9,005 matches
-
Ea își dă seama curând de mediocritatea soțului ei, iar ignoranța, neseriozitatea și lipsa lui de tandrețe o fac să sufere. Aflată în refugiu în martie 1814 la palatul din Tours al contesei de Listomère-Landon, Julie se îndrăgostește de tânărul nobil englez Arthur Grenville. Căderea regimului napoleonian și Restaurația o aduce din nou la Paris, unde soțul ei, care trecuse de partea regaliștilor, își recapătă titlul nobiliar de marchiz și este numit general în garda regală și pair al Franței. Trei
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
lui Amancio a fost valid, dar că Ubisoft ar trebui să facă efortul pentru a permite schimbarea de gen al personajului. Amancio a încercat să înlăture orice confuzie, spunând că: "Înțeleg care este problema, îi înțeleg cauza, care este una nobilă, dar nu cred că este relevant în cazul lui "Unity". În "Unity", ești în pielea acestui personaj, Arno, și atunci când te joci co-op tot în pielea lui Arno ești - toată lumea este. E la fel ca în cazul lui Aiden Pearce
Assassin's Creed Unity () [Corola-website/Science/335248_a_336577]
-
Journal", a considerat că romanul a fost încadrat greșit în genul science fiction, fiind mai degrabă „un roman filosofic despre natura binelui și a răului și ce se întâmplă atunci când un om încearcă să facă ceva bun pentru un scop nobil, dar sfârșește producânt un rău incalculabil”. În pubicația catolică "Commonweal", Paul Q. Kane recunoaște că Russell a cercetat cu atenție istoria de început a misiunilor iezuite și spiritualitatea iezuită, considerând că a adus la zi cu succes povestea iezuiților marcanți
Pasărea Domnului () [Corola-website/Science/335307_a_336636]
-
dovedită a fi vinovată era condamnată la pedeapsa cu moartea. 3. Generozitatea - este valorată în perioada jahiliyya de oamenii cu avere și statut, în islam generozitatea este datorata lui taqwă ( credința) în Dumnezeu. 4. Războiul - era privit ca o profesie nobilă și izvora din mândrie și spiritul de clan,ʻasabiyya. In islam războiul salvează religia, rasa și societatea islamică față de intruși. 5. Relațiile sociale - fiecare trib avea o viață separată unul față de celălalt, după apariția islamului, societatea musulmană de la Medina a
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
i-au lăsat pe americani vulnerabili și speriați, iar această teamă a fost accentuată profund de către melodrama pusă în scenă pe aproape fiecare post de televiziune. În ceea ce părea a fi o piesă de tatru, Statele Unite reprezentau individul onest și nobil ce avea de înfruntat o mare amenințare ce se ascundea pretutindeni. În urmă unei analize a știrilor difuzate pe postul de televiziune american Fox News, Elisabeth Anker a afirmat că“Melodrama a definit America drept mântuitorul eroic cu un mandat
Arabii și musulmanii în mass-media americană () [Corola-website/Science/335387_a_336716]
-
Lui Adalbert nu i-a trebuit mult să-și dea seama că nu era ușor să-și evanghelizeze poporul. După șase ani de grea osteneală, nereușind să elimine poligamia, comerțul cu sclavi și vrăjitoriile, și neadaptându-se la intrigile familiilor nobile și la lipsa de ascultare a clerului, s-a considerat incapabil pentru misiunea de păstor și, în anul 988, a mers la Roma. I-a expus papei Ioan al XV-lea dificultățile sale, a pus în mâinile sale misiunea de
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
Guise, care era cu doi ani mai mic decât ea. Ei au avut 14 copii, printre care și Charles, Duce de Guise și Louis al III-lea, Cardinal de Guise. Ea a avut o aventură intens mediatizată cu un tânăr nobil, Saint-Mégrin, care a fost ucis de către soțul ei. Evenimentul a fost dramatizat în pisa lui Alexandre Dumas "Henri III et sa cour" (1829). Henric de Guise a fost liderul facțiunii catolice în Războiul Francez al Religiilor. Din 1584, conflictul dintre
Catherine de Cleves () [Corola-website/Science/331623_a_332952]
-
s-a căsătorit cu János Bohus, un slovac maghiarizat, mare moșier în părțile Aradului, iar după căsătorie se mută cu soțul ei la Șiria, în județul Arad. În jurul anului 1840, cu sprijinul contesei Tereza Brunswick, înființează la Arad, "Asociația Femeilor Nobile" și deschide primele grădinițe la Arad și Șiria. În anul 1844 a finanțat tipărirea unui album "Aradi Vészlapok", iar cu banii obținuți din comercializarea acestuia a sprijinit sinistrații în urma inundațiilor din același an. În timpul revoluției din 1848-1849 a transformat un
Antónia Szögyény-Bohus () [Corola-website/Science/331628_a_332957]
-
Karatzis, alternativ Rallou Karatza, în ; n. 1799, Constantinopol - d. 1870, Thonberg (astăzi face parte din orașul Leipzig), Germania) a fost o actriță greacă, conducătoare de teatru, traducătoare și participantă la Războiul de Independență al Greciei. Ralú se trăgea din familia nobilă (fanariotă) Caradja. A fost fiica cea mai mică a domnitorului fanariot Ioan Gheorghe Caragea, domn al Principatului Valahiei (1812-1818) și a soției acestuia, "Elena" (născută "Scanevi"), fiica unui bancher din Constantinopol. Formată în cultura europeană, a primit o educație aleasă
Domnița Ralu Caragea () [Corola-website/Science/331636_a_332965]
-
Conții della Scala din Bucovina, referitori la Scaligeri din Verona, sunt descendenții unei vechi familii nobile italiane, apoi austriece, care s-a integrat în Ducatul Bucovinei, după acea în România. Familia celebră Della Scala a hotărât soarta orașului Verona peste un secol (1261-1387), dar a fost reprezentată nu numai acolo. O ramură a familiei a fost
Familia Della Scala (Editura Bucovina) () [Corola-website/Science/331665_a_332994]
-
și James, Duce de Berwick, ea este strămoașa Contelui Spence și a Dianei, Prințesă de Wales ca și a Ducilor de Berwick, mai târziu Duci de Alba și a lui Cayetana Fitz-James Stuart, Ducesă de Alba, persoana cu cele mai multe titluri nobile din lume.
