10,211 matches
-
mele să fie considerate într-o zi ca o tentativă de a regăsi izvoarele uitate ale inspirației literare"23. Literatura este "fiica mitologiei" ale cărei funcții - de a povesti întâmplări, de a povesti "ceva semnificativ" - le-a preluat, deoarece orice narațiune prelungește marile povestiri relatate de mituri: "Eu cred că interesul nostru pentru narațiune face parte din modul nostru de a fi în lume (...) suntem ființe umane formate din întâmplări. Iar omul nu va renunța niciodată să asculte povestiri"24 . Căutându
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
izvoarele uitate ale inspirației literare"23. Literatura este "fiica mitologiei" ale cărei funcții - de a povesti întâmplări, de a povesti "ceva semnificativ" - le-a preluat, deoarece orice narațiune prelungește marile povestiri relatate de mituri: "Eu cred că interesul nostru pentru narațiune face parte din modul nostru de a fi în lume (...) suntem ființe umane formate din întâmplări. Iar omul nu va renunța niciodată să asculte povestiri"24 . Căutându-și "cititorii "operei", nu pe cei ai romanului sau ai omului de știință
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
revelează valori și semnificații ale condiției umane necunoscute sau imperfect înțelese până atunci." Contestând "moartea romanului", Eliade susține că literatura epică (romanul, nuvela, povestirea) nu poate dispărea "pentru simplul motiv că imaginația literară prelungește creativitatea mitologică și experiența onirică. Posibilitățile narațiunii sunt infinite, pentru că infinite sunt "personagiile" și "evenimentele" atât în viață și în istorie, cât și în universurile paralele pe care le fundează imaginația creatoare". În ce privește analogia dintre fenomenul religios și opera literară, așa cum fenomenul religios este o hierofanie - revelând
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
opera științifică, o lectură care-i respectă intenția de a nu păși nicio clipă în "urma" marilor modele, asimilând creația istoriei și construind premisele momentului următor"32. În acest sens, opera lui Mircea Eliade trebuie citită ca un întreg, fiecare narațiune se integrează în totalitatea operei, "așa cum aceasta se include în Marele Text al cărui hermeneut este chiar naratorul care restaurează sensurile deghizate ale mythos-ului"33. Fără a se vrea un filozof sau un istoric al religiilor, Eliade se dorește autor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în plan literar), iar mai târziu spiritul enciclopedic și admirația manifestă (v. Jurnalul) "față de adevărații oameni de știință", o recrudescență a preocupărilor din copilărie și adolescență (entomologie, științele naturii, fizică, chimie). Citând o observație a lui Eliade ca pretext pentru narațiunea Dayan ("Structura gândirii științifice nu ți-o revelează decât geniile și inovatorii. Cât am învățat din observația aceasta a lui Einstein - într-o conversație cu Heisenberg: "Teoria este aceea care decide ce putem observa!..." Sau, cum îmi spunea matematicianul Bellman
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de către oameni de știință și începe să fabuleze în prelungirea lor, imaginația completând lacunele științei. În cadrul decorului realist clasic, scriitorul dezvoltă o teorie deosebit de ingenioasă, situată în continuarea ideilor emise de științele exacte contemporane, proiectându-și opera în domeniul S.F. Narațiunile devin astfel concretizarea unor vise, ale unor aspirații realizabile deocamdată doar în plan literar"41. Sunt citate ca ilustrări ale acestei afirmații narațiunile Les trois Grâces, Tinerețe fără de tinerețe, Dayan, Un om mare. De asemenea, "multe din obsesiile filosofului sunt
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
deosebit de ingenioasă, situată în continuarea ideilor emise de științele exacte contemporane, proiectându-și opera în domeniul S.F. Narațiunile devin astfel concretizarea unor vise, ale unor aspirații realizabile deocamdată doar în plan literar"41. Sunt citate ca ilustrări ale acestei afirmații narațiunile Les trois Grâces, Tinerețe fără de tinerețe, Dayan, Un om mare. De asemenea, "multe din obsesiile filosofului sunt reluate și dezbătute și în plan literar", deoarece omul de știință și scriitorul sunt "două fețe distincte ale aceluiași personaj", întâlnite "într-un
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sunt aduse la suprafața textului și îndelung explicate". Impresia este "de la un punct, că faptele de existență sunt chemate să ilustreze teoriile mitografului, și nu invers", că "teoriile asfixiază într-o oarecare măsură viața personajelor și încetinește intriga mitologică a narațiunii", proza este "prea demonstrativă" dând senzația unui "eseu erudit recitat de actori-teoreticieni, tobă de carte"44. Despre aceeași proză, Marta Petreu consideră că este redevabilă în mare măsură unor opere ca Mitul eternei reîntoarceri, Aspecte ale mitului, și unor capitole
