9,297 matches
-
sub ascultarea Imperiului romano-german, iar Pandulf de Capua a fost transportat într-o închisoare din Germania. Acest moment a marcat sfârșitul răscoalei longobarde din sudul Italiei. În 1024, mercenarii normanzi (probabil sub conducerea lui Rainulf Drengot) se aflau sub solda principelui Guaimar al III-lea de Salerno atunci când Pandulf al IV-lea de Capua îl asedia pe Pandulf al V-lea (principele instalat de împăratul german) în Capua. În 1026, după un asediu de 18 luni, Capua a capitulat, iar Pandulf
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
răscoalei longobarde din sudul Italiei. În 1024, mercenarii normanzi (probabil sub conducerea lui Rainulf Drengot) se aflau sub solda principelui Guaimar al III-lea de Salerno atunci când Pandulf al IV-lea de Capua îl asedia pe Pandulf al V-lea (principele instalat de împăratul german) în Capua. În 1026, după un asediu de 18 luni, Capua a capitulat, iar Pandulf al IV-lea a fost restaurat la putere. În anii următori, Rainulf Drengot s-a raliat cauzei lui Pandulf, însă în
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Rainulf a invadat Capua și și-a extins influența în sudul Italiei, spațiul stăpânit de el devenind unul dintre cele mai extinse din regiune. Între 1038 și 1040, o altă ceată de normanzi a fost trimisă pentru a completa efectivele principelui Guaimar al IV-lea de Salerno care luptau în Sicilia în numele Bizanțului și împotriva sarazinilor. Primii membrii din familia Hauteville ("Altavilla") au câștigat reputație în Sicilia lupotând sub stindardul generalui bizantin George Maniaces, iar Guillaume de Hauteville și-a câștigat
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
de Hauteville și-a câștigat supranumele de "Braț de Fier" cu ocazia asediului Siracusei. După asasinarea catepanului Nikefor Doukeianos, petrecută la Ascoli în 1040, normanzii au plănuit alegerea unui conducător din rândurile lor, în schimb au fost însă mituiți de către principele Atenulf al IV-lea de Benevento pentru a-l alege pe acesta drept conducător al lor. În 16 martie 1041, în apropiere de Venosa, pe râul Olivento, armata normandă a încercat să negocieze cu noul catepan bizantin, Mihail Doukeianos, însă
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Drengot a succedat, probabil prin violență, în comitatul de Aversa în 1049 și a început o politică de achiziții teritoriale în concurență cu rivalii săi din familia Hauteville. Pentru început, Richard a purtat războaie neîntrerupte cu vecinii săi longobarzi, precum principele Pandulf al VI-lea de Capua, ducele Atenulf I de Gaeta și principele Gisulf al II-lea de Salerno. El a împins hotarele acestuia din urmă până când din marele principat de Salerno s-a redus aproape numai la orașul Salerno
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
a început o politică de achiziții teritoriale în concurență cu rivalii săi din familia Hauteville. Pentru început, Richard a purtat războaie neîntrerupte cu vecinii săi longobarzi, precum principele Pandulf al VI-lea de Capua, ducele Atenulf I de Gaeta și principele Gisulf al II-lea de Salerno. El a împins hotarele acestuia din urmă până când din marele principat de Salerno s-a redus aproape numai la orașul Salerno însuși. Scopul lui Richard I era acela de a-și extinde influența în
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
moștenitorului lui Atenulf, Atenulf al II-lea, să guverneze ca supus al lor până în 1064, când Gaeta a fost integral încorporată în statul condus de dinastia Drengot. Richard și Jordan au numit duci-marionetă, de obicei de origine normandă. Când slabul principe de Capua Pandulf al VI-lea a murit în 1057, Richard a trecut imediat la asedierea Capuei. Ca și în cazul Gaetei, cronologia cuceririi Capuei rămâne neclară. Pandulf a fost succedat la Capua de către fratele său, Landulf al VIII-lea
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
VI-lea a murit în 1057, Richard a trecut imediat la asedierea Capuei. Ca și în cazul Gaetei, cronologia cuceririi Capuei rămâne neclară. Pandulf a fost succedat la Capua de către fratele său, Landulf al VIII-lea, care este menționat ca principe până în 12 mai 1062. Richard și Iordan a preluat titlul princiar în 1058, dar se pare că i-au permis lui Landulf să continue să guverneze, probabil ca supus al lor, și să dețină cheile orașului pentru încă cel puțin
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
probabil ca supus al lor, și să dețină cheile orașului pentru încă cel puțin patru ani. În 1059, papa Nicolae al II-lea a întrunit un sinod la Melfi, în cadrul căruia a confirmat pe Richard drept conte de Aversa și principe de Capua. În continuare, Richard a jurat supunere față de Papalitate pentru posesiunile sale. După aceea, dinastia Drengot a transformat Capua în reședința lor, conducând de acolo atât Aversa, cât și Gaeta. Richard și Iordan și-au extins noile lor teritorii