Arabella Churchill () [Corola-website/Science/331674_a_333003]
-
înființată Academia Franceză de către cardinalul Richelieu, în 1635. Ea este menită să dea, printre altele, un dicționar și o gramatică. În concepția oficială, limba trebuie să se bazeze pe franceza de la curte, lexicul să fie elegant și ales, corespunzător stilului nobil cerut de canoanele literaturii clasiciste. Se efectuează o „purificare” a limbii de cuvintele considerate inferioare: cuvinte considerate vulgare, provincialisme, arhaisme, italianisme, termeni tehnici și savanți. În societatea doamnelor din aristocrație se ajunge la o extremă a acestei purificări, cunoscută sub
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
este o luptă grosolană și fără finețe. Manipularea armelor albe - spada lungă, cât și toporul de luptă, ciocanul de luptă, lancea, buzduganul, etc. - necesită competențe tehnice și o învățare lungă. De fapt, scrima face parte integrantă din educația unui tânăr nobil. Este predată de maeștri de scrimă, care și înregistrează cunoștințele în tratate tehnice. Aceștia arată serii de mișcări în funcție de arma folosită și de situația. Fiecare mișcare fac obiectul unei ilustrații și al unui comentariu. De pildă, în așa-numită tehnica
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
mai făcut parte din națiunea secuiască. Exceptați de la serviciul militar acei secui săraci care au trăit pe pământul altor oameni ca funcționari sau ale căror bunuri a fost în valoare mai mică de 3 forinți. Ei au pierdut drepturile lor nobile după același regulament. Dupa [[secolul al XV-lea]], poporul secuiesc a devenit monopolizat de primele două clase. În 1511 și în 1519, secuii s-au revoltat împotriva comandanțiilor supremi. Libertatea secuilor, de asemenea, a scăzut atunci când judecătorii regali au fost
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
Bierzo, marchiza din Velez XVIII, XXV de ceață Countess și de trei ori mai mare din Spain.1 2 era cunoscut în mod obișnuit că porecla "Red Ducesa", din cauza idealurilor sale republicane și opoziția față de Franco, care a făcut un nobil aristocrat atipic. reședința să principala a fost palatul lui Medina Sidonia, Sanlucar de Barrameda, care adăpostește una dintre cele mai mari arhive private din Europa. A publicat mai multe române, iar activitatea să istoriografica destul de controversat și controversat. El a
Luisa Isabel Álvarez de Toledo () [Corola-website/Science/335748_a_337077]
-
prințul evreu urmărea de pe acoperișul casei sale procesiunea intrării în oraș a noului prefect Valerius Gratus, o țiglă se desprinde și-l lovește pe demnitarul roman, doborându-l de pe cal. Messala îl acuză pe Iuda de tentativă de asasinat, iar nobilul evreu este trimis, fără a fi judecat, ca sclav pe viață la galere; mama și sora lui sunt închise într-o închisoare romană, iar averea familiei este confiscată. Iuda jură să se răzbune pe Messala, iar pe drumul către port
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
din secolul al XVI-lea. În timpul perioadei de reînnoire a culturii naționale ruse de la începutul secolului al XIX-lea, coronițele în formă de diademă au devenit o parte din veșmintele oficiale purtate de membrii familiei imperiale ruse și de femeile nobile de la curtea imperială. Aceste „cocoșnicuri” au fost inspirate în aceeași măsură de moda renascentistă italiană și de arcelet-urile franțuzești, în timp ce cocoșnicurile rusești autentice erau încă purtate de femeile din clasa de mijloc și de țărăncile bogate ale vremii. În această
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
inginer constructor), "Vintilă" (1867-1930, prim-ministru), "Maria" (1868-1945, mama poetului Ion Pillat), "Tatiana" (1870-1940) și "Pia" (1872-1946, căsătorită Alimăneșteanu). Mărturiile celor care au cunoscut-o pe Pia Bratianu o descriu ca „"o ființă de o rară modestie și de o nobilă simplitate, trăsături cultivate prin educație. Mândră din fire și nu lipsită de o sclipitoare ironie, a avut aceeași înțeleaptă seninătate în fața bucuriilor și a durerilor vieții."” La rândul său, istoricul Ioan Nistor spunea că ea a reprezentat "„zeitatea nevăzută care
