9,648 matches
-
și-ar datora cauzele unor factori mai complecși, unor tulburări nevrotice infantile. Copilul intră Într-o relație tensionată cu cei din jur, În urma căreia legăturile sale emoționale sunt erodate, el ajungând În situația de a nu mai putea iubi. E rănit narcisic, e depreciat sistematic. I se Întreține constant un complex de inferioritate, fiind supus unei exigențe orgolioase a părinților, căreia nu reușește Întotdeauna să-i facă față. „Propria-i voință, dorințele, sentimentele, simpatiile și antipatiile, propriile-i insatisfacții intră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
galanteriei, când, de fapt, ele doreau ca această limită să fie Încălcată. Astfel reușea Brummell să acționeze, fără vreun calcul și fără cel mai mic efort. Pentru cine cunoaște femeile, acest stil Îi dubla forța: printre acele ladies trufașe, el rănea orgolii, făcându-le să viseze la seduceri. Rege al lumii, lui nu i-a trebuit niciodată vreo metresă en titre. Dandy mai abil decât prințul de Wales, Brummell n-a avut o doamnă Fitz-Herbert. A fost un sultan fără batistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu cea mai mare ușurință de către Brummell. Ceea ce soțul Carolinei de Brunswick tolerase, amantul doamnei Fitz-Herbert și al Lady-ei Conyngham nu putea să Îndure 2. Ar fi putut Însă să mai Îndure, iar favoritul ar mai fi putut să le rănească fără urmări pe favorite, dacă prințul, lovit În persoana sa fizică - adevăratul său eu -, ar fi știut să sufere fără resentimente. „Cine-i bărbatul ăla gras?”, rostit public de Brummell În Hyde Park și desemnându-o pe Alteța sa Regală, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a răspuns imediat prin acest bilet, spartan În laconismul și prietenia sa: „Dragul meu George, Îmi pare nespus de rău, dar toate fondurile mele stau În acel trei la sută. Al tău, Scrope”. Brummell era prea dandy ca să se simtă rănit de un asemenea bilet. Nu era dintre cei care ar fi criticat un astfel de răspuns, scrie plin de spirit dl Jesse. Din patima de jucător pentru hotărârile hazardului, aruncase o frunză pe apă și apa o luase! Răspunsul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
deopotrivă să vorbească și să tacă, se ocupă de noi cu delicatețe, subiectele de conversație pe care le abordează sunt Întotdeauna cuviincioase; Își alege În mod fericit cuvintele; folosește un limbaj pur, ironia lui este mângâietoare, iar critica sa nu rănește niciodată. Departe de a contrazice cu siguranța incultă a celui prost, lasă sentimentul că este alături de noi În căutarea drumului drept sau a adevărului. Nici nu ține discursuri, nici nu se ceartă; Însă Îi place să conducă o discuție căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
aerul pe care Îl tragem În piept are dulceața plaiurilor natale. În intimitate, această persoană ne seduce prin naivitatea tonului. Prin firesc. Nici un efort, nici un lux, nici o ostentație; Își exprimă cu simplitate sentimentele ca fiind adevărate. Este deschisă și nu rănește În nici un fel amorul propriu al celuilalt. Îi acceptă pe oameni așa cum i-a lăsat Dumnezeu și le iartă celor care greșesc sau sunt ridicoli; prevenitor cu toate vârstele, nimic nu Îl irită deoarece are tactul de a prevedea totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o partidă de băut până pici sub masă, pe la două dimineața, și una din ele se împiedicase, își rupsese pantalonii Agnes B1 și făcuse ca toate cele. S-a creat atunci între noi o legătură la fel de strânsă ca a camarazilor răniți în luptă. Mi-au făcut cu mâna, în trecere. Întotdeauna mi s-a părut că arată ca cele trei vrăjitoare din Macbeth, în stare să sperie pe cineva de moarte de la douăzeci de pași distanță. Tocmai terminam vinul, când Janey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
n-a riscat prea mult. La fel a fost și cu leșinurile și scenele ei. Nu trebuiau decât s-o pună pe Violet într-o lumină proastă și s-o mențină pe ea în centrul atenției. N-a vrut să rănească pe nimeni, cu atât mai puțin pe ea însăși. — Vrei să spui că n-a fost Tabitha cea care a sabotat cablul? zise MM încetișor. Am clătinat din cap. La început am crezut că ea a fost, recunoscui eu. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