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
a guvernat-o apoi cu sprijinul cetățenilor, până când a fost nevoit să se retragă în fața forțelor combinate ale familiei Hauteville în cadrul asediului Capuei din 1098. Momentul a marcat definitva îndepărtare a puterii longobarde în Italia. În 1077, a murit ultimul principe longobard de Benevento. Papa l-a numit pe Robert Guiscard ca succesor în 1078. Totuși, în 1081, Guiscard a părăsit Benevento. În acel moment, principatul beneventin cuprindea doar orașul Benevento însuși și împrejurimile; mărimea sa fusese redusă de către normanzi prin
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
derulat ca urmare a influenței soției conducătorului normand, Sichelgaita. Amalfi s-a predat probabil ca urmare a negocierilor acesteia, în vreme ce Salerno a capitulat atunci când Sichelgaita a încetat să îl influențeze pe soțul ei în a-l sprijini pe fratele ei, principele de Salerno. Amalfitanii s-au supus principelui Gisulf al II-lea de Salerno într-o tentativă de a evita suzeranitatea normandă, însă această manevră a eșuat. Cele două formațiuni statale, ale căror istorii evoluaseră atât de apropiat încă din secolul
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
normand, Sichelgaita. Amalfi s-a predat probabil ca urmare a negocierilor acesteia, în vreme ce Salerno a capitulat atunci când Sichelgaita a încetat să îl influențeze pe soțul ei în a-l sprijini pe fratele ei, principele de Salerno. Amalfitanii s-au supus principelui Gisulf al II-lea de Salerno într-o tentativă de a evita suzeranitatea normandă, însă această manevră a eșuat. Cele două formațiuni statale, ale căror istorii evoluaseră atât de apropiat încă din secolul al IX-lea au fost plasate definitiv
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
provizii pentru doi ani de zile, el a confiscat de la aceștia destul de mult pentru a-și continua o viață de lux, așa încât locuitorii orașului au fost curând înfometați. În 13 decembrie 1076, orașul a trebuit să se supună asediatorilor, iar principele și apropiații săi s-au retras în citadelă, care la rândul său a capitulat în mai 1077. Posesiunile lui Gisulf au fost confiscate, însă el a fost lăsat în libertate. Principatul de Salerno deja își redusese suprafața la orașul în
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
au chemat pe Robert Guiscard. Cu toate acestea, Amalfi a rămas într-o stare de neliniște sub controlul normand. Fiul și succesorul lui Robert, Roger Borsa, a reușit abia în 1089 să reia controlul asupra Amalfi, după alungarea lui Gisulf, principele depus de Salerno, pe care cetățenii din Amalfi îl instalaseră cu sprijin papal și împotriva pretențiilor urmașilor lui Robert. Între 1092 și 1097, Amalfi nu a recunoscut suzeranitatea normandă, se pare și cu sprijin bizantin. În acea perioadă, ei l-
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
1070, cu un an înainte de moartea tatălui său. Din cauza acțiunile antipapale, Robert a fost excomunicat, în februarie 1075. Papă Grigore al VII-lea vorbește de "insolenta fără de Dumnezeu" a sa. Acolo unde ducele Robert Guiscard de Apulia și Calabria și principele Richard I de Capua au eșuat în se extinde către nord, Robert de Loritello și fiul lui Richard, Iordan I de Capua au avut succes. Către 1075, și-a stabilit reședința la Chieti. În vreme ce Iordan înainta în districtul din jurul lacului
Robert I de Loritello () [Corola-website/Science/328228_a_329557]
-
familiei Hauteville a trecut în mâinile lui Roger, el l-a sprijinit pe nepotul său de frate Roger Borsa (al doilea fiu al lui Guiscard) pentru preluarea succesiunii ducatului de Apulia împotriva fratelui său mai mare, Boemund de Taranto, a principelui longobard Lando al IV-lea de Capua și a altor răsculați. În schimbul sprijinului unchiului său Roger Bosso, ducele Roger Borsa a predat acestuia partea sa asupra castelelor din Calabria în 1085, iar în 1091 a făcut același lucru cu moștenirea
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
de mare încât vasul pe care se afla contele era gata să se scufunde, potrivit cronicii lui Goffredo Malaterra. Având poziția supremă pe plan politic, contele a devenit și stăpânul "de facto" al bisericii siciliene. Papalitatea, pentru a favoriza un principe care recuperase Sicilia de la greci și sarazini, a conferit în 1098 lui Roger și moștenitorilor acestuia nunciatul (poziția de legat apostolic) asupra insulei. Roger a constituit noi episcopii latine la Siracusa, Girgenti și în alte părți, numind personal episcopii, și