Pia Brătianu () [Corola-website/Science/332574_a_333903]
-
acțiuni se deducea din consecințele sale: actul în sine era la fel de puțin luat în considerație ca și originea sa”, , însă afirma și că „nu există defel fenomene morale, ci doar o interpretare morală a fenomenelor”. Pentru acești stăpâni, „binele” este nobil, tare și puternic, în timp ce „răul” este reprezentat de termeni precum slab, laș sau milos. Esența moralității stăpânului este aristocrația. Alte calități cuantificate sunt curajul, adevărul, faptul de a fi deschis la minte, încrederea și o bună stimă de sine. „Omul
Omul și supraomul () [Corola-website/Science/332806_a_334135]
-
Nietzsche, societățile romane și grecești au fost întemeiate pe morala supraomului. Eroul homeric era un om caracterizat de o voință puternică, iar rădăcinile clasice ale lucrărilor Iliada și Odiseea exemplificau morala nitzscheană. I-a numit pe eroi „oameni ai culturii nobile”. Din punct de vedere istoric, moralitatea supraomului a fost distrusă de moralitatea de turmă a creștinismului care s-a răspândit în Imperiul Roman. Lupta esențială dintre culturi a fost mereu aceea a romanilor și a iudeilor. Nitzsche a condamnat triumful
Omul și supraomul () [Corola-website/Science/332806_a_334135]
-
unei familii din Austria Inferioară supranumită "Geiger"; Walther Geiger, un administrator poștal în Viena, a fost înnobilat în Sfântul Imperiu Roman împreună cu câteva rude colaterale, în 1595. În 1625 împăratul Ferdinand al II-lea i-a autorizat să adăuge sufixul nobil "von Geyersberg". Cândva după 1675 străbunicul Louisei Caroline, Christophe Ferdinand, a înlocuit numele cu o versiune mai aristocratică, "Geyer von Geyersberg". În timp ce era în serviciul lui Eberhard Louis, Duce de Württemberg, fiul său, Christian Heinrich, și-a asumat titlul de
Louise Caroline de Hochberg () [Corola-website/Science/332810_a_334139]
-
în alfabet latin, însă se simte o influență maghiară mult mai puternică. Cele mai importante instituții culturale și științifice sârbești din Ungaria sunt : Ansambluri de dans popular sârb: Personalități de origine sârbă sau maghiari cu descendentă sârbă din Ungaria: familii nobile sârbești:
Sârbii din Ungaria () [Corola-website/Science/332849_a_334178]
-
accesibile printr-o scară îngustă cu o singură rampă în formă de „L”. Scara și spațiile principale în cele trei travee dinspre fațadă, cu un rezalit semicilindric pe parter, formează o terasă la primul etaj. O altă scară leagă nivelurile „nobile” (parterul cu etajele I și II). Câteva ferestre sunt unicat (fereastra Art Nouveau în formă de potcoavă din fațada laterală și ușa-fereastră triforă, cu balcon pe console, a foișorului). În față există o terasă și o curte denivelată, în trepte
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
secta jahmită), a cărei doctrină are câteva puncte comune cu aceea a mu’taziliților în ceea ce privește Atributele Divine și crearea Coranului și cu jabriții în ceea ce privește fatalismul". Jahmismul a susținut că Allah este peste tot prin Esența Lui, ceea ce presupune că esența nobilă a Creatorului se găsește chiar și în impuritățile sale. În cartea „The Construction of Orthodoxy and Heresy Neo-Confucian, Islamic, Jewish, and Early Christian Patterns” John B. Henderson a menționat că jahmiții au fost presupuși a fi o sectă de jabriți
Jahm ibn Safwan () [Corola-website/Science/333589_a_334918]
-
perioada domniei sale apar primele cabinete ministeriale de imperiu, ce vizau înlesnirea administrației, până atunci aflată sub autoritatea marelui vizir. După moartea lui Mahmoud în 1839, tronul revine fiului său, Abdul-Medjid I, care, în același an, proclamă Hatișeriful de la Gülhane ( ”Edictul Nobil al Camerei Rozelor”), cunoscut și drept Edictul de Reorganizare al Imperiului. Acest document reprezintă o serie de direcții trasate de către sultan pentru implementarea procesului de reformare, printre acestea numărându-se: 1.Oferirea de garanții privind asigurarea securitații vieților, onoarei și
Legislația Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/333594_a_334923]