făcut să amuțească pe loc și cel mai mic zgomot din sală. — Mă numesc Ahmed, fiul șerifului 1 Saadi, coborâtor din Casa Profetului, fie ca rugăciunea și mântuirea să fie asupra lui! Dacă mă vedeți șchiopătând, este din pricină că am fost rănit anul trecut, pe când mă luptam cu portughezii care au năvălit peste teritoriile din Sousa. Nu știu dacă era mai înrudit decât mine cu Trimisul lui Dumnezeu; cât privește infirmitatea, o avea din naștere, după cum urma să aflu mai târziu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
degete pe umărul surorii mele. Am țipat și am adunat pietre ca să le arunc asupra ei, cerându-i să se îndepărteze. Mariam s-a așezat la mijloc, ocrotind-o pe leproasă cu trupul ei: — Lasă pietrele, Hassan, ai s-o rănești pe prietena mea! I-am dat ascultare, dar simțeam că-mi pierd cunoștința. Am făcut un gest de rămas-bun și m-am întors să plec, cu sufletul cernit. Sora mea m-a strigat iarăși pe nume. Am privit-o. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oameni care strigă, își aruncă ocări și se îmbulzesc. Uneori câte unul pune mâna pe o piatră. Dacă e de mărimea unei prune sau a unei pere, trebuie să-l tragi pe omul acela de mână, căci riscă să-și rănească adversarul până la sânge. Dacă în schimb pune mâna pe un bolovan de mărimea unui pepene verde, atunci poți pleca liniștit, căci omul ăla n-are deloc de gând să-l arunce; are doar nevoie să simtă o greutate în mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-i scot pantofii și să-i desfac eșarfa înnodată sub bărbie. Dădea impresia că e pur și simplu adormită, iar respirația, sacadată mai înainte, redevenea regulată. M-am așezat lângă ea, gândindu-mă ce era de făcut. Puteam să mă rănesc la deget cu un ac, să pătez rufa cu sânge și să uit de noaptea nunții până a doua zi. Dar aveam oare să știu cum să îmbib țesătura albă în felul în care trebuia să fie îmbibată, fără ca vecina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
consemnate azi, penultima zi a lunii rabih-awwal 917, care corespunde cu ziua de miercuri 26 iunie a anului 1511 de după Hristos. Cadavrele celor trei sute de martiri căzuți în fața Tangerului sunt aduse în tabără. Pentru a evita acest spectacol care-mi rănește inima, mă duc spre cortul suveranului, pe care-l găsesc sfătuindu-se cu păstrătorul sigiliului regal. Văzându-mă, monarhul îmi face semn să mă apropii. „Ascultă, îmi spune el, ce gândește șeful cancelariei noastre despre această zi!“ Acesta începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
câteva înghițituri, apoi simți o presiune ușoară pe părul ei - o mână care o mângâia pe cap. După ce ochii i se obișnuiră cu întunericul, îl văzu pe Uri îngenunchind lângă pat, mâna lui caldă se afla acum pe obrazul ei. —Rănesc tot ce ating. Toți cei de care îmi pasă sfârșesc prin a fi răniți... Maggie simțea cum îi alunecă apa pe gât; părea să-i ușureze durerea, lăsându-i arsura chinuitoare să iasă afară. La naiba, totuși unde ai învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mângâia pe cap. După ce ochii i se obișnuiră cu întunericul, îl văzu pe Uri îngenunchind lângă pat, mâna lui caldă se afla acum pe obrazul ei. —Rănesc tot ce ating. Toți cei de care îmi pasă sfârșesc prin a fi răniți... Maggie simțea cum îi alunecă apa pe gât; părea să-i ușureze durerea, lăsându-i arsura chinuitoare să iasă afară. La naiba, totuși unde ai învățat să lovești în felul ăsta? —Cunoști răspunsul. —Vă luați în serios, voi israelienii, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ăsta nu se sperie. BĂRBATUL CU BASTON: Ei, draci! Ai văzut animal care să nu se sperie de foc? Animalul e făcut să se sperie de foc. Mai bine aruncăm o piatră. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: S-ar putea să-l rănească. BĂRBATUL CU BASTON: Aruncăm o piatră mai mică. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Orice piatră poate să-l rănească. Dacă îi cade în ochi? Oricât de mică ar fi piatra, dacă îi cade în ochi îi scoate ochiul. BĂRBATUL CU BASTON: Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de foc? Animalul e făcut să se sperie de foc. Mai bine aruncăm o piatră. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: S-ar putea să-l rănească. BĂRBATUL CU BASTON: Aruncăm o piatră mai mică. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Orice piatră poate să-l rănească. Dacă îi cade în ochi? Oricât de mică ar fi piatra, dacă îi cade în ochi îi scoate ochiul. BĂRBATUL CU BASTON: Poate că nu i-l scoate... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Și dacă i-l scoate? BĂRBATUL CU BASTON: Important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ca de pe o frunză. Am să fac avere cu apa asta. GRUBI (Bea cu nesaț.): Uah! Ce apă! Ce apă! OMUL CU SACAUA: N-am mai băut așa apă... nu știa de când... Cred că sunt ani buni de atunci. Eram rănit și mi se cocea buboiul. Aveam un buboi așa de mare, aici, chiar aici și lumea venea și se uita la el. Numai așa m-am vindecat. BRUNO (Continuă să bea.): Da. Merge. (Către Grubi.) Eu zic s-o luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