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
puține în Apulia acelei vremi, iar Guiscard nu se putea aștepta să primească mare lucru din partea fratelui său vitreg Drogo, aflat atunci la conducere, dat fiind că Umfredo tocmai primise propriul său comitat de Lavello. Guiscard s-a alăturat curând principelui longobard Pandulf al IV-lea de Capua, în contextul neîntreruptelor războaie ale acestuia cu principele Guaimar al IV-lea de Salerno (1048). În anul următor însă, Guiscard l-a abandonat pe Pandulf, potrivit cronicii lui Amato de Montecassino, din cauză că acesta
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
din partea fratelui său vitreg Drogo, aflat atunci la conducere, dat fiind că Umfredo tocmai primise propriul său comitat de Lavello. Guiscard s-a alăturat curând principelui longobard Pandulf al IV-lea de Capua, în contextul neîntreruptelor războaie ale acestuia cu principele Guaimar al IV-lea de Salerno (1048). În anul următor însă, Guiscard l-a abandonat pe Pandulf, potrivit cronicii lui Amato de Montecassino, din cauză că acesta because Pandulf nu și-a ținut făgăduiala cu privire la cedarea unui castel și la acordarea mâinii
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
în vreme ce Richard Drengot a cucerit Principatul de Capua. La puțină vreme după preluarea domniei, probabil în 1058, Guiscard s-a despărțit de soția sa Alberada, din cauza unei supoziții de consanguinitate. La puțin timp, el s-a recăsătorit cu Sichelgaita, sora principelui Gisulf al II-lea de Salerno, succesorul lui Guaimar al IV-lea. În schimbul oferirii mîinii surorii sale, Gisulf i-a solicitat lui Guiscard să distrugă două castele ale fratelui mai mic al acestuia, Guillaume, care uzurpa teritoriul lui Gisulf. Papalitatea
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
de trei ani, iar forțele bizantine au fost astfel alungate definitiv din Italia de sud. Teritoriul principatului salernitan era și el deja în puterea lui Guiscard; în decembrie 1076, conducătorul normand a preluat și controlul asupra orașului, expulzându-l pe principe longobard Gisulf, cu a cărui soră Sichelgaita se căsătorise. Atacurile normande asupra Benevento, un fiel al Papalității, au alarmat și au atras mânia papei Grigore al VII-lea, însă, puternic presat de către împăratul Henric al IV-lea, suveranul pontif a
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
avut doi fii, tot cu Sichelgaita: Guy de Hauteville (devenit duce de Amalfi și de Sorrento) și Robert Scalio, niciunul dintre aceștia netulburându-i pe cei doi frați mai mari. La moartea sa, Guiscard era duce de Apulia și Calabria, principe de Salerno și suzeran al Siciliei. Succesele sale se datoraseră atât marilor sale calități, cât și înțelegerii avute cu Scaunul papal. El a creat și consolidat o puternică forță ducală, care însă a stârnit multe revolte ale baronilor, una dintre
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
acestuia, pretinzând că moștenitorul de drept al ducatului de Apulia era el însuși. El s-a răsculat din nou în 1078, având alături pe Godefroi de Conversano și pe Petru al II-lea de Trani și bucurându-se de sprijinul principelui Iordan I de Capua, fiul lui Richard I. O pace separată s-a încheiat cu Iordan, iar rebeliunea, care inițial era foarte bine organizată, s-a desființat în 1079. Abelard a fost exilat în 1080. El a călătorit la Constantinopol
Abelard de Hauteville () [Corola-website/Science/328227_a_329556]
-
Sicilia, Roger Borsa a fost recunoscut ca duce în septembrie. Moștenirea sa longobardă (din partea Sichelgaitei) îl făcea pe Borsa un candidat mai atractiv decât fratele său vitreg, Bohemund, care s-a văzut nevoit să caute adăpost la Capua. Având susținerea principelui Iordan I de Capua de Capua, Bohemund s-a revoltat împotriva fratelui său și a capturat Oria, Otranto și Taranto. Cu toate acestea, s-a ajuns la încheierea păcii între cei doi frați vitregi în martie 1086, cei doi acționând
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
de urbanizare a acestora. În 1090, alături de papa Urban al II-lea, el l-a încurajat pe Bruno de Cologne, fondator al Ordinului cartuzian să accepte alegerea ca arhiepiscop de Reggio di Calabria. În mai 1098, la solicitarea vărului său, principele Richard al II-lea de Capua, Borsa și unchiul său, contele Roger de Sicilia au început asediul asupra Capuei, de unde Richard fusese înlăturat de la putere și exilat. Îm schimbul acestui sprijin, Borsa a primit omagiu din partea lui Richard, deși se
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]