9,794 matches
-
ne elibereze de comuniști, de aceea aduceți tot poporul alături de mine în boxa tribunalului”. Mi-au răspuns: „Bine, bine, poporul este simplu dar tu ești om cult; mâine să nu faci ironii cum ți-i obiceiul căci dacă nu te liniștești te judecăm în lipsă”. Pe la sfârșitul anchetei făcute de securiști, într-o zi am fost dus la anchetă de către un ofițer, un maior de la Tribunalul Militar București, am fost anchetat în prezența anchetatorului numit Polac. La fiecare întrebare a maiorului
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
meu. Ea vrea un dar și mai frumos. - Atunci poate vrei să-i dau hainele mele cele bune? Și vocea începe să-i tremure, o lacrimă îi cade pe obraz. Pentru el era o jertfă prea mare. - Dar nu, îl liniști mama. Preasfânta Fecioară nu vrea aceasta de la tine. Ea îți cere inima și dorește ca să i-o dai. - Inima mea? Dar vrei să mor, să te las singură?... aceasta nu... și rămânând puțin pe gânduri, îi pune această întrebare: mamă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
să ajungă la Iași, căci cei fără Dumnezeu aveau să-l aresteze în tren între Pașcani-Târgu Frumos, sau între Târgu Frumos-Podu Iloaiei. După arestarea Pr. Anton Bișoc, regretul și panica au cuprins sufletul credincioșilor după păstorul dispărut. Dar pentru a liniști spiritele, tot cei doi netrebnici din Săbăoani care l-au arestat, trimit din nou o telegramă anonimă, de astă dată din Timișoara cu textul următor: „Nu mă așteptați, sunt în viață, vă răspund de dincolo!” Predându-i telegrama la parohie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
binele și de aceea se lasă în mâinile lor cu toată încrederea. Dacă lumea întreagă i-ar spune să facă ceva, iar tatăl i-ar spune să nu facă, el ar alerga în brațele tatălui său și acolo ar fi liniștit. Nu vrea să facă decât voia lui, și tot ce-i spune el e cel mai mare lucru. De altă parte nu se ferește de a căuta să-și arate iubirea sa prin tot ce-i cade la îndemână, o
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în rugăciune și-i spune aceste cuvinte: „Bucură-te Marie, cea plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei”. Auzind acestea, tânăra Fecioară s-a tulburat, întrebându-se ce-ar însemna această salutare. Dar îngerul o liniști spunându-i: „nu te teme, Marie, ai aflat har înaintea Domnului. Iată că vei zămisli și vei naște un fiu și numele lui va fi Isus. El va fi mare și se va numi fiul celui prea Înalt. Dumnezeu îi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
răul. În felul acesta, când știți să scoateți roade de umilință din greșelile voastre, corespundeți întocmai sublimelor scopuri ale inefabilei Providențe. Dacă vă cuprinde teama că nu mergeți pe drumul adevărat ce duce la perfecțiune, consultați-vă directorul spiritual și liniștiți-vă prin ceea ce vă spune. Care este sfântul pe care să nu-l fi cuprins o asemenea teamă? Dar toți s-au liniștit meritând bunătatea lui Dumnezeu și ascultând întru totul de părintele lor spiritual. În gneral, numai după un
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cuprinde teama că nu mergeți pe drumul adevărat ce duce la perfecțiune, consultați-vă directorul spiritual și liniștiți-vă prin ceea ce vă spune. Care este sfântul pe care să nu-l fi cuprins o asemenea teamă? Dar toți s-au liniștit meritând bunătatea lui Dumnezeu și ascultând întru totul de părintele lor spiritual. În gneral, numai după un urcuș lung și greu ajungem la culmea perfecțiunii. Sf. Francisc de Sales spune: “Sunt statui a căror perfecțiune l-a costat pe artist
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
crimele săvârșite atunci, dar a respins ferm acuza adusă clerului și călugărilor Bisericii catolice. Cred, și aceasta este părerea mea personală, că vina lor nu este cu nimic mai mare decât a noastră, a oamenilor secolului XX, care ne luăm liniștiți ceaiul de dimineață ascultând la radio sau privind la televizor mulțimile alungate din casele lor, acele persoane torturate sau asasinate de ura și lăcomia demențială a altor oameni. Din punctul de vedere al Bisericii Catolice, aniversarul a avut ca obiect
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