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în exegeze animate de un cert elan hagiografic 49". În ceea ce privește ultima etapă a creației, critica literară a constatat o sinteză tot mai pregnantă a ideilor scriitorului, prezența acestora în opera literară fiind tot mai confiscantă: "Arta spectacolului este teoretizată în narațiuni cu un profund caracter eseistic, în care epicizarea ideilor slujește demonstrația", iar textele se transformă într-un "fals tratat pentru uzul autorilor dramatici"50. Proza scurtă Adio!... a fost socotită o teoretizare a teatrului ritualic, pandantul la "introducerea la o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sfera istoriei religiilor nu se poate dedubla în așa chip încât, scriind în prozele fantastice despre simboluri și coincidențele oximoronice, să uite de știința lui"56; la fel, Ștefan Borbély se declară sceptic cu privire la afirmațiile lui Eliade despre faptul că narațiunea Șarpele ar fi produsul pur al imaginației și că n-ar fi folosit nimic din simbolismul sau mitologia șarpelui "nu putem crede că Eliade l-a suprimat cu totul pe știutorul de simboluri din el atunci când a elaborat romanul"57
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
limbajul grupării Fedeli d'Amore și interpretarea pe care Jacques de Baisieux o dă sensului cuvântului Amor, le regăsim în subcapitolul Esoterismul și creațiile literare: trubadurii, Fedeli d'Amore, ciclul Graalului, din volumul al treilea. Eliade însuși oferă cheia interpretării narațiunii Podul: "V-am dat cheia: gândiți-vă la istoria religiilor, la ce aș putea numi taina primei repetiții, la misterul acestei expresii: a doua oară, expresie aparent banalizată printr-o excesivă uzură, și deci profanizare a limbajului, dar care păstrează
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
întreaga operă a lui Eliade să fie "un rechizitoriu împotriva acestei uitări care este marea, dacă nu singura problemă a omului contemporan"99 apare ca evidentă. (Astfel se explică frecvența personajului amnezic și încercările de anamneză prin diverse tehnici; o narațiune ca Les trois Grâces va oferi o soluție de recuperare a stării paradisiace.) În Fragmentarium, Eliade vorbea de necesitatea romanului românesc de a impune literaturii universale "măcar două-trei personaje-mituri. Nu e vorba de un "tip", avar, amant, gelos etc. - ci
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
deprindă un limbaj bazat pe un sistem mitologic. Pentru cercetătorul trăind în afara spațiului mitic, comunicarea cu cel dinăuntrul mitului presupune înțelegerea mitului, adică introducerea în acel spațiu", un sistem intraductibil și inteligibil pentru cei care "trăiesc" miturile 103. Genul de narațiune pe care îl cultivă Eliade se raportează la funcția mitului de a revela "cum ceva a luat ființă" ("Atracția omului modern pentru mituri trădează dorința lui ascunsă de a asculta povești, de a afla cum lumile iau ființă și ce
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Eliade se raportează la funcția mitului de a revela "cum ceva a luat ființă" ("Atracția omului modern pentru mituri trădează dorința lui ascunsă de a asculta povești, de a afla cum lumile iau ființă și ce se întâmplă cu ele"), narațiunea fiind o formulă readaptată conștiinței moderne a mitului și a mitologiei 104. Trăsăturile narațiunii mitologice (așa cum însuși Eliade numește proze de genul Pe strada Mântuleasa), ultima dintre axele stilistice ale creației eliadești, evidențiate de E. Simion (alături de faza indică, proza
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Atracția omului modern pentru mituri trădează dorința lui ascunsă de a asculta povești, de a afla cum lumile iau ființă și ce se întâmplă cu ele"), narațiunea fiind o formulă readaptată conștiinței moderne a mitului și a mitologiei 104. Trăsăturile narațiunii mitologice (așa cum însuși Eliade numește proze de genul Pe strada Mântuleasa), ultima dintre axele stilistice ale creației eliadești, evidențiate de E. Simion (alături de faza indică, proza de tip existențialist/trăirist, romanul joycian Lumina ce se stinge și proza fantastică bazată
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
indică, proza de tip existențialist/trăirist, romanul joycian Lumina ce se stinge și proza fantastică bazată pe simbolurile luate din folclorul românesc) definesc "o istorie în care se manifestă semnele cosmice și se prelungesc, sub înfățișări profane, semnele sacre", "o narațiune în care cititorul descoperă mituri în faptele obișnuite ale vieții", și care devine comprehensibilă printr-o lectură a semnelor, relevând simbolurile și miturile, și având ca finalitate resacralizarea universului 105. Acest tip de narațiune "definește natura și stilul povestirii eliadești
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sub înfățișări profane, semnele sacre", "o narațiune în care cititorul descoperă mituri în faptele obișnuite ale vieții", și care devine comprehensibilă printr-o lectură a semnelor, relevând simbolurile și miturile, și având ca finalitate resacralizarea universului 105. Acest tip de narațiune "definește natura și stilul povestirii eliadești după cel de-al doilea război mondial"106. Nucleul mitic al numelui, încărcătura lui mitică se pot observa însă din faza premergătoare narațiunii mitice (de aceea, seria de proze destinate analizei poate fi extinsă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
