11,011 matches
-
grecesc, s-a format și alfabetul chirilic, care a fost completat cu semne pentru a corespunde sunetelor din limbile slave. Folosit la început în textele religioase și în textele cancelariilor politice, alfabetul chirilic este în uz astăzi numai la popoarele slave ortodoxe, întrucît cele catolice au adoptat scrierea latină. Acest rol important al alfabetului grec în crearea altor alfabete a fost susținut de înaltul nivel al culturii grecești, precum și de expansiunea civilizației și comerțului, care au impus elina ca limbă de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aspect rezultat dintr-o adaptare la noua situație politică, în care centrul era orașul Constantinopol. Această nouă limbă literară (medio-greaca sau greaca bizantină) nu a mai reprezentat pentru Europa aureola vechii limbi grecești, exercitînd numai influențe locale în unele limbi slave de sud și, într-o anumită măsură, în limba română. Amprenta latină asupra culturii și limbilor Europei depășește cu mult spațiul vechiului Imperiu Roman și al zone-lor în care se vorbesc limbile romanice. Mai mult, la fel ca în cazul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
perfecționat într-un ritm intens, îmbogă-țindu-se cu mijloace preluate din latină și din arabă. Estul european a evoluat diferit de Occident în epoca medievală, astfel încît și ceea ce reprezenta moștenire comună a căpătat aici un aspect deosebit. După expansiunea triburilor slave din secolele VII-X, estul și mare parte din centrul continentului au devenit dominate de slavi, dintre care numai o parte s-au atașat Vestului (cehii și polonezii, în primul rînd). Istoria slavilor de est a fost marcată accentuat de invazia
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
III-lea, în limba coptă (din Egipt), în secolul al IV-lea în gotică, în secolul al V-lea în armeană, în secolul al VII-lea în irlandeză și în vechea engleză, iar, în secolul al IX-lea, în vechea slavă (slavonă). În acest proces, s-a stimulat crearea de alfabete și căutarea de corespondențe lexicale și gramaticale între limbi, astfel încît, pînă în secolul al XII-lea, cercetările asupra limbilor au fost predominant empirice și aplicative și, de aceea, nu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
astfel tipul cultural slav ortodox, care presupunea sincretismul și panslavismul (acesta dezvoltat îndeosebi de ruși și de sîrbi). Acest tip cultural a produs schimbarea radicală a evoluției istorice în spațiul Rusiei Kievene, dar nu a avut succes în cazul popoarelor slave catolice (polonezi, cehi, slovaci), care au rămas astfel în circuitul de valori specifice Occidentului. Este revelatoriu în acest sens faptul că românii, în special moldovenii, au ajuns la cunoștința civilizației europene prin școlile poloneze, unde au învățat limba latină și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
culturale a continentului, iar nu al istoriei proprii fiecăreia dintre ele. Unele dintre aceste limbi, precum neogreaca, au continuitate cu lumea antică europeană în sensul că sînt continuatoare unice ale unor limbi de atunci. Altele, precum limbile romanice, germanice și slave, continuă lumea antică, dar în forme diversificate și cu transformări atît de numeroase și de profunde încît reprezintă mai degrabă o discontinuitate în raport cu ea, fiindcă latina nu se regăsește ca atare în nici una dintre limbile romanice și nici germanica comună
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
lumea antică, dar în forme diversificate și cu transformări atît de numeroase și de profunde încît reprezintă mai degrabă o discontinuitate în raport cu ea, fiindcă latina nu se regăsește ca atare în nici una dintre limbile romanice și nici germanica comună sau slava comună în vreuna dintre limbile germanice, respectiv slave. Alte limbi, precum maghiara, finlandeza și estona nu au legătură cu lumea antică europeană, deoarece au ajuns în teritoriile actuale prin migrații tîrzii pornite din zonele Asiei. În sfîrșit, există limbi cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
transformări atît de numeroase și de profunde încît reprezintă mai degrabă o discontinuitate în raport cu ea, fiindcă latina nu se regăsește ca atare în nici una dintre limbile romanice și nici germanica comună sau slava comună în vreuna dintre limbile germanice, respectiv slave. Alte limbi, precum maghiara, finlandeza și estona nu au legătură cu lumea antică europeană, deoarece au ajuns în teritoriile actuale prin migrații tîrzii pornite din zonele Asiei. În sfîrșit, există limbi cu răspîndire redusă, precum basca, ce reprezintă relicve ale
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
