9,120 matches
-
numelor convivilor lui C.A. Rosetti la banchetul din 27 septembrie 1881 dat în cinstea a 25 de ani de activitate a ziarului "Românul", listă care a aparut în numărul special al "Românului" consacrat acestui eveniment. În articolul plin de ironie publicat cu această ocazie de către Eminescu, el înșira 65 de nume ale partincipanților la banchet care dovedeau originea străină a acestora. În ciorna articolului păstrată în manuscris Eminescu face o statistică mai completă. Din cei aproximativ trei sute de participanți el
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
și el „depistat” ca Antihrist, printr-o complicată socoteală numerologică a numelui lui. Dacă A=6, B=12, C=18, etc, atunci, K+I+S+S+I+N+G+E+R=666. Nici Bill Gates n-a fost cruțat. Pentru ca ironia să fie totală, numele lui în cod ASCII (Bill Gates III) însumează 666. Ba chiar și programele lui, Windows 96 și MS-DOS 5.21 au fost făcute, prin aceleași metode, să dea 666, iar WWW (World Wide Web) citit evreiește
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
și dilema homosexualilor religioși, nevoiți să aleagă între ceea ce sunt și în ceea ce cred. Un film non-ficțional cu teme similare care a fost în contrast cu "Latter Days" este "Trembling before G-d". Cox a mai spus că este și o foarte mare ironie, atât în film cât și în viața reală, că o religie atât de concentrată pe importanța familiei, le distruge pe unele prin credința despre homosexualitate. De fapt, Cox nu crede că cineva poate fi și mormon și gay în același
Latter Days () [Corola-website/Science/314396_a_315725]
-
cele care decid valoarea literară a unei opere de artă, dar a mulțumit pentru reclama primită. În legătură cu acest proces a scris un eseu, "Istedenfor forsvarstale" (În locul discursului de apărare) și mai multe articole în ziare, în care se întrebă cu ironie oare câte resurse trebuie să folosească sistemul juridic pentru a defini dacă ceva este operă literară sau nu. A scris și o continuare a romanului, pe care l-a numit "Uten en tråd II", care a fost publicat doar în
Jens Bjørneboe () [Corola-website/Science/313412_a_314741]
-
gândirii în Evul Mediu, dar mai apoi trece la influențele multiple ale erei moderne. Autobiografia lui Taha Hussein, numită „Zilele”, a fost publicată ca o carte în trei părți. Este scrisă la persoana a treia. Aceasta cuprinde un dram de ironie blândă datorită sentimentului de desprindere al autorului față de protagonist, acesta din urma fiind descris în prima parte ca fiind „băiatul” care mai târziu devine „omul tânăr”. Prima parte a romanului este despre zilele copilăriei trăite într-o familie numeroasă din
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
lui Juan al II-lea, care s-a arătat dispus să cedeze monarhului francez veniturile conților de Catalonia și Cerdania, în schimbul unui ajutor. Ieșit cu câștig din aceasta manevră, Ludovic a intervenit la fel și în certurile dinastice din Savoia. Ironia soartei, după ce făcuse atâtea necazuri tatălui său, ajuns rege, Ludovic , a continuat, însă cu mai mare succes, politica acestuia de limitare a puterii ducilor și baronilor Franței. Judecând de acum din perspectiva regalității, el a justificat măsurile luate ca o
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
să se judece singuri. Versurile mele vesele nu trec niciodată dincolo de buna-cuviință datorată și celor mai de jos oameni.”" Epigramele sale se caracterizează prin realismul satiric, pictura moravurilor, prin observarea dinspre exterior, a atitudinilor, gesturilor, obiceiurilor, prin pitoresc, finețea poantelor, ironia amară, versificația suplă. Subiectele epigramelor sale sunt extrase cu naturalețe exclusiv din viața cotidiană contemporană: Roma are o oglindă așezată în față, în care se amestecă amețitor și trepidant lecturi publice, necesara "salutatio" (ceremonia matinală, de fiecare zi, prin care
Marțial () [Corola-website/Science/314939_a_316268]
-
atins locul 3). O premieră a reprezentat-o clasarea pe locul 2 în Olanda. A fost votat cel mai bun cântec al anului 2008 de către cititorii revistei "Rolling Stone". Melodia a primit critici favorabile, însă nu a fost scutită de ironii. "Entertainment Weekly" a denumit versul "Are we human, or are we dancer?" drept cel mai stupid vers al săptămânii, adăugând „cei mai mulți dansatori sunt oameni”, în vreme ce "Rolling Stone" a preferat să o clasifice în categoria „nonsensului clasic de tip The Killers
Human (cântec de The Killers) () [Corola-website/Science/314956_a_316285]
-
în mecanismul relațiilor cotidiene. Piesele sale, păstrate fragmentar, sunt brodate de obicei în jurul unei realități morale și a fabulei erotice, unesc forța patetică a jocului sentimentelor cu deliberarea interioară a personajelor. De asemenea, sunt dominate de o simpatie comică și ironie, voiciune dramatică și suplețea limbajului ce notează diferențele de ton, precum și o profundă întelegere a omului. El respectă tradiția, dar este și un inovator: comedia sa conține un prolog rostit de un zeu sau de un personaj alegoric, este curentă
Menandru () [Corola-website/Science/314953_a_316282]
-
