10,917 matches
-
curioși să fie martorii unei „nudități scandaloase la Met“. Cronicile proaste uneori ajută! Visul unei nopți de vară la operă Imediat după Faust, am plecat la Chicago să montez Visul unei nopți de vară de Benjamin Britten, cu un buget modest, dar cu totală libertate și cu un dirijor și cântăreți tineri, avizi de aventură și descoperiri. Am făcut cunoștință cu o generație nouă de cântăreți, dispuși să facă exerciții de actorie pentru a se debarasa de clișeele de joc, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de Peter Brook a fost cu siguranță benefic și chiar determinant, deschizându-i și revelându-i propria sa cale. Unele tehnici teatrale, precum exercițiile de pregătire ale actorilor, provin cu claritate de la Peter Brook. În pagini emoționante, Andrei Șerban evocă modest și cald toată recunoștința față de cel pe care Îl consideră principala referință a propriului său univers. Înrudirea spirituală Între universul lui Peter Brook și universul lui Andrei Șerban este profundă și ea evocă o sursă comună, imemorială, ancorată În sacru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
recent tradus În România, la Editura Polirom. Puțina englez\ pe care o [tiu i‑o datorez lui Andrei, care mi‑a recomandat‑o pe cea mai bun\ profesoar\ din Bucure[ti. A ajuta pe cineva s\‑[i `nsu[easc\, chiar modest, o limb\ e un cadou. Un cadou de viaț\... [i asta conteaz\ mult. ~n Japonia se ofer\ fraze `n dar, Andrei mi‑a oferit‑o pe Kali. * Spațiu de sub acoperi[ul unei cl\diri, mansard\ (engl.) (n.red). * Fragment din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Colegiul Harvard, 1949), an după care mi-a fost fizic imposibil să mai Îmbin cercetarea științifică cu conferințele, cu beletristica și cu Lolita (căci era pe drum - a fost o naștere grea, fiind un copil dificil). Blazonul Rukavișnikovilor este mai modest, dar și mai puțin convențional decât cel al Nabokovilor. Șildul este o versiune stilizată a unui domna (cuptor de cuvă primitivă), fără Îndoială o aluzie la topirea minereurilor din Ural descoperite de aventuroșii mei strămoși. Doresc să remarc că acești
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
compus mai târziu versurile de tinerețe, Închinate frumoaselor neîmbrățișate și acolo am urmărit morocănos, Într-o oglindă prost iluminată, Înălțarea spontană a unui straniu castel Într-o Spanie necunoscută. Când eram Însă foarte mic, mi se repartizase o improvizație mai modestă, situată neglijent Într-un ungher Îngust dintre un paravan de răchită și ușa care ducea la baia camerei de copii. Îmi plăcea să țin acea ușă Întredeschisă; prin ea priveam somnoros tremurul aburilor de deasupra băii din mahon, flotila fantastică
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Un sfert de secol mai târziu, am aflat două lucruri: că Burness, care Între timp murise, era foarte cunoscut la Edinburgh ca un traducător erudit al poemelor romantice rusești - altarul la care mă Închinasem cu fervoare În adolescență: și că modestul meu maestru de desen, a cărui vârstă o sincronizam cu cea a străunchilor mei și a bătrânilor servitori ai familiei, se căsătorise cu o tânără estoniană cam În aceeași perioadă când m-am căsătorit eu. Când am aflat aceste evoluții
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Am descoperit de asemenea foarte curând că un „lepidist“‚ care Își vede liniștit de treaba lui, este predispus să producă reacții ciudate altor făpturi. De nenumărate ori, când se organiza un picnic și eu Încercam sfios să-mi introduc neobservat modestele mele ustensile În căruța cu bănci mirosind a smoală din cauza unei substanțe folosite pentru a ocroti caii de muște sau În Opelul decapotabil mirosind a ceai (așa mirosea benzina acum patruzeci de ani) vreun văr sau vreo mătușă remarca: „Chiar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
justificată, tânărul versificator rus nu mai avea de Înfruntat un handicap special. În contrast cu vocabularul bogat al versului satiric sau narativ, elegia rusă suferea de boala gravă a anemiei verbale. Numai când intra pe mâini bune reușea să-și depășească originea modestă - palida poezie franceză din secolul al optsprezecelea. Este adevărat că pe vremea mea o nouă școală Încerca să distrugă vechile ritmuri, dar Începătorul conservator tot la acestea recurgea când căuta un instrument neutru - poate pentru că nu voia să se abată
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