au fost duse prin colonizări și pe alte continente, care cuprind, pe teritoriul european, un grup de limbi romanice (care au la bază latina), germanice (care au la bază germanica comună), celtice (unde se cuprind irlandeza, galeza, scoțiana și bretona), slave (de est: rusa, ucraineana și bielorusa; de vest: poloneza, ceha, slovaca; de sud: slovena, sîrbo-croata, bulgara, macedoneana), baltice (lituaniana și letona). La acesta se adaugă neogreaca, albaneza (care se pare a fi continuatoarea limbii ilire) și armeana. Ramura indo-europeană este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a lexicului latin: angelus < gr. άγγελος, blasphemo < gr. βλασφήμαω, diabolus < gr. διάβολος, episcopus < gr. επίσκοπος, pascha < gr. πάσχα, sabbatum < gr. σάββατον etc.37 În acest mod, latina creștină a putut furniza, atît limbilor romanice, cît și altor limbi europene (germanice, slave și fino-ugrice) numeroase cuvinte care țin de stilul religos, fie că acestea proveneau din fondul propriu, fie că fuseseră receptate din greacă. Acest aspect a conferit latinei o importantă latură unificatoare pentru spațiul european, în domeniul oficierii cultului, al teologiei
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sudică, a cărei urmașă modernă este albaneza. Spre deosebire de celelalte limbi romanice, limba română nu a suferit o influență germanică veche identificabilă, în ciuda faptului că prin teritoriul ei au trecut mai multe popoare germanice, în schimb a suferit o importantă influență slavă, datorită valurilor de năvălitori slavi care s-au stabilit în vecinătate sau care au dislocat-o din unele teritorii. Cît privește elementul latin moștenit, româna se remarcă printr-un caracter mai arhaic, în raport cu celelalte limbi romanice, deoarece păstrează în mai
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pentru masculin vocativ (băiete !). Dintre acestea, cea de genitiv-dativ are la bază dativul latin (casae, parti) care s-a întrebuințat cu timpul și la genitiv, vocativul în -e este tot din latină, iar cel în -o a fost atribuit influenței slave vechi. Extinderea redării prepoziționale a funcțiilor cazuale a avut drept consecință dispariția treptată a diferențelor formale dintre cazuri, încît substantivele au rămas cu o singură formă pentru toate cazurile: casa, dominu, cane (de unde rom. casă, domnu, cîne). Aceste forme latinești
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cuvinte autohtone și cuvinte împrumutate pentru redarea acelorași realități; pentru semnificația "repetiție", de exemplu, se poate folosi atît derivatul Wiederholung, de la verbul wiederholen, cît și împrumutul latino-francez Repetion. Germana a influențat la rîndul ei toate limbile europene și îndeosebi limbile slave, pentru care a reprezentat elementul principal în modernizare. Cele mai vechi atestări în germană sînt din secolul al VIII-lea, treptat realizîndu-se variante literare cu bază dialectală locală, pentru ca, abia în secolele al XV-lea și al XVI-lea, să
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
romanice și germanice În Europa, limbile romanice și limbile germanice ocupă teritoriile pe care s-au format, dar unele dintre ele au pierdut din spațiul inițial, precum retoromana, restrînsă de germană, româna încercuită și eliminată din unele zone de limbi slave de sud și de est și germana înlocuită în zonele nord-estice și estice de unele limbi slave de vest. Există și situația nefericită a limbii dalmate, care a fost desființată în secolul al XIX-lea de limbile slave de sud
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dar unele dintre ele au pierdut din spațiul inițial, precum retoromana, restrînsă de germană, româna încercuită și eliminată din unele zone de limbi slave de sud și de est și germana înlocuită în zonele nord-estice și estice de unele limbi slave de vest. Există și situația nefericită a limbii dalmate, care a fost desființată în secolul al XIX-lea de limbile slave de sud. Ca atare, în Europa, limbile romanice și limbile germanice ocupă teritorii originare. Unele limbi romanice și germanice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de limbi slave de sud și de est și germana înlocuită în zonele nord-estice și estice de unele limbi slave de vest. Există și situația nefericită a limbii dalmate, care a fost desființată în secolul al XIX-lea de limbile slave de sud. Ca atare, în Europa, limbile romanice și limbile germanice ocupă teritorii originare. Unele limbi romanice și germanice au fost transplantate, îndeosebi după Marile descoperiri geografice și după formarea unor imperii coloni-ale, și în zone din alte continente, adică
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
portugheză și din hotentotă, bantu și malaeziană, încît s-a îndepărtat mult de baza originară. O nouă limbă este și idiș, care a pornit de la un dialect german, dar care se prezintă ca un amestec de elemente germane, ebraice și slave, încît are suficiente trăsături proprii. Dacă în cazul derterminării substantivului topica rămîne la tipul germanic, adjectiv substantiv, în cazul propoziției ordi-nea este verb-predicat subiect obiect, adică diferită de cea obișnuită la acest tip. În sfîrșit, limba idiș are o scriere