soților Nasta, plecați în vilegiatură la mare. În holul spațios al apartamentului era multă lume, printre care ne-am strecurat cu tot protocolul cuvenit de prezentări și sărutări de mâini... până în camera lui Mihai, unde am putut sta în sfârșit liniștiți de vorbă. La despărțire, am promis să ne mai căutăm, dar, prins de problemele mele, am tergiversat până în ziua când am aflat că, isprăvindu-și concediul, Mihai se întorsese la Cluj. Trecuseră cele două jumătăți ale tinereții mele... Cea dintâi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Am plecat fără să cer explicații. Dar ceea ce a urmat a fost Infernul. Tot restul zilei și noaptea m-am perpelit ca pe tăciuni, am zăcut, am plâns în hohote, m-am zbătut în brațele Mamei, care încerca să mă liniștească... În primul rând nu reușeam să înțeleg despre ce putea fi vorba. După atâtea zile și nopți în care sălășluisem în Paradis, dintr-odată, din senin, fără nici o cauză obiectivă, eram zvârlit în adâncurile Gheenei... Cine putea fi acel cineva
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai curând „agnostică“, la Ariadna [Luscalov]... 6 iulie 1952 Noapte agitată sau mai bine zis - întreruptă... La douăsprezece și jumătate, iacătă-l pe Aranjuez, care mă făcu să-i ascult lamentațiile până pe la orele două trecute. Am încercat să-l liniștesc cum am putut. La șase și jumătate dimineața, a fost Tata cel care m-a trezit ca să mă duc la piață. Culcat din nou, am fost trezit de Sibylla [Tulliu] care venea să-și ia mașina de cusut. Iar la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
zadarnică... Cât despre situația mea proprie - nimic. Plutesc în neștire. 18 iulie 1952 Navarra nu mai e! A fost arestat, ca și Trixy... Am dat în viață totdeauna mai mult decât am cerut. Acesta e singurul lucru care mă mai liniștește... 19 iulie 1952 Plecarea lui Mihai. Oboseală și tristețe. Apoi - această discu ție cu Aranjuez în timpul căreia am fost nevoit să spun lucruri cum n-am mai spus niciodată... Să sperăm că toate acestea vor fi spre bine. 20 iulie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
găsit-o pe maică-ta în pat, aproape dormind, așa că am avut doar o scurtă conversație prin fereastră. Mihai s-a întors negru și cu nasul cojit. Am avut din cauza emotivității sale și câteva zile agitate. Totul însă s-a liniștit și se va sfârși definitiv în chipul cel mai fericit prin plecarea noastră la munte. Aici la București e o căldură îngrozitoare, însă pe mine nu mă supără întru nimic: acasă stau cu toate perdelele trase, într-un costum din
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
detestam până și pe Mihai, iar pe A.B., care urma să vină la mine în seara aceasta, aveam chef să-l dau pur și simplu pe ușă afară... 3 mai 1953 Zi petrecută alături de Infante. Asta m-a mai liniștit... Infantele a plecat, iar eu am rămas singur să mă ocup de pro gramul meu zilnic de lucru... Este o fericire că l-am alcătuit ieri, căci astăzi n-aș fi putut s-o fac: orice inițiativă, orice dorință, orice
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și cu lunile... În seara aceasta sunt plictisit și dezgustat la culme. și totuși, când mă gândesc că întreaga seară (acum e ora opt) îmi aparține și că nimic și nimeni nu mi-o poate răpi (nici chiar eu), mă liniștesc și încep să mă simt aproape fericit! Abjurare Nu mai ai nevoie de dragostea mea: căci ai făcut din ea un lucru de nimic, lipsit de valoare. Cu atât mai rău pentru mine! M-ai lăsat să ard în zadar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Respiri, ești mulțumit de tine și de viață, te întinzi cu plăcere pe laurii cuceriți cu atâta trudă și suferință și, inevitabil, te prăbușești din nou în abisul plictisului și al inutilului. Destinul lui Sisif! Singurul gând care te mai liniștește în cursul acestor căderi și înălțări succesive este ideea înșiruirii lor într-o spirală ascendentă; o ascensiune care se identifică cu sensul însuși al existenței: acela de neîntreruptă perfecționare a spiritelor până la totala identificare cu perfecțiunea din care au luat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
două lumi prăpăstioase ale relativului și aproximativului... Nu mai vreau să fiu rostogolit alături de alții, bob lângă boabe, de puhoiul necurmat al vieții, în neștire, în indiferență, fatalmente, năuc! 27 septembrie 1955 S-a întors Florino. Aceasta m-a mai liniștit, căci în seara asta, prima de la întoar cerea mea, mi-a fost greu: mă chinuie gândul împrăștierii mele între atâtea treburi, cărora pesemne nu le voi putea face față! și doar acum am la îndemână o scară a valorilor - scara
