9,247 matches
-
mai scuipe în locurile publice, iar persoanele sărace infectate erau „încurajate” să se interneze în sanatorii care semănau mai degrabă cu niște închisori. (Sanatoriile pentru clasele de mijloc și cele superioare ofereau servicii excelente de asistență medicală.) Se presupunea că sanatoriile oferă avantajele unui mediu cu „aer curat”. Dar chiar și în cele mai bune condiții, 50% dintre cei internați mureau în următorii cinci ani („cca.” 1916). În Europa, rata îmbolnăvirilor de tuberculoză a început să crească la începutul anului 1600
Tuberculoză () [Corola-website/Science/301016_a_302345]
-
înființarea sa în 1913, Medical Research Council din Marea Britanie punea accent pe cercetarea în domeniul tuberculozei. În 1946, dezvoltarea antibioticului numit streptomicină a transformat în realitate tratarea eficientă și vindecarea bolnavilor de TBC. Înainte de introducerea acestui medicament, singurul tratament (cu excepția sanatoriilor) consta în intervenția chirurgicală. „Tehnica pneumotorax” comprima plămânul infectat pentru a-l „imobiliza”, permițând astfel leziunilor tuberculoase să se vindece. Apariția MDR-TB a introdus din nou intervenția chirurgicală ca opțiune în cadrul standardelor de asistență medicală în tratamentul afecțiunilor pulmonare TBC
Tuberculoză () [Corola-website/Science/301016_a_302345]
-
1899. Cu fonduri din exploatarea moșiei sale și cu împrumuturi făcute la băncile vremii, Movilă inițiază aducerea unor medici și chimiști din Viena pentru analiza apei și a nămolului apoi începe construcția celor două hoteluri - azi Hotel Parc și un sanatoriu pentru băi calde de nămol cu 50 de cabine. Planurile de construcție sunt făcute și conduse de arhitectul Ivanovici și inginerul Zissu, iar pentru construcție au fost aduși meșteri zidari cu familiile, cum au fost familia Panait și Cristu, cărora
Eforie Sud, Constanța () [Corola-website/Science/301139_a_302468]
-
construită alături de hotel Parc, vilă care a fost reparată și refăcută în 1967. Tot în această perioadă, se construiesc și anexele comerciale ale centrului, clădiri care astăzi sunt locuințe. În 1909, "Eforia Spitalelor Civile" din București, înființează pe malul mării, Sanatoriul pentru combaterea tuberculozei osoase la copii, construit provizoriu, cu instalații de băi calde, aplicații de câtaplasme și helioterapie. Până în 1916, ia ființă în jur, un parc cu flora montată, cu scop recreativ dar și pentru consolidarea terenului nisipos. În anul
Eforie Sud, Constanța () [Corola-website/Science/301139_a_302468]
-
Civile din București a adus aici pe doctorul Victor Climescu, care după cel de-al doilea război mondial înfăptuiește aici a adevărată școală românească de chirurgie osteo-articulară pentru combaterea tuberculozei osoase. Peste 50.000 de suferinzi au trecut prin acest sanatoriu până în anul 1968. Stațiunea Eforie Sud nu a avut străzi până în 1920, deși ea fusese construită, la început, pe baza unui plan de sistematizare întocmit în 1906 de către arhitectul Arta Florescu, membru al familiei Movilă. Spre vile se mergea pe
Eforie Sud, Constanța () [Corola-website/Science/301139_a_302468]
-
Pontonul era de fapt o plută mare, fixată pe niște bacuri, și mișcată de un motor cu ardere internă, ce făcea 20 de minute de la Techirghiol la Movilă (azi, Eforie Sud), depunându-și pasagerii pe malul unde Ioan Movilă ridicase sanatoriul pentru băi calde și nămol și hotelul menționat. În septembrie 1916, populația din Movilă este evacuată din stațiunea. Hotelurile, vilele și băile rămân la dispoziția armatei germano-bulgare. Construcțiile au stagnat, urmând să fie reluate după 1919. Încă din 1919, se