epopee "La Gerusalemme liberata" („Ierusalimul eliberat”) din 1581 este și el important din punct de vedere al istoriei literare. Descrierea este mai clară, mai continuuă, mai structurată decât cele două epopei despre Orlando amintite anterior. Lucrarea este plină atât de ironie cât și de tonul mai sumbru tipic barocului, iar în pofida unui nuanțe istorice, acțiunea este totuși piperată cu evenimente fantastice și supranaturale. Și aici dragostea își joacă jocul trădător, unde inima eroului este îndoită între dragoste și onoare într-un
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
mai toată viața se mărginește între a iubi și a fi iubita; o femeie, în sfârșit, este un ceva ce nu se poate nici descrie, nici numi, nici hotărî matematicește, un ceva ce este cel mai rar lucru din Moldova". Ironia elitismul kogalnician temperează subtilitatea descrierilor sale romantice, așa cum transpare din fragmentul în care scriitorul sugerează că, cel puțin în Moldova, "găsești de ajuns mame, neveste, văduve, fete, slute, șchioape, chioare, vornicese, banese, pitărese, negustorite, bacalite, tagance și alte asemena creaturi
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
delectabilă de moralist. Ce izbește de la început scepticizmul superior al memorialistului, ideea mai adîncă a zădărniciei și conștiința foarte acută (în "Aqua forte", mai ales) a morții. O confesiune amară se constituie în aceste pagini pline, altfei, de verva, de ironie fină și atingătoare. S-a discutat despre subiectivitatea memorialistului și cîteva dintre spiritele mai inclemente (între ele Camil Petrescu) au protestat în articole de o descurajantă agresivitate. Eugen Lovinescu sub zodia seninătății imperturbabile (1933) e un asemenea pamflet, nici primul
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
contestă priceperea și, coborînd la pamflet, numesc pe Lovinescu „marele-eunuc" al literilor române. Dușmanii reali ai criticului îi urmăresc articolele, cu o intere tradusă, tot așa, în e agresive, insultătoare. La acestea criticul răspunde totdeauna stăpînire de sine și superioară ironie îngăduitoare. Efectul neînchipuit, și chiar atunci cînd dreptatea nu e întru totul partea sa argumentația e seducătoare. Lovinescu e, indiscutabil, mare polemist, și Memoriile cuprind pagini de o savoare unică in literatura română. După 1930, preocupările lui Lovinescu merg, în afara
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
au dat însă măsura istoriei adevărate. Deși filmul este conceput ca o istorie a căilor ferate române, și deși a fost proiectat la evenimentul de comemorare a tragediei din 1933, greva și masacrul nu apar nici măcar menționate! În schimb, culmea ironiei, peste o treime de film prezintă imagini de la inaugurarea muzeului, cu regele Carol al II-lea și prim-ministrul Armand Călinescu - care este chiar principalul responsabil pentru masacrul din 1933, cel care, la vremea respectivă subsecretar de stat în Ministerul
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]
-
masacrul din 1933, cel care, la vremea respectivă subsecretar de stat în Ministerul de Interne, a coordonat represiunea. În plus, filmul ne delectează cu o serie de imagini cu crucea fascistă și salutul nazist comentate pozitiv, și, desigur, cu mici ironii la adresa perioadei socialiste. Materialul documentar foarte semnificativ ar fi meritat un comentariu critic, precum și o discuție amplă cu publicul. Discuția ne-a fost refuzată din motive logistice, în schimb am avut în continuare parte de mostre foarte interesante de istorie
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]
-
din care este imposibil să produci inovație culturală, politică sau economică acceptată ca progres și o reușită a întregii umanități. Nici măcar protocroniștii care, în aparență cel puțin, respingeau întâietatea canonică a Occidentului n-au mișcat bolovanul mai încolo și - culmea ironiei - și-au luat ca aliat tot Timpul. Așa au ajuns să descopere pionieri români în toate domeniile activității umane. Totuși, nu trebuie uitat că fisura aceasta din cultura română modernă decurge dintr-o morală dublă inerentă privirii Occidentale. Pe de-
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
creează chiar și un verb pentru a desemna stilul lui Teodoreanu, a "medeleniza". Presărând cele trei părți ale cărții cu întâmplări din propria viață, se pierde subtil în analiza sufletului omenesc. Creează câteva tipuri memorabile de fete (Olguța, Monica). În ciuda ironiilor lui Călinescu se poate spune că romanul emană viață, învăluindu-și cititorii într-un voal al poeziei sufletului adolescentin. La doar 30 de ani, Ionel Teodoreanu era deja un nume cunoscut al generației interbelice, un scriitor consacrat, având deja în
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
de moralitate preoțească. Nu cred că se poate afirma tranșant că Ureche a fost un umanist sau, din contră, un fatalist medieval. Prima noastră cronică este, în ansamblul ei inextricabil de observare rece a atrocității și de creștinească perplexitate de ironie cultă și de inocență populară a stilului, o operă clasică a prozei istorice.”"
