9,812 matches
-
fără să mănânc, mi-am adunat plasa, cutiuțele de medicamente, borcanul cu cianură de potasiu și am sărit pe fereastră. Odată ajuns În pădure, eram În siguranță; dar eu continuam să merg Împleticindu-mă, cu ochii plini de lacrimi fierbinți, tremurând tot de rușine și scârbă față de mine Însumi, văzându-l În minte pe bietul meu prieten, cu fața lui lungă și palidă și cu cravata lui neagră, plictisindu-se În seră sau mângâind câini cu limba scoasă de căldură, În lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ținea de mână când masa rotativă de apă verde Înspumată se abătea violent din spate, dându-i un brânci zdravăn care-l dobora. După o duzină de asemenea tumbe, le baigneur, lucind ca o focă, Își conducea povara care gâfâia, tremura și fornăia scuipând apă, spre uscat, spre țărmul neted, unde o bătrânică de neuitat, cu păr cărunt pe bărbie, alegea cu promptitudine un halat de baie dintre multe altele ce atârnau pe o frânghie de rufe. La adăpostul unei mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ce atârnau pe o frânghie de rufe. La adăpostul unei mici cabine, erai ajutat de un alt servitor să-ți lepezi costumul de baie Îmbibat cu apă și Îngreunat de nisip. Acesta cădea bâldâbâc pe scândurile de pe jos și Încă tremurând pășeai În afară, călcând pe dungile lui albăstrui difuze. Cabina mirosea a lemn de pin. Servitorul, un cocoșat cu fața brăzdată de riduri, Îți aducea un lighean cu apă clocotită În care Îți Înmuiai picioarele. De la el am aflat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
doborât energic pe unul dintre asasini, a fost Împușcat mortal de celălalt. Dar acel incident ulterior n-a aruncat nici o umbră asupra strălucitoarei scări ale casei noastre din St. Petersburg; mâna mare și răcoroasă așezată pe capul meu n-a tremurat și liniile tactice ale unei dificile partide de șah nu fuseseră Încă deranjate pe tabla de joc. Capitolul 10 1 Romanele despre vestul sălbatic ale căpitanului Mayne Reid (1818-1883), traduse și simplificate, erau extrem de populare printre copiii ruși la Începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
tampoanele de vată - nu suportam contactul uscat și scârțâitul lor - care erau vârâte Între gingie și limbă pentru bunul mers al operației; pe geamul din fața ochilor mei neputincioși se zărea o transparență, un peisaj marin mohorât sau niște struguri cenușii, tremurând din cauza reverberațiilor seci ale tramvaielor din depărtare, sub un cer sec. „In den Zelten achtzen A“ - adresa aceasta dansează din nou ca un troheu În mintea mea, urmată imediat de deplasarea făcută În șoaptă În taxiul electric bej care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
local Împotriva deochiului, le smulgeau din apă și o hărțuiau pe fată cu ele; și preț de o secundă sau două - Înainte de a mă ascunde În ceața mohorâtă a scârbei și a dorinței - am văzut o altă Polenka, străină mie, tremurând ghemuită pe scândurile pontonului pe jumătate sfărâmat, acoperindu-și sânii cu brațele Încrucișate, pentru a se feri de vântul dinspre răsărit, În timp ce scotea limba provocator spre urmăritorii ei. Cealaltă imagine aparține unei sâmbete din vacanța de Crăciun a anului 1916
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
spunea să sun la doamna Petricius. „Sună, Simioane. Curaj!“, mă îndemna petecul acela de hârtie pe care tot răsucindu-l și întorcându-l de pe o parte pe alta, în lumina chioară de pe holul ducând spre apartamentul doamnei Petricius, îl pipăiam tremurând, toropit de triste nedumeriri, de parcă mi-aș fi găsit atunci sufletul, văzându-l pentru întâiași dată, îl țineam între degete și nu știam ce să fac: să-l mototolesc și să-l arunc sau să-l vâr iar în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
maeștrii pavoazărilor și discursurilor naționale s-a închegat o confrerie atotputernică. Și poemele. Și montajele. Și fotomontajele. Și tușele. Și retușările. Portretele pictate. Panourile gigantice. Grandoarea minciunii intens colorate, pretutindeni afișate. Fonduri erau cu nemiluita. Pe seama unor bieți copilași care tremurau în izmene, fote, bundițe și opinci ca să iasă cântecelul sau dănsulețul bine se agitau bine plătite șleahta specialiștilor în tocat bani și armia lihnită de profitori ai osanalelor. În spatele paravanului patriotic, s-au tocat și se toacă sume fabuloase, justificabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adevăr, frică. Simțeam că-l copleșise teama. Îl priveam cu milă amestecată cu scârbă. — Și de ce te mai temi, tocmai acuma? Au descoperit ceva îngrozitor. Voi nu știți... Cine să știe! Am împușcat evrei în Bucovina. Mă privea obosit, învins. Tremura ușor, ca atins de boală. — În codrii ăia nenorociți am făcut-o. În blestemata aia de concentrare pe zonă, când ne retrăgeam din Bucovina. N-am vrut să-l mai ascult. Frica, cumplita frică, dintr-odată se prăvălise peste mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