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
regiunile lumii în care se folosesc idiomurile romanice în comunicare 82. Fenomenul nu este caracteristic, desigur, numai limbilor romanice, căci se manifestă la oricare grup de limbi care își au originea în aceeași limbă-bază, precum limbile germanice, limbile celtice, limbile slave, limbile baltice etc. și care au o coeziune de grup prin elementele moștenite în comun. În cazul fiecărui grup însă există caracteristici speciale care determină relevanța fenomenului sub anumite aspecte, factorii care îl accentuează sau îl slăbesc ori gradul de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
au putut oferi altora mult mai mult decît ceea ce s-a creat efectiv pe terenul lor. O denumire precum cea pentru noțiunea "condiție", de exemplu, este concretizată în majoritatea limbilor Europei (în limbile romanice, în cele germanice, în multe limbi slave și fino-ugrice) printr-un termen cu aceeași origine primară, dar numai unele dintre aceste limbi au pornit direct de la lat. conditio, -onis, fiindcă l-au preluat de obicei din franceză, iar, uneori, din italiană. Rolul de mijlocitor al limbilor romanice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
din franceză, în forma gabară și cu semnificația "ambarcație cu fundul plat", în vreme ce neogreaca a uzat de sursa italiană (ngr. γαβάρ(ρ)α). Limba spaniolă are și ea acest cuvînt (gabarra), dar preluat prin intermediul limbii basce (kabarra). În sfîrșit, vechea slavă a împrumutat același cuvînt grec (bizantin), căruia i-a dat forma korablǐ, care a pătruns apoi în română, cu aspectul corabie, încît această limbă romanică are astăzi trei cuvinte (caravelă, gabară, corabie) a căror origine îndepărtată este același termen arab
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aparte, deoarece urmează deseori, la fel ca în cazul formei scurte din română, nominativul latin, de unde rezultă natie [΄nasi:] și religie [re΄ligi:]. Tipul neerlandez de adaptare a fost preluat de limba rusă literară și apoi de toate celelalte limbi slave literare (poloneză, bulgară, cehă etc.). Și în germană există unele împrumuturi din neerlandeză cu formă scurtă: germ. Aktie < neer. actie (< lat. actio,-onis). Neerlandeza are însă și situații în care folosește forma în -(t)ion, cu o pronunție ce amintește
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
tipuri: a) adaptarea după modelul cuvintelor moștenite, în limbile romanice (româna participînd la acest aspect cu formele lungi: rațiune, națiune, religiune); b) adaptarea prin preluarea nominativului latin în română (forma scurtă) și în neerlandeză (de unde a trecut și în limbile slave și, uneori, în germană); c) adaptarea după modelul francez în limbile germanice (exclusiv neerlandeza, care urmează acest model numai parțial) și uneori în română (comision, divizion, pension). Ca factor de apropiere între limbile romanice și cele germanice, împrumutul latin nu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în cazul elementelor pe baza radicalului grecesc éthno-, care în norvegiană apare în cuvintele ethnisk "etnic", ethnograf, ethnografi "etnografie", cu posibilitatea unor echivalente germanice, încît semnificația "etnie" se poate reda fie prin sintagma etnisk gruppe, fie prin compusul folkegruppe. Lumea slavă nu participă cu un radical la fondul european comun care vizează noțiunea "popor", dar se integrează modelului european fiindcă preia elemente care conțin radicalii cu circulație generală, deși a moștenit din slava comună un element foarte diferit de aceștia. Astfel
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sintagma etnisk gruppe, fie prin compusul folkegruppe. Lumea slavă nu participă cu un radical la fondul european comun care vizează noțiunea "popor", dar se integrează modelului european fiindcă preia elemente care conțin radicalii cu circulație generală, deși a moștenit din slava comună un element foarte diferit de aceștia. Astfel, poloneza a moștenit cuvîntul naród de la care a realizat mai multe derivate, dar uzează și de împrumuturi care pornesc de la lat. populus: popularny "popular, ageabil", popularność "popularitate", popularyzować "a populariza", populacja "populație
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
precum și: etniczny "etnic", etnograf(k)a (< it.) "etnograf, -ă", etnograficzny "etnografic", etnografia, etnolog, etnologi-cuny "etnologic", etnologia. Același paralelism cu alte limbi oferă poloneza și în valorificarea radicalului germanic: folklor, folklórystyczny "folcloric", folklorist(k)a (< it.) "folclorist, -ă". O altă limbă slavă, ceha, prezintă deseori situații identice. Pe de o parte, cuvîntul moștenit naród cu mai multe derivate dintre care unele sînt sinonime ale împrumuturilor ce conțin radicalul grecesc ethnoși, pe de altă parte, împrumuturi culte conținînd radicali din latină, din greacă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]