revoluționară s-a constituit în timp, Ne aflăm încă sub această zodie, cu toate că în ultimele decenii ea a mai pierdut din
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
interdisciplinaritate. Se pot elabora, în echipă, proiecte de lecții, planificări semestriale sau anuale comune la două sau mai multe discipline ( limba română cunoașterea mediului (științe)geografie istorie; limba română-istorieeducație plastică educație tehnologică etc) . Interdisciplinaritatea trebuie corelată cu alte principii sau inovații: educație permanentă, proiectarea curriculum-ului în echipă, predarea - învățarea centrate pe elev, învățarea în grupe mici, învățarea în clase - bibliotecă, predarea - învățarea în echipă, promovarea metodelor activ - participative etc. Programele și manualele școlare trebuie să fie astfel proiectate încât să
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
metodologiei și al strategiei de lucru, cât și în plan vertical pentru a asigura continuitatea între treptele de învățământ. Conținuturile reprezintă componenta cea mai dinamică și flexibilă a curriculum-ului. În organizarea și predarea conținutului învățământului s-au conturat, ca inovații, mai multe modalități dintre care amintim: abordarea intedisciplinară, predarea integrată a cunoștințelor, viziunea modulară, învățarea asistată pe calculator. Interdisciplinaritatea poate fi explicată ca intersecție a informațiilor dintre două sau mai multe domenii autonome. Metodologia interdisciplinară în predare implică deschiderea obiectului
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
ale realității; reactualizarea cunoștințelor anterioare, asigurând funcționalitatea informației; mobilitatea gândirii, o reținere mai îndelungată a cunoștințelor; înțelegerea mai ușoară a conținutului predat. Interdisciplinaritatea nu trebuie văzută ca o soluție salvatoare pentru toate problemele școlii; trebuie corelată cu alte principii sau inovații. Interdisciplinaritatea este un proces ce nu se poate realiza de la sine, ci depinde de felul în care cadrul didactic - învățătorul, în cadrul fiecărei ore de predare - învățare orientează elevii în activitate, cunoaște el însuși noțiunile, categoriile cu care operează, stabilește corect
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
București, 1998. Repere bibliografice: Valentin F. Mihăescu, Alcătuire de chip, „Literar” (supl. la „Azi”), 1998, 80; Titus Vâjeu, O remarcabilă antologie lirică, „Radio România”, 1999, 130; Claudiu Groza, Despre o carte de poezie, APF, 1999, 6; Simion Bărbulescu, Tradiție și inovație în poezia românească, CL, 2000, 5; Valeriu Nicolaescu, Buzău-Râmnicu Sărat. Oameni de ieri, oameni de azi, II, partea I, București, 2001, 485-486; Popa, Ist. lit., II, 600. R.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289017_a_290346]
-
ei. Calculele pe care le prezentăm limpezite, când va veni vremea, la lumina experiențelor seculare, al căror material ni l-au furnizat statele creștine, se vor distinge prin claritatea și siguranța lor și vor arăta tuturor, în mod vădit, utilitatea inovațiilor noastre. Ele vor pune capăt abuzurilor datorită cărora îi ținem pe creștini în puterea noastră, dar care nu pot fi încuviințate în regatul nostru. Vom stabili așa de bine sistemul nostru de socoteli încât nici stăpânitorul, nici cel mai mic
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
argumentativă utilizată în cadrul abordărilor clasice. Comunitățile în care se intervenea erau zugrăvite ca omogene, iar eșecul era justificat prin „cultura” acestora (sau prin ignorarea culturii locale de către agenții de dezvoltare; Schwartz, 1978, pp. 235-241). Constrângerile macroeconomice sau politice, gradul de inovație al proiectelor, eficiența metodelor sau relevanța locală a conceptelor utilizate (viziune comună, planificare etc.) erau puse între paranteze. Există și în prezent un abuz al întrebuințării conceptului de cultură: invocându-se idei precum „mentalitate balcanică”, „mentalitate tradițională”, „cultură a pasivității
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
și planificări de pe vremea socialistă, când totul era pe hârtie și, în fapt, nu se făcea nimic” pare mai degrabă ad-hoc în condițiile în care dificultăți similare au fost întâmpinate în contexte socioculturale și politice foarte variate din întreaga lume. Inovație și adecvare a proiectelor la contextele locale [...] Trebuie distins între situațiile în care inovația răspunde unei cerințe clar formulate și cele în care ea trebuie concepută mai curând ca un răspuns specific la o problemă difuză. În acest din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
se făcea nimic” pare mai degrabă ad-hoc în condițiile în care dificultăți similare au fost întâmpinate în contexte socioculturale și politice foarte variate din întreaga lume. Inovație și adecvare a proiectelor la contextele locale [...] Trebuie distins între situațiile în care inovația răspunde unei cerințe clar formulate și cele în care ea trebuie concepută mai curând ca un răspuns specific la o problemă difuză. În acest din urmă caz, inovația poate fi puțin previzibilă și poate apărea ca generatoare de „rupturi”. Desigur
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
adecvare a proiectelor la contextele locale [...] Trebuie distins între situațiile în care inovația răspunde unei cerințe clar formulate și cele în care ea trebuie concepută mai curând ca un răspuns specific la o problemă difuză. În acest din urmă caz, inovația poate fi puțin previzibilă și poate apărea ca generatoare de „rupturi”. Desigur, o inovație nu poate fi adoptată de un sistem decât atunci când acesta are capacitatea de a o primi. Mai exact, trebuie ca inovația să apară în ochii unor
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
unei cerințe clar formulate și cele în care ea trebuie concepută mai curând ca un răspuns specific la o problemă difuză. În acest din urmă caz, inovația poate fi puțin previzibilă și poate apărea ca generatoare de „rupturi”. Desigur, o inovație nu poate fi adoptată de un sistem decât atunci când acesta are capacitatea de a o primi. Mai exact, trebuie ca inovația să apară în ochii unor actori ca având consecințe benefice. E nevoie, de asemenea, ca anumiți actori să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
În acest din urmă caz, inovația poate fi puțin previzibilă și poate apărea ca generatoare de „rupturi”. Desigur, o inovație nu poate fi adoptată de un sistem decât atunci când acesta are capacitatea de a o primi. Mai exact, trebuie ca inovația să apară în ochii unor actori ca având consecințe benefice. E nevoie, de asemenea, ca anumiți actori să-și poată asuma costurile introducerii ei. Adoptarea (sau neadoptarea) unei inovații de către un sistem depinde deci de anumite caracteristici ale sistemului. [...] Faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]