Eforie Sud, Constanța () [Corola-website/Science/301139_a_302468]
-
izvorât operele lui O'Neill. În peregrinările care l-au dus în multe părți ale lumii, o atracție constantă a constituit-o marea și viața chinuită a oamenilor ei. Între anii 1912 - 1913, O'Neill a fost spitalizat într-un sanatoriu de tuberculoși, unde a făcut ample lecturi din literatura dramatică, cu deosebire din Ibsen și Strindberg. Momentul acesta a fost decisiv pentru orientarea sa ulterioară. În 1914 s-a înscris la cursurile de dramă ale profesorului George Pierce Baker de la
Eugene O'Neill () [Corola-website/Science/301201_a_302530]
-
Giurca. Cu înălțimea de 840 m, el dominând valea Runcului și a Râului Alb. Dealul și pădurea ce-l acoperă parțial se află în atenția unor investitori, dornici de a-l transforma într-o bază turistică sau cu regim de sanatoriu. Dealul La În, cu înălțimea de 798 m, este așezat de o parte și alta a pârâului Clincioaia. Prin formă, și orientarea să, dealul este propice amenajării, pe panțele de est, a unei părții de schi cu telescaun. Dealul Gâlmei
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]
-
obligațiile studiilor și carierei academice a acesteia în domeniul limbii și literaturii engleze i-au îndepărtat unul de altul. Suferințele dragostei i-au atras o nouă criză sufletească din cauza căreia a trebuit, pentru prima oară să se interneze într-un sanatoriu. I s-a stabilit diagnosticul de "neurastenie". După ce și-a revenit, scriitorul a încercat să se întrețină numai din munca literară și jurnalistică. A intrat în legatură cu revista și cercul literar „Magyar Föld ” ale lui Miklós Bártha și a
Attila József () [Corola-website/Science/300029_a_301358]
-
o nouă iubită i-a cucerit de data aceasta sufletul - o învățătoare tânără predând pentru handicapați , Flora Kozmutza, devenită mai târziu soția scriitorului Gyula Illyés. O nouă criză de depresie l-a silit să se interneze din nou într-un sanatoriu. Attila József a murit la 3 decembrie 1937 la Balatonszárszó unde a locuit în ultima vreme la sora sa Jolán și la cumnatul său. A fost călcat sub roțile unui tren de marfă, ca trenurile care apar deseori în poeziile
Attila József () [Corola-website/Science/300029_a_301358]
-
comune au fost comasate, formând o singură unitate administrativă. În urma alegerilor locale din 2012, componența Consiliului Local Drajna (15 consilieri) este: În comuna Drajna se află (sfârșitul secolului al XVII-lea, refăcut la sfârșitul secolului al XIX-lea, astăzi administrația sanatoriului TBC Drajna), și (începutul secolului al XIX-lea), ambele monumente istorice de arhitectură de interes național, aflate în satul Drajna de Jos. În rest, alte douăzeci de obiective din comuna Drajna sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova
Comuna Drajna, Prahova () [Corola-website/Science/301666_a_302995]
-
era prima oară când Anna Ahmatova părăsea Rusia, după 1912. În 1964, la vârsta de 74 de ani, Anna Ahmatova a fost aleasă președinte al Uniunii Scriitorilor din Uniunea Sovietică Anna Ahmatova a murit cu doi ani mai târziu, în sanatoriul Domodedovo, lângă Moscova, la 5 martie 1966. A fost înmormântată la Komarovo, în apropiere de Leningrad (azi Sankt Petersburg) „Серебряный век” („Epoca de argint”) este un termen prin care specialiștii în istoria literaturii ruse se referă la primele două decenii
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
este descris de Paul Verlaine: ""Spre Saint-Denis câmpia murdară-i și urîtă"". Tatăl său era contabil, iar mama, croitoreasă. La vârsta de 17 ani se îmbolnăvește de tuberculoză pulmonară, este constrâns să-și întrerupă studiile și se internează într-un sanatoriu din Davos (Elveția), unde va trebui să stea timp de doi ani. Aici cunoaște pe tânăra rusoaică Elena Diaconov, căreia îi dă numele de "Gala", cu care se va căsători în 1917, și începe să scrie primele sale poeme. Este