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
importanța pe care o avea pentru dânsul, pentru liniștea și seninătatea lui sufletească, faptul de a fi scris și de a scrie în continuare aceste lucrări de largă respirație, senzația de împlinire totală pe care i-o dădeau, înțelepțindu-l și liniștindu-i la rândul său zbuciumul sufletesc... Am stat de vorbă în neștire, atât ne era de bine, până aproape de orele trei noaptea și ne am despărțit cu promisiunea de a ne mai vedea și de sărbători, văzând și făcând, urmând
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Cocea, și torentele de lături pe care le revărsa pretutindeni funcționara dramatică Ghighi Marian, născută Sergent-Major, atât împotriva soțului ei de al doilea - Mircic -, cât și a tuturor prietenilor săi... Fapt este însă că, odată mascarada judiciară terminată, Mihai se liniști pe dinăuntru și primi pedeapsa nu cu resemnare, dar cu un fel de sportivitate și sfidare luminoasă. Cel puțin așa susținea uimită Alice, care, intrând după pronunțarea sentinței pentru a cere ceva în biroul lui Radu Marin, dădu acolo cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
toate a fost extraordinar! Toată lumea știa că dacă e ceva imposibil, apăi asta e să te sinucizi în arestul Securității. și uite că Mihai a do vedit că este posibil! Preocupată de îndatoririle ei de „choeforă“ tenace, Alice se mai liniștise puțin și puteam sta de vorbă cu dânsa într-o comuniune nostalgică, dar luminată întru credința că numai trupul Lui fusese dat pământului, dar că sufletul continua să viețuiască undeva lângă noi, pentru a ne iubi în continuare și pentru
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
liceu într-un cerc de prieteni, am hotărât de comun acord să ținem o asemenea ședință. Am pregătit din timp cartonul cu literele alfabetului și cu cifrele dispuse în cerc și, în prima seară când ne-am găsit singuri și liniștiți la mine acasă, am ținut ședința. Am pregătit chiar și hârtie și creion ca să notez răspunsurile, dar nu mi-a dat prin cap să înregistrez și întrebările pe care le puneam noi. Pătrunși la unison de solemnitatea gestului și a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mică atenție, acest glob de podoabă semnat de dânsul... Într-o zi, Alice Rădulescu îl invită pe Augustul meu la masă. De fapt, masa, cu toate că foarte bună, ca de obicei, era doar un pretext. Scopul vizitei era altul... După ce se liniștiră treburile gospodăriei și conu’ Mișu se retrase în dormitor ca să doarmă puțin, Tata stătu preț de câteva ore de vorbă cu Alice, expunându-i convingerile lui cu privire la viața de dincolo de moarte, convorbiri ce erau un balsam pentru sufletul bietei mame
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
uneori, să fi fost deja tunsă chilug din pricina păduchilor și, pe deasupra, să o mai și prindă furând. Atunci, gardienilor tare le părea rău că cineva ras în cap nu poate fi ras încă o dată, spre deosebire de o spinare bătută, pe care liniștit o mai poți bate o dată. Chilugul rămâne multă vreme chilug, îmi spunea mama, părul nu-i atât de cretin ca pielea. Am o fotografie: mama ca fată tunsă chilug, jigărită de i se lipește pielea de os, ținând o pisică
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
tălpile acelora le aparținea ca și lor înșiși. și că de cei pe care i-au zăvorât afară au scăpat pentru totdeauna - căci nimeni nu se mai poate întoarce din exil așa cum a plecat. Pe de altă parte însă, mă liniștește dorința acestor băgători-de-frică de a trăi acum - în propria casă mânjită de crimă - în același fel ca și dușmanii lor de până mai ieri. Căci lucrurile la care aspiră azi le interzic pentru totdeauna să mai lucreze la frica mea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu-i da posibilitatea severului administrator să aibă nici cel mai mic motiv de reproș privind calitatea muncilor efectuate. Se făcuse ora cinci postmeridian. Ambele truditoare încetau lucrul. O vor lua "da capo" mâine la ora șapte dimineața. Puteau merge liniștite la bucătărie de unde-și primeau rația zilnică de mâncare așa cum stabiliseră cu directorul spitalului. Dar la început a fost penibil. Întâmplarea i-a lăsat în suflet o amărăciune atât de persistentă, încât cu greu i se va putea șterge vreodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]