capului său, cădeau În mare ca o ploaie mortală care l-ar fi atins, punîndu-l la pămînt, dacă ar fi Încercat să urce dealul. Așteptă Înfricoșat, Întrebîndu-se ce s-ar fi Întîmplat dacă peretele falezei abrupte ar fi Început să tremure cînd el ar fi Încercat să se Îndrepte spre culme, și se dădu instinctiv Înapoi, Într-un logic impuls de a se pune la adăpost În peșteră, dar fumul și focul o preschimbaseră Într-un iad de nesuportat. Tuși aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mult Înainte ca scheletul navei să Înceapă să dea semne că avea de gînd să cedeze. Barca ajunse pe uscat. Oberlus Îl Îmbrînci pe căpitan pînă-l culcă pe nisip, jalnic și ridicol, Înfășurat În murdarul lui cămeșoi alb, plîngînd și tremurînd de frică și tristețe, și așteptară Împreună, tăcuți, ca, preschimbată Într-o singură flacără halucinantă, María Alejandra să fie Înghițită de apă, scoțînd scîntei, scrîșnind și lamentîndu-se, Înainte de a se pierde pentru totdeauna În adîncuri. Prin văzduh pluteau funigei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și mai energici dintre ei se lăsau dominați de ele. Guyenot fusese Întotdeauna un căpitan violent și temut de echipajul lui, iar la bordul lui Dynastic era de-ajuns un ordin de-al lui pentru ca pînă și catargul central să tremure, dar și ultima tîrÎtură de femeie din cea mai jegoasă tavernă se juca cu el cum te joci cu o păpușă de cîlți destrămată, iar cînd o aducea pe vreuna pe vas, Îmbarcînd-o Într-una din acele nesfîrșite călătorii, petrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se păru că apariția Niñei Carmen În acel moment era cea mai minunată și mai incredibilă din tot ce se putea imagina. Se lungi pe pătură, Își Înclină capul și Îi zîmbi lui Diego Ojeda, care Începu s-o mîngîie tremurînd, uimit fără Îndoială de faptul că acea făptură ireală și aproape divină urma să fie a lui. Se aplecă apoi s-o sărute, un sărut lung, dulce și cald, În același timp timid și pasional, pe care ea i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
marinari Încercară să ajungă pe mal cu tot dinadinsul, Îi hărțui cu lovituri de tun pînă le Împrăștie mațele la jumătatea drumului. Cincisprezece minute mai tîrziu, tăcerea puse stăpînire pe insulă și miile de păsări marine Începură să se Întoarcă, tremurînd, la locurile lor. CÎnd Niña Carmen se trezi, după ce trecuse amiaza, descoperi că era lungită pe un pat grosolan, goală și legată cu un lanț lung terminat la capăt cu un cîrlig care fusese Înfipt În mijlocul unei peșteri imense, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu toate acestea, „dezonoarea” fiicei sale pentru a se prăbuși În deznădejde, după cum era el În realitate: ca o statuie greoaie, de nisip și lut. Încă Înainte de a se căsători, o uimise faptul de a le vedea pe prietenele ei tremurînd uneori cînd vorbeau despre soții lor, iar uneia dintre verișoarele ei - sora lui Roberto - logodnicul ei ridicol Îi atrăsese atenția În noaptea nunții, cînd băgase de seamă că Începea să se excite: - Cum Îndrăznești? Îi strigase el. E oare asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
plasă, mi-am ridicat privirea și pentru o clipă am fost confuz: peste ceea ce vedeam părea să se suprapună imaginea alimentelor încă aflate la periferia vederii mele. De ce purta ochelari pachetul acela mare de nalbe roz? Și de ce se mișca, tremurând și unduindu-se în valuri lipicioase, transpirate? Când ochii din spatele ochelarilor au privit într-ai mei, am rămas șocat: momentul trecuse și acum eram forțat să recunosc lucrul la care mă holbasem fără să gândesc. Mi-am mutat rapid privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