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
XX-lea. Ion Caraion a trăit mai mult decât oricare destinul generației lui. Primul volum, "Panopticum" (1943), afirma cu mare gravitate teme ca negația poeticului, contestarea valorilor constituite, terifiantul vieții comune, concretizate în violența limbajului. Luna, lacul, floarea etc. întâmpină ironiile cele mai crude. Cosmosul revine la o materialitate confuză, prebiblică. E ceea ce sugerează poezia lui Ion Caraion din "Panopticum" și din volumele ulterioare, " Omul profilat pe cer" (1945), "Cântece negre" (1947), sufocată de lucruri, acoperită de un cer din care
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
rudă cu autorul. Propunându-și să treacă în revist modul în care diversele arte au reprezentat vânătoarea, Alexandru Odobescu a depășit scopul inițial, acela de a scrie o introducere, rezultând un eseu de sine-stătător (de unde și titlul, de o subtilă ironie, "Pseudokynegeticos" - „Fals tratat de vânătoare”). Simulând improvizația (dar de fapt opera este atent elaborată) autorul asociază, într-un savuros sistem de digresiuni, peisaje (printre care faimosul tablou al Bărăganului), savante dispute filologice (despre denumirea graurilor și a sturzilor în limbile
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
dispute filologice (despre denumirea graurilor și a sturzilor în limbile romanice), mostre de critică de artă (comparația dintre "Diana cu ciuta" de la Muzeul Luvru și "Diana" lui Goujon), un basm cult și numeroase referințe literare, muzicale, plastice, ba chiar și ironii la adresa latiniștilor etc. Indiferent de modul în care criticii literari au definit-o („operă-mozaic”, „cozerie”, sau eseu), "Pseudokynegetikos" marchează un reper în istoria literaturii române. Alexandru Odobescu este unul din întemeietorii arheologiei în România. El este autorul unui tratat de
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
pe autorul articolului din acel ziar. Borel și Perrin sunt indignați de această campanie de denigrare. Unii chiar i-au cerut Mariei să renunțe la cel de-al doilea Premiu Nobel care urma să i se decerneze. Ulterior, ca o ironie a sorții, nepoata Mariei Curie și nepotul lui Langevin s-au căsătorit. Este vorba de Hélène Joliot și Michel Langevin. Activitatea plină de succes a Mariei Curie va deschide calea către mai multe posibilități pentru femei de a se implica
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
fost privită ca fiind generată de jocul liber al discursului, o idee cu rădăcini în teoria jocurilor de limbaj ale lui Wittgenstein. Această subliniere a permisivității jocului liber în contextul mai larg al conversației și discursului duce postmodernismul spre adoptarea ironiei, paradoxului, a manipulării textuale, referințelor sau tropilor. Înarmați cu acest proces al chestionării bazelor sociale ale acestei aserțiuni, filosofii postmoderni au început să atace unitatea modernismului și a acelei unități cu rădăcini în Iluminism. Deoarece Modernismul a făcut din Iluminism
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
să le detroneze, să îmbrățișeze diversitatea și contradicția. O abordare postmodernă a artei respinge distincția dintre arta joasă sau înaltă. Respinge de asemenea granițele rigide și favorizează eclectismul, amestecul de idei și forme. Parțial datorită acestei respingeri el promovează parodia, ironia, scrisul jucăuș pe care unii teoreticieni o denumesc "jouissance". Spre deosebire de arta modernă, cea postmodernă nu privește această fragmentare ca pe un soi lipsă deloc dezirabilă ci o celebrează. Pe măsură ce tonul grav ce însoțea actul de căutare a adevărului este înlăturat
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
de jocul liber al discursului, o idee cu rădăcini în teoria jocurilor de limbaj ale unui filosof al limbajului ca Ludwig Wittgenstein. Această subliniere a permisivității jocului liber în contextul mai larg al conversației Și discursului conduce postmodernismul spre adoptarea ironiei, paradoxului, a manipulării textuale, referințelor sau tropilor. Înarmați cu acest proces al chestionării bazelor sociale ale acestei aserțiuni filosofii postmoderni au început să atace unitatea modernismului Și a acelei unități, cu rădăcini în Iluminism. Deoarece Modernismul a făcut din Iluminism
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]