Paul Éluard () [Corola-website/Science/300766_a_302095]
-
pășunatul. Acea zonă este astăzi o pădure deasă de brazi care a înlăturat pericolul viiturilor. În timpul Primului Război Mondial, zona a fost ocupată între 1916 și 1918 de armatele germane, care au găsit la Gura Teghii un loc propice pentru construirea unui sanatoriu cu 20 de camere, cu iluminat electric și apă caldă curentă pentru tratarea răniților; localnicii beneficiau și ei gratuit săptămânal, de băile sanatoriului. Acesta a intrat, însă, în paragină după terminarea războiului și retragerea militarilor germani. După război, în 1921
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
și 1918 de armatele germane, care au găsit la Gura Teghii un loc propice pentru construirea unui sanatoriu cu 20 de camere, cu iluminat electric și apă caldă curentă pentru tratarea răniților; localnicii beneficiau și ei gratuit săptămânal, de băile sanatoriului. Acesta a intrat, însă, în paragină după terminarea războiului și retragerea militarilor germani. După război, în 1921, 321 de familii din zonă au primit pământuri în zona de câmpie, la Padina în județul Buzău și la Zăvoaia și Bordei Verde
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
reiese din monografia întocmită de preotul satului - Dionisie Bucur, la vremea respectivă acesta a făcut multe demersuri la Consiliul de Miniștrii în vederea încercării de a determina și lămuri statul să cumpere moșia și a o transforma în școală , sau sau sanatoriu, ceea ce nu a reușit însă. După cumpărarea moșiei de către țărani, în termen de cca 3 luni aceștia au darâmat-o și au tăiat totul vânzând materialele de construcție și tot ce au putut și folosind pământul. Aceștia au devenit astfel chiaburi
Crihalma, Brașov () [Corola-website/Science/300938_a_302267]
-
etapele dezvoltării de la cătun la sat, comună, oraș, ci a trecut direct la stadiul de "stațiune". Frumusețea locurilor este aceea care-i determină pe marii potentați ai începutului de secol XX să-și construiască splendide vile în stil elvețian, un sanatoriu și cazinouri (clădirea actualei biblioteci și unul pe insula Ostrov) pentru petrecerea vacanțelor într-un peisaj încântător a "Văii Oltului", plină de verdeață și de aerul curat al munților. După 1900 la Călimănești se construiește ""Hotel Central"", dotat cu o
Călimănești () [Corola-website/Science/299606_a_300935]
-
Colegiul de cinematografie, École nationale supérieure Louis Lumière. Începe o perioadă dificilă a vieții sale, în care va cunoaște șomajul, căsătoria, nașterea unui copil și divorțul de prima soție, iar apoi o depresie nervoasă urmată de câteva scurte internări în sanatorii de odihnă. Publicate în 1991, primele lui poeme trec neobservate. Ansamblul tematic al cărților sale este însă deja conturat: singurătatea existențială, iubirea, declinul civilizației occidentale, necesitatea schimbării omului. Primul său roman, "Extinderea domeniului luptei", este remarcat în revistele literare, transformându
Michel Houellebecq () [Corola-website/Science/299119_a_300448]
-
și chiar politică (“Leper Messiah”). Albumul mai conție o piesă intrumentală, “Orion”, si o piesă ce că structura seamănă cu Fade To Black, Welcome Home (Sanitarium), a doua balada a formației, ce vorbește despre frământările unui nebun internat într-un sanatoriu (sau îngrădirea minții libere de către societate). Albumul ajunge să vândă 500.000 de exemplare relativ repede, Metallica primind primul disc de aur. Este primul album thrash care intră în top 100 Bilboard, atingând poziția 29 fără să fie difuzat la
