10,542 matches
-
bătut Ștefan voievod pe Aaron voievod, alungându-l din țară și el însuși a rămas stăpân cu putere”. În Letopisețul de la Putna nr. I se pomenește o a doua luptă la Orbic (Arbic), pe care istoriografia recentă n-o mai pomenește. Grigore Ureche, după aproape două veacuri, avea să scrie: „Déciia Ștefan Vodă strâns-au boiarii țării și mari și mici și altă curte mărunte dimpreună cu mitropolitul Theoctistu și cu mulți călugări, la locul ce să chiamă Direptatea și i-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și Vasco Levici, așadar șapte inși. Era firesc ca domnul să vrea ca boierii să i se închine, mai cu seamă cei care fuseseră alături de Petru Aron, dar care rămăseseră în țară. În ceea ce privește pe boierii mici, curtea măruntă de care pomenește Grigore Ureche, aceasta era în cea mai mare parte de față, ea formând temeiul oastei mici, adică oastea formată numai din boieri. Ștefan a păstrat în Sfatul Domnesc pe cea mai mare parte a boierilor care făcuseră parte din sfatul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
-lea, tatăl lui Ștefan cel Mare, era fiul lui Alexandru cel Bun, sau, după alți istorici, fiul lui Bogdan, frate cu Alexandru cel Bun. El nu apare niciodată în documentele lui Alexandru cel Bun alături de fiii acestuia, în schimb este pomenit de mai multe ori în documentele lui Iliaș, fiul lui Alexandru cel Bun, ca frate. Dlugosz, cronicarul polon, contemporan evenimentelor, notează că Bogdan „pretindea că este fiul natural al lui Alexandru, domnul Moldovei, și că, deoarece copiii legitimi au murit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu formula „credinciosul nostru boier” Ștefan îl anunță că poate să se întoarcă cu frații lui și cu averile lor, „fiindcă, spune domnul, te-am iertat și am alungat toată mânia și dușmănia din toată inima noastră. Și nu vom pomeni niciodată în veci, cât vom trăi, de vorbele și faptele trecute ci te vom milui și te vom ține la mare cinste și dragoste, deopotrivă cu boierii noștri cei credincioși și cinstiți. Și satele, ocinele tale, toate ți le-am
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
toate ocinile (moșiile), pe care boierul le avea în Moldova, i le-a întors, adică i le-a dăruit din nou. Din documentul respectiv nu ne putem da seama cu exactitate care este semnificația afirmației lui Ștefan că nu va „pomeni niciodată în veci, cât vom trăi de lucrurile și întâmplările trecute”. Unii istorici, judecând izolat acest document, au afirmat că prin aceasta voievodul dădea satisfacție unui grup de boieri care duceau o politică ostilă puterii domnești. Dar salv-conductul acesta nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din cetatea de scaun a Sucevei un nou privilegiu negustorilor lioveni, întărindu-le privilegiile mai vechi pe care aceștia le aveau de la unchiul său, Ștefan al II-lea, și de la bunicul său, Alexandru cel Bun, pe care-i place să-1 pomenească de atâtea ori în actele sale de cancelarie. Documentul din anul 1460 este deosebit de valoros. Simpla lui lectură îngăduie să cunoști cu foarte multe amănunte activitatea economică din Moldova secolului al XV-lea, drumurile comerciale mai importante care brăzdau țara
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Românească, se presupune că Radu cel Frumos, domnul sprijinit de turci ca să ocupe scaunul Țării Românești, ar fi încercat să înlocuiască garnizoana ungurească din Chilia cu una muntenească. Presupunerea se bazează pe mențiunea din Pomelnicul de la Bistrița în care sunt pomeniți „munteni” din Chilia. Cronicarul polon Jan Dlugosz menționează și el că pe cetatea Chilia „Radul o ocupase cu ușurință, după ce alungase pe unguri”. Pasajul din cronică este confuz, cronicarul afirmând că Ștefan, ca să nu fie jertfită Moldova, s-a învoit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
unii istorici străini se îndoiesc sau nu pun temei pe afirmațiile istoriografiei noastre, considerându-le exagerări, pornite dintr-un sentiment firesc de exaltare a eroismului național. Campania din anul 1475 s-a desfășurat după sistemul clasic de luptă al românilor, pomenit pentru prima dată la asediul Adrianopolului, în 1205, și pe care îl întâlnim în toate marile bătălii pe care românii le-au purtat în cursul Evului Mediu, pentru apărarea pământului și a independenței lor. Marea diferență numerică între cele două