varianta lor cea mai bună, produceau o notă spartă vibrând pe alocuri În operele unor poeți adevărați (mă gândesc Îndeosebi la Aleksandr Blok). În varianta lor cea mai proastă, puteau fi asemănate cu acele cântece În stil apaș, compuse de modești oameni de litere și interpretate de doamne planturoase În barurile de noapte pariziene. Mediul lor natural era populat de privighetori Înlăcrimate, lilieci Înfloriți și alei mărginite de copaci foșnitori ce Înnobilau parcurile nobilimii de țară. Acele privighetori scoteau triluri și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu tocurile Înalte, În pas vioi, toate trei cu mâinile vârâte În buzunarele hainelor bleumarin și, dând din când În când din capetele pline de panglici și de flori, ca să alunge muștele. Foarte curând am dat de urmele Tamarei În modesta dașka (căsuța de vară) Închiriată de familia ei În sat. Mă plimbam călare sau cu bicicleta prin apropiere și, cu senzația bruscă a unei explozii orbitoare (după care, inimii mele Îi trebuia un răgaz ca să-și revină) dădeam peste Tamara
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
este: pion la b8, luând un cal, după care urmează trei frumoase șah-maturi ca răspuns la descoperirea unor șahuri la rege al negrului; dar negrul poate apăra această manevră strălucită nedând șah la alb și În schimb executând o mutare modestă de extindere În altă parte a tablei. Într-un colț al foii de hârtie cu diagramă, observ un timbru ștampilat care Împodobește și alte hârtii și cărți pe care le-am scos din Franța pentru a le duce În America
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
gotice sfidând norii; dar și Inchiziția; și "Pericolul otoman": un veac sângeros, zbuciumat, un veac de răscruce în istoria omenirii. În Răsărit, la Gurile Dunării, țările române, luptând singure împotriva cotropirii otomane, apărându-și ființa și libertatea, și-au adus modesta contribuție și la apărarea civilizației europene. Din păcate, Apusul n-a înțeles atunci, precum nici mai târziu, nici astăzi chiar rostul nostru de străjer la "Porțile Creștinătății", în acest spațiu "geostrategic" de la Marea Neagră; și nu ne-a ajutat ca împreună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Maria va cere Domnului pentru fratele ei să-ți dea slobozenia. Îmi voi lega inelul de al tău... Și ne vom încununa fericiți stăpânitori ai mării... Că eu, Voichițo, țintesc mai departe, mult mai departe decât a fi doar un modest principe al Mangopului! Voichița mângâie cu piciorul gol spinarea câinelui. -Știu principe. Ai vise mari, împărătești. Le vei putea împlini oare? Alexandru sare în picioare și rostește cu pasiune: Am și pornit către împlinirea lor! Abia aștept să mă avânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
această "Miracoloso țărișoară, Moldaviae", de care nimeni nu știa nimic o căutau pe harta Europei și n-o găseau , dar care, totuși, a făptuit minunea de a face de petrecanie prea puternicei oștiri a Împărăției otomane, cu mijloace așa de modeste. David și Goliat, spune cu mândrie Maria. E un miracol, desigur... Miracolul se cheamă spiritul de sacrificiu, disprețul față de moarte al acestor viteji "țărani proști" cum spui tu, Alexandre -, dar se cheamă și Ștefan, tactica și strategia, inteligența, "geniul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca-n iarmaroc pentru cei douăsprezece mii oșteni juruiți în tractat! Nu toți în Polonia gândesc ca el, ia cuvântul Tăutu. Mulți se uimesc și se întreabă: "Cum e posibil? Moldova, o țară atât de mică, cu mijloace atât de modeste -, să înfăptuiască lucruri atât de mărețe, aproape peste fire? E un miracol!" Monseniorul Dlugosz, episcopul Cracoviei, te are în mare admirație. A scris prea frumoase cuvinte despre "Ștefan cel Mare". Citanie Ioane! și Stanciu despăturește o hârtie și i-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Fugarii aruncau nu numai armele, ci și hainele, șeile, ca să scape fie neînarmați și goi, și se aruncau în Nistru..." Ian Dlugosz, Cronica Polonorum * "...Ștefan Voievod al Moldovei, oștean viteaz, bărbat mare în primejdie, mare la suflet în nenorocire și modest în norocire pe care o credea orânduită de la Dumnezeu; el a fost mirarea stăpânitorilor și noroadelor, când cu mijloace modeste a făptuit atâtea lucruri mărețe." Nicolai Caramzin, Istoria Rusiei * " Se spune că voievodul Ștefan a fost vestit... pentru priceperea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ian Dlugosz, Cronica Polonorum * "...Ștefan Voievod al Moldovei, oștean viteaz, bărbat mare în primejdie, mare la suflet în nenorocire și modest în norocire pe care o credea orânduită de la Dumnezeu; el a fost mirarea stăpânitorilor și noroadelor, când cu mijloace modeste a făptuit atâtea lucruri mărețe." Nicolai Caramzin, Istoria Rusiei * " Se spune că voievodul Ștefan a fost vestit... pentru priceperea lui în disciplina militară și pentru strălucitele lui războaie. Căci în privința veșnic admirabilei virtuți și vitejii s-a arătat mai presus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