miturile, și având ca finalitate resacralizarea universului 105. Acest tip de narațiune "definește natura și stilul povestirii eliadești după cel de-al doilea război mondial"106. Nucleul mitic al numelui, încărcătura lui mitică se pot observa însă din faza premergătoare narațiunii mitice (de aceea, seria de proze destinate analizei poate fi extinsă și la altele decât cele mitice). Numele propriu intră într-o semioză care relevă adeseori o tehnică a camuflajului, conformă dialecticii sacru/profan: "prin simplul fapt că se arată
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o "figură" ce-i rezumă simbolic destinul"70. Culianu compara acțiunea protagonistului Nopții de Sânziene cu aceea a litomantului care restituie un semnificat unui semnificant, chiar dacă par eterogeni unul în raport cu celalalt, așa cum piatra pare eterogenă față de evenimente; tot astfel, funcția narațiunii este de a stabili legături, chiar dacă stranii, între serii fenomenologice disparate, trimițând la înțelesul pe care Eliade îl dă mitului, povestire adevărată în măsura în care explică originea mitică a unei situații, a unor obiecte etc.71. Această funcție a narațiunii o ilustrează
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
astfel, funcția narațiunii este de a stabili legături, chiar dacă stranii, între serii fenomenologice disparate, trimițând la înțelesul pe care Eliade îl dă mitului, povestire adevărată în măsura în care explică originea mitică a unei situații, a unor obiecte etc.71. Această funcție a narațiunii o ilustrează Pe strada Mântuleasa..., funcție de anamneză care restabilește "evenimentele scurse într-o anumită "ordine" ascunsă, recunoaște miracolul în istorie, ceea ce a fost "hierofanie", dar n-a fost percepută ca atare" și înfățișează istoria ca "vehicul al unei trame transcendente
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
felul în care numele personajelor dobândesc sens, deoarece motivarea redevine transparentă, își redobândește înțelesul primitiv 74. Asemeni obiectelor, numele personajelor devin hierofanii, "își evocă originea care, în mod obișnuit, nu este transparentă". Emblematică pentru înțelegerea viziunii asupra numelor proprii din narațiunea mitică este încercarea identificării Adrianei/Arianei și, implicit a Adinei, care își câștigă identitatea datorită confuziei cu A(d)riana. Alessandrini o prezintă "ea, Adriana, Ariana... A vorbit de tine tot timpul. La început, credeam c-o cheamă Adina. Dar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Columna nesfârșită, era definit de către Eliade într-o scrisoare ca "muză, inspirație, destin" - vezi infra; În curte la Dionis este "fata verde, Una"). Premoniția în trecut a lui Beldiman este continuată de Adriana (o altă ipostază a lui Beldiman), finalul narațiunii marcând începutul concretizării prezicerilor din planul ficțional 93. Într-o relație de sinonimie cu supranumele Adrianei, Împărăteasa, intră numele ghicitorului, Vasile, care provine din numele personal grecesc Basíleios cu semnificație clară pentru greci: basileus "rege, conducător" (există și o formă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
între 1945 și 1959 (în ordinea în care sunt comentate: Douăsprezece mii de capete de vită, O fotografie veche de 14 ani, La țigănci, Ghicitor în pietre, Fata căpitanului, Un om mare) "dezvoltă o anumită idee a fantasticului" și pregătesc narațiunea mitică; se caracterizează "prin unitate de stil și de atmosferă" și, deși "programatic "mediocre" ca limbaj", ilustrează "mai bine decât altele originalitatea fantasticului eliadesc". Eugen Simion observă un "maniheism" al personajelor care se clasifică în cei care nu cred, agenți
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu atribute asemănătoare eroului caragialian - "dorință patologică de comunicare", graba, orgoliul de nu se lăsa păcalit 219 - a "grobianului", "lăudărosului" "lipsitului de imaginație negustor de vite" ca "protagonist al unei întâmplări de aspect supranatural", face din nuvelă "cea mai pură narațiune fantastică a lui Eliade" 220. Emfaza cu care își clamează numele este o dovadă, în primul rând, a naturii narcisiste: "Eu sunt Gore... Iancu Gore, om de încredere și de viitor"221, "Ai să mai auzi dumneata de mine, îi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este actul principal în interpretarea operei. Întâmplarea care are loc în prezentul profan este de fapt o evocare periodică a întâmplării primordiale, sacre, a evenimentului mitic, după cum se arată în Sacrul și profanul 342. Relaționând cei doi termeni - întâmplarea și narațiunea, Eliade spune în Încercarea labirintului: "Eu cred că interesul nostru pentru narațiune face parte din modul nostru de a fi în lume. Ea răspunde nevoii noastre de a auzi ceea ce s-a întâmplat, ceea ce pot ei să facă... suntem ființe
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]