Metallica () [Corola-website/Science/299797_a_301126]
-
zădărnicită când prințul este cuprins pe neașteptate de un atac de epilepsie. În cele din urmă, Nastasia Filippovna optează pentru Rogojin și este ucisă de el într-un exces al erotismului satanic. Prințul Mîșkin înnebunește și este internat într-un sanatoriu. Un personaj care ar merita amintit într-o discuție despre " Idiotul" este cu siguranță Ippolit Terentiev, pe care G. M. Fridlender îl numește « principalul adversar de idei al prințului ». De altfel, Dostoievski chiar ar fi dorit să îi ofere acestui
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
al unei sănătăți mentale zdruncinate. Este internată, la inițiativa lui Giorgio, pentru o săptămână, într-o instituție specializată. În următorii trei ani, pe măsură ce problemele ei psihice se accentuau, a fost transportată în repetate rânduri de acasă la diferite clinici și sanatorii din Franța și Elveția, unde s-a stabilit că boala ei este o formă de hebefrenie, adică schizofrenie. A suferit două crize de nervi în public, la Gare de Nord și Zürich Bahnhof, o transă catatonică ce a durat câteva
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Ceea ce medicii diagnosticau ca „dureri de stomac cauzate de nervi” era de fapt un ulcer ce îi va fi fatal scriitorului. Noi probleme de familie intervin, pe măsură ce Helen, soția lui Giorgio, cedează depresiei și căderilor psihice, fiind internată în diverse sanatorii și urmând un destin similar Luciei. Privat de prezența mamei, copilul Stephen rămâne în grija bunicilor; la 18 decembrie 1940, înaintea ultimului Crăciun din viața lui Joyce, scriitorul și micul său nepot se aventurau într-un Zürich învăluit în zăpadă
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
prin Saint-Germain-des-Fossés (aproape de Vichy). Efortul lui Joyce de a o extrage și pe Lucia din acest mediu tumultos eșuează: la sfârșitul lunii noiembrie, când credea că toate formalitățile se rezolvaseră, naziștii au revocat permisul fetei și ea a rămas la sanatoriul francez. Joyce credea că îi va fi mai ușor să o transfere în Elveția, odată ajuns în Zürich, dar moartea sa, survenită pe neașteptate în următoarea lună, a spulberat aceste planuri. Nora și Giorgio nu se arătau oricum interesați de
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
pământurile și bunurile călugărilor trecând în patrimoniul Eforiei Spitelelor Civile care le-a scos la licitație. Casele domnești, și ele luate de Eforie, au fost transformate mai întâi în casă de vacanță pentru elevele de la azilul „Elena Doamna“, apoi în sanatoriu, preventoriu, între 1950 și 1957 în casă de bătrâni ca, în sfârșit, în 1959 să devină muzeu. Lucrări de reconstrucție și restaurare au fost făcute în anul 1843, de către domnul Gheorghe Bibescu, în 1930, când s-a refăcut fațada și
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
și Chirurgiei Plastice și Reconstructive. Este primul medic român care primește în 1959 calificativul de "medic primar de chirurgie plastică și reparatorie" prin concurs. În această calitate este angajat în Clinica de Traumatologie și Chirurgie Plastică, proaspăt înființată în fostul "Sanatoriu Antoniu", de către Agrippa Ionescu, abia întors din Uniunea Sovietică după o specializare de doi ani în Leningrad și numit direct Conferențiar de Chirurgie Plastică. La 1 martie 1961, se mută în funcția de medic primar de traumatologie și chirurgie plastică
Ștefan Dorobanțu () [Corola-website/Science/298856_a_300185]