urci sus, în odaia aceea albă și curată și să încerci să dormi. De ce nu m-ai ascultat? Du-te acolo, în odaia aceea curată, acolo e locul tău. Acolo a murit și fratele lui Bruno, când s-a întors rănit din călătoriile sale prin ploaie... Da... Și fratele tatei, tot acolo a murit.... Vezi? Numai tu ești singur... Cine știe unde, în ce gară, te așteaptă și fratele tău, ca să te ajute să mori și tu stai aici și nu faci nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe linia orizontului... HAMALUL (Lovind cu ciocanul în șine.): Ia ascultați cum sună... (Lovește.) Auziți? (Se aude ecoul.) Ei? Am avut noi vreodată ecou? N-am avut niciodată ecou... ȘEFUL GĂRII (Sare de pe bancă, fără nici un semn că ar fi rănit sau obosit.): Ia să văd! Ia să văd! Aaaa... (Strigătul său este prelungit de ecou.) Aaaa... (Reverberații lungi.) Fantastic! De necrezut! (Către CASIER.) Bruno, îți dai seama? Îți dai tu seama ce-o să se întâmple? CASIERUL (Tulburat.): Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
era bine mersi și nu dădea nici un semn că are de gând să moară. Plus că, oricum, nu acolo rămăseserăm. Mă aflam din nou În dilemă: să i-o spun, riscând să-l supăr ori, și mai rău, să-l rănesc, sau să mă abțin În speranța că, pe parcurs, ordinea Întâmplărilor se va reface de la sine, În virtutea logicii povestirii? Observasem după ambele incidente, cum le numise el autoprotector, că se simțea stingherit și Încerca din răsputeri să le facă uitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
trecutul religios cel mai îndepărtat al omenirii, iar înnoirile aduse mai târziu de Istorie n-au izbutit să le abolească. Terra Mater Un profet indian, Smohalla, șeful tribului wanapum, nu voia să lucreze pământul, considerând că este un păcat să rănești, să tai, să sfârteci ori să zgârii trupul "mamei noastre a tuturor" prin muncile agricole. Și adăuga: Îmi cereți să ar ogorul? Mă pot eu duce să iau un cuțit și să-l împlînt în sânul mamei mele? Dacă fac
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai înainte. Principele moștenitor are timp să-și scoată revolverul, dar, în clipa următoare, un necunoscut cu barbă își face loc din mulțime și, îngenunchind, ochește cu carabina. Principele Luiz Filip cade, grav rănit. Se mai aud câteva împușcături, care rănesc pe al doilea Principe, Don Manuel. Landoul pornește în goana cailor către Arsenalul Marinei, Regina, încercînd zadarnic să susțină capul însîngerat al lui Don Carlos. Regele murise, iar Principele moștenitor își dă sufletul puține minute după ce trăsura regală ajunge la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Porto spre Lisabona, ca să depună jurământul ca șef al noului Guvern revoluționar. Un senator republican, Dr. Joîo de Freitas, om de mare bunătate sufletească și aleasă cultură, intră în compartiment și descarcă mai multe focuri de revolver asupra lui Chagas, rănindu-l grav. Venise să-l caute pe Afonso Costa și să-l suprime - ca să pună capăt odată pentru totdeauna dictaturii grupării democratice și a "furnicii albe". Și, pentru că nu-l găsise pe Costa, trăsese într-un om al lui. Este
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de stat solicitau prezența tatei În Capitală; Partidul Democratic Constituționalist, - printre ai cărui fondatori se număra -, va câștiga În anul următor majoritatea În Primul Parlament. În vara aceea, În timpul uneia dintre scurtele lui șederi cu noi la țară, a constatat, rănit În patriotismul lui, că fratele meu și cu mine știam să citim și să scriem În engleză, dar nu În rusă (În afară de kakao și mama). S-a stabilit ca Învățătorul satului să vină În fiecare după-amiază să ne dea lecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]