destul de rău pentru el - n-are curaj să-mi zică altceva decât chestiile alea plictisitoare despre prețuri. Știu c-ar da orice să se oprească și să stea de vorbă: văd în ochii lui și-n felul-n care-i tremură mâinile când pune chestii pe bandă, da’ nu poate. Acuma chiar aș râde dac-ar mai aduce vorba de chestiile alea cupug de care vorbea, doar ca să se relaxeze un pic, da’ nu face-așa ceva. —Bună dimineața, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dar strada era goală. Când m-am întors de la fereastră am auzit din nou țipătul - iar de data asta nu mă înșelasem. Un sunet de nefericire omenească și posibil durere, care venea fără-ndoială din aceeași sursă ca bubuitul. Acum tremuram un pic, în parte pentru că începuse să mi se facă frică, dar și pentru că dovezile clare ale nefericirii disperate ale cuiva, atât de înspăimântător și inevitabil de apropiate și de reale, erau șocant de triste. În filmele de groază și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Alexandra spunea că nu vroia să o asculte, vroia să plece, dar parcă o putere nu o lăsa și o ținea pe loc. Când terminase bătrâna mărturisirea păcatelor, atunci își veni și ea în fire.”; „- Eram cuprinsă de groază și tremuram ca un pui înainte de a fi tăiat, după ce îmi mărturisise bătrâna păcatele. Nici nu m-am gândit vreodată în viață, nici n-am auzit vreodată de așa păcate... Doamne, ferește! Doamne, ferește!, zicea.”). Trebuie, la acest moment, să remarcăm simplitatea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Alexandra spunea că nu vroia să o asculte, vroia să plece, dar parcă o putere nu o lăsa și o ținea pe loc. Când terminase bătrâna mărturisirea păcatelor, atunci își veni și ea în fire. - Eram cuprinsă de groază și tremuram ca un pui înainte de a fi tăiat, după ce îmi mărturisise bătrâna păcatele. Nici nu m-am gândit vreodată în viață, nici n-am auzit vreodată de așa păcate... Doamne, ferește! Doamne, ferește!, zicea. Când ne-am întors acasă, am mers
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lucru nu o făcea să sufere. Odată, în timpul recreației, una dintre colege, care era profesoară de istorie, îi povestea Anei visul pe care il avusese noaptea trecută. O visase pe bunica ei, care era moartă de mulți ani. Vocea ei tremura ușor când povestea, iar emoțiile nu puteau fi ascunse. Spunea că o iubise mult pe bunică-sa. - Se vede că ai iubit-o mult, nu e greu de priceput, zise Ana. Când vei pleca și tu de aici, vă veți
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
învățător se făcuse cel mai bun cântăreț la biserica din sat. Se bucură mult, iar când i se potrivi o ocazie se apropie de el și îi zise: - Hristos a Înviat! El îi răspunse: „Adevărat a Înviat, Alexandra!” Vocea lui tremura. Nici el, nici ea nu ziseră nimic mai mult, dar era sigur că ambii se gândeau la același lucru. Casa părintească Așteptase mult acea zi pentru a se revedea cu nepoții săi. Era o adevărată bucurie pentru toți. Are cinci
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sărmana, nu dormise toată noaptea, așteptând cu frică momentul în care el se va trezi și va trebui să-i dea explicație de cele întâmplate. - Tata mi-a zis să merg eu, că sunt mai mare... zise ea plângând și tremurând de frică. Atunci moș Ion, își dădu seama imediat de numărul pe care i-l jucase tatăl fetei și, fără să mai stea pe gânduri, înjurând și ocărând, repede se îmbrăcă, silind-o și pe ea să facă același lucru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ei. - Și unde e acuma, dacă ați văzut-o? îi întrebă starețul. Plecați și să nu mai repetați acest lucru, îi probozi el. Frații ieșiră rușinați. Starețul mai așteptă puțin, apoi privindu-l în ochi pe cel cu pricina, care tremura de frică, îi zise: - Și nici tu să nu mai faci! Să vii să te mărturisești! De ce nu a descoperit păcatul fratelui, Starețul? Pentru că știa că va urma pocăința și după ea iertarea, iar pe ceilalți i-a apărat de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
săptămâni. Colaboraseră la detectarea unor traficanți de stupefiante pe care Interpolul îi căuta de trei ani. Se aciuaseră în Constanța... Acum, asculta puțin distrat mulțumirile lui Stanley. ― Ar mai fi ceva... Inspectorul părea să-și caute cuvintele, pe buze îi tremura un zâmbet ciudat. Din când în când primim scrisori din România. Pe adresa noastră, a Scotland Yardului, sau în Quai des Orfevres... Cristescu își subție privirea. ― Ce fel de scrisori? ― Interesante și extrem de prețioase, vă asigur. Cineva ne ajută să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]