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe plan militar, nu au fost cunoscute în adevărata lor lumină de către restul Europei. Matei Corvin îndemna și el creștinătatea să organizeze o cruciadă împotriva turcilor, care plănuiau să atace centrul Europei și Italia, în strigătele lor de război fiind pomenită și Roma. Venețienii știau de la Paul Ognibene că victoria de la Vaslui nu datora nimic lui Matei. Ei îl informau pe papă că Ștefan a fost cel care i-a biruit pe turci și-l rugau „să nu-l lase fără
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
unei alianțe politice și militare. Relațiile dintre cei doi aveau la bază lupta comună antiotomană. De altfel, în timp ce regele Poloniei insista ca Ștefan să se prezinte în fața sa, pentru a depune jurământul de vasal, în tratatul cu Matei nu se pomenește nimic în legătură cu această practică obișnuită în relațiile feudale. Dlugosz consideră că la apropierea dintre cei doi a contribuit și dorința lui Matei Corvin de a scoate Moldova din legăturile ei feudale cu Polonia. Înțelegerea survenită între Ștefan si Matei în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu ruga Sfântului și Slăvitului Mare Mucenic Procopie. Și au fost uciși o mulțime foarte mare, fără număr, iar toate steagurile au fost luate și nici unul nu a rămas. Și toți vitejii și boierii au căzut atunci, și se vor pomeni acel război și acea moarte până la sfârșitul veacului. Iar atunci a căzut și Șandrea în acel război, și a fost adus și îngropat lângă tatăl său, la Doljești”. Șendrea era cumnatul domnului și deținea dregătoria de portar al Sucevii. Înverșunarea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
spune. Despre o urmărire a lui Țepeluș până la Dunăre nu se menționează nimic în scrisoarea regelui. Este greu de imaginat că regele ar fi trecut peste o faptă atât de însemnată, realizată de Ștefan cu oastea sa. Nici Bonfinius nu pomenește nimic în legătură cu o campanie care, dacă exista, i-ar fi adus o glorie meritată regelui, și ar fi justificat laudele din scrisoarea trimisă papei, în legătură cu felul în care îi „macină” el pe turci. Este greu de precizat în ce a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a „ordonat însă comandanților din cele două cetăți să nu aducă nici o supărare Moldovei câtă vreme durează armistițiul”. Matei Corvin va reînnoi armistițiul cu Poarta în iulie 1485, în care sunt menționați Ștefan și Țara lui, dar nu se mai pomenește nimic despre cele două cetăți. Pentru rege era mai importantă intrarea în Viena, ceea ce însemna încununarea politicii sale vizând Centrul Europei. Este o politică ce va avea urmări nefavorabile pentru Ungaria, așa cum o vor dovedi evenimentele din deceniile următoare, ce
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
părerea de rău pentru moartea tatălui său și, în același timp, și bucuria că Alexandru a ajuns în scaunul Lituaniei. Domnul dorea să păstreze în continuare aceleași relații frățești, așa cum au fost între cnejii Litvei și strămoșii săi. Fără să pomenească ceva în legătură cu incidentele de la graniță, Ștefan cel Mare făcea apel la solidaritatea creștină: „Milostivirea voastră puteți pricepe și singuri, destul de bine, cum din toate părțile păgânătatea tătărască și turcească se întărește mereu împotriva creștinătății”. De aceea, îl roagă pe marele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
8 noiembrie 1497. Mănăstirea era ctitoria domnului. La 14 noiembrie, Ștefan asista la sfințirea mănăstirii Neamțului, cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. Pe un Tetraevanghel, copiat în 1512, și dăruit mănăstirii Neamțului, se află o însemnare în care este pomenită, pe scurt, campania din 1497. Este menționat amănuntul în legătură cu data bătăliei, 26 octombrie, ziua Sfântului Dumitru, în al 40-lea an al domniei lui Ștefan. Către sfârșitul anului, în luna decembrie, la Moscova, se petreceau lucruri a căror semnificație este
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în timpul verii au fost ploi mari și revărsare de ape și înecuri din pricina apelor mari.” Wapowski scria și el că în lunile martie și aprilie „râurile se umflară de ploile cele multe și ieșiră din albiilor lor, cum nu se pomenise până atunci; și nu mult după aceea muri Ștefan, palatinul Moldovei, slăbit de bătrânețe și de podagră. Ungurii și polonii se temeau că, după moartea domnului, turcii și tătarii vor ataca cele două regate. La 25 februarie 1504, regele Vladislav
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu tot ocolul și morile Covurluiului și orașul Tecuciu cu tot ocolul și Oltenii.” Din acest document reiese că numai o parte din sudul Moldovei fusese dăruită lui Ștefan. Se menționează un singur ținut, cel al Tutovei, dar nu sunt pomenite ținuturile din care fac parte localitățile menționate. Admițând că ar trebui să subînțelegem și ținuturile Vaslui, Bârlad, Tecuci, Covurlui și Chilia, nici ele nu reprezintă jumătatea de sud a Moldovei. Rămâneau sub stăpânirea lui Iliaș ținuturile Cetatea Albă, Tigheci, Fălciu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