biruitor contra dușmanilor. Nu în zadar, ești socotit printre eroii secolului nostru!" Din Matei Miechovski, cronicar și medic polonez, Chronica Polonorum * "Ștefan Domn al Moldovei oștean viteaz ca un al doilea Alexandru cel Mare. A săvârșit fapte mari cu mijloace modeste..." Nicolai Karamzin, Istoria Rusiei * "Bărbat în toate veacurile, vrednic de aducere aminte pentru mărirea sufletului său, pentru agerimea sa, pentru priceperea sa în ale războiului și pentru norocoasele sale războaie împotriva turcilor, polonilor și tătarilor". (Și ungurilor adăugăm noi). Cromer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de un om... ce iese din granițile lui înguste... Istoria îl îmbățișează, îl încununează, îl predă secolelor ca o pildă pentru generațiile viitoare. Împărăția bizantină și-a căutat omul ei. 1100 de ani nu se putea stinge cu un act modest, omenesc. Și-a căutat un erou, un erou care să nu se supună un simbol. Avea nevoie de o inimă care să nu cunoască nici bucurie, nici teamă, un bărbat care să urce treaptă cu treaptă Golgota lui. Un împărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și ea. Atingerea unei coapse îngăduitoare e suficientă pentru ca femeia să fie introdusă, cum spune autorul, în echipa pentru rai. O fetiță care are grijă de frățiorul ei este cooptată și ea. „Bagajele” sunt de tot felul, de la cele mai modeste la cele mai cuprinzătoare. „Un pumn de castane, scrie Valeriu Cristea, trebuie să ajungă, neapărat, cu mine în paradis” (15). Tot așa, o pată de lumină pe masă, înregistrarea unui cor de ruși albi, atmosfera unei zile, dar și, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu nepăsare, acolo, în bucătărie, și pe mine. Care mă înfruptam cu nerușinare, pe tăcute și pe furiș, din acea coapsă de fată nubilă pe care fusta strâmtă, de culoare - precis - maro și poziția ghemuită în care stătea, pe un modest scăunel, o făcea atât de ispititoare. Din colega lui Jeni n-a mai rămas, cu timpul, decât coapsa ei. O zeiță fără nume și chip care, ascunsă în tufișurile memoriei mele, nu binevoiește să-mi dezvăluie decât acea parte, superbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ieșeau din picioare, într-un chip caraghios și simpatic. Șleamp, șleamp. Micuță, energică, de o veselie mocnită, plină de bunătate. Ceva foarte puternic ne unea în acele clipe, ascunse de capriciul memoriei, ca niște boabe de diamant, în acei pantofiori modești și scâlciați. * De revelionul 1962-1963 nu-mi amintesc. Poate că n-a fost nici un „revelion”... Oi fi stat acasă, cu părinții... Îmi amintesc, în schimb, bine de după-amiaza și seara zilei de 31 decembrie când, împreună cu cel mai bun prieten
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
trei copii. Dar pe nimeni n-am avut care să mă ajute și mult am plâns și am suferit cu amar. Am împărțit cu mine însămi durerea și amarul. Nimeni din jur nu mă vedea, cât de greu și ce modest trăiam. Doar Dumnezeu de sus vedea. în acele clipe grele de durere și suferința L-am văzut pe Dumnezeu lângă mine. Era dincolo de lacrimile mele și-L vedeam prin ele. Duminică îmi găseam refugiu și tărie. Le primeam în Sfântă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
bine municipiul nostru, după cum dorește, si la urma să-i dea lui cunună în Rai! Anii au trecut în grabă și mă gândesc la trecutul meu. La cât de mult m-a ajutat Dumnezeu pe mine si familia mea. Așa modest cum mi-am crescut copiii, au fost primii la școală la învățătură. Toți trei au liceul, unul din ei a fost și șef de promoție. Și doi au făcut și facultate pe vremea lui Ceaușescu. Și nici o oră de meditații
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mea călătorie. Când vorbea răspândea multă iubire duhovniceasca, multă smerenie și arată mult respect pentru semeni. Nu degeaba l-a pus Biserică să reprezinte România. E vrednic și merită. Apoi am dat darurile pe care le-am dus și o modestă suma de bani (dolari). S-a bucurat pentru toate, mi-a mulțumit spunându-mi și „Bogdaproste!”. Și eu m-am bucurat mult că a apreciat micul dar pe care-l dădusem. între timp a venit o măicuța și i-a
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]