unei ocini. La 25 ianuarie 1472, domnul îi întărește lui Șandro Tătăreanul satele Moinești, Sârbi și Geamiri, mai sus de târgul Iași. Iar “Cernu, Romănel și Drăgoi și tot neamul lor să nu mai pârască și nici să nu mai pomenească de aici înainte de aceste sate mai sus-scrise... în veci, pentru că Cernu și Romănel și Drăgoi au pierdut cu privilegiile lor, deoarece au fost false și le-am stricat.” La 8 octombrie întărea unui boier un sat, deoarece vechiul privilegiu arsese
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
privilegii în care este vorba de un loc în pustie pentru întemeierea unui sat. În patru ani au fost dăruite tot atâtea privilegii câte a dăruit Ștefan în cei 47 de ani de domnie. Un prim document în care este pomenit un loc în pustiu este cel din timpul lui Iuga voievod (după 2 iulie 1398, înainte de 28 noiembrie 1399), prin care se dăruia lui Braia un loc pe Strahotin. La 12 mai 1425, Alexandru cel Bun dăruia lui Stroici “două
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din 9 martie 1490, aflăm că domnul le întărea lui Petriman și surorii lui, și lui Isac, “a lor drepte ocini", satele anume Porceștii și Brebii și Hociungii, din județul Neamțului. Într-un alt document, din 7 aprilie 1502, este pomenit și satul Arămești, care își schimbă stăpânul. Un alt mare domeniu a fost acela al lui Oană Cupcici, atât de mare și de important încât boierul avea și o cancelarie proprie, un diac al său scriind un privilegiu domnesc. Primul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Oțel, ambele în județul Botoșani și Valea Strâmbei, în județul Vaslui, unde să își întemeieze sate. La 7 decembrie 1436, protopopului Iuga și fiului său Mihul grămatic, le sunt întărite satele Mânzați, Temeșești, unde este Miclea lui Bahnă, sate pomenite în privilegiile anterioare, la care se adaogă satul unde este Mihail Colici (com. Albești, județul Vaslui), unde este Barbă Stan și Stanciul (comuna Puiești, județul Vaslui), și la Conovițe, unde este Mihail Colici (com. Albești). Alte patru sate, toate în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
este marele logofăt Tăutu. Privilegiile se dau doar atunci când are loc schimbarea de moșie, când se simte nevoia să fie întărită stăpânirea unei moșii. Sunt mari domenii, care apar în documente înainte de Ștefan cel Mare, dar care nu mai sunt pomenite în privilegiile date de marele domn. Luând în calcul documentele care ni s-au păstrat, (pentru că multe s-au pierdut), situația proprietății, în cele trei perioade stabilite de B. T. Câmpina și Eugen Stănescu, este astfel: Perioada 1457-1472 Din cele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Chelcu și Marius Chelcu, Din uric de la bătrânul Ștefan voievod, Întregiri documentare, în volumul de studii Ștefan cel Mare la cinci secole de la moartea sa, p. 107-161. Este vorba de 319 documente. Datările unora dintre mențiuni se fac atunci când este pomenit în act numele unui dregător și atunci se indică perioada în care s-a aflat în funcție dregătorul. Altfel, se indică anii de domnie. Mențiuni documentare după anul 1504 Într-un document este vorba de întărirea a trei părți dintr-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
săi: Giurgiul, Șteful și N. Mândrea. Interesant este destinul domeniului lui Giurgiu de la Frătăuți, unul dintre marii boieri ai Moldovei, prezent în Sfatul Domnesc din 1404 până în 22 octombrie 1440. Giurgiu era fiul cel mai mic al lui Dragomir Albul, pomenit într-un document din 18 noiembrie 1393. Giurgiu a avut patru fii, Ivașcu, Stețco, Danco și Mihul Starostici (Stărostescul, după dregătoria de staroste). Ei sunt pomeniți, la 19 septembrie 1436, când depun, la Liov, jurământul de credință față de regele Vladislav
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
până în 22 octombrie 1440. Giurgiu era fiul cel mai mic al lui Dragomir Albul, pomenit într-un document din 18 noiembrie 1393. Giurgiu a avut patru fii, Ivașcu, Stețco, Danco și Mihul Starostici (Stărostescul, după dregătoria de staroste). Ei sunt pomeniți, la 19 septembrie 1436, când depun, la Liov, jurământul de credință față de regele Vladislav al Poloniei. Genealogia familiei lui Giurgiu de la Frătăuți a făcut-o Mihai Costăchescu. Către sfârșitul secolului al XV-lea, urmașii lui Giurgiu de la Frătăuți împărțiseră moșia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]