10,305 matches
-
o noapte de trudă și de sublimă bucurie. Putea fi o nouă metodă de a Îmbina o schemă strategică neobișnuită cu o linie de apărare neobișnuită; putea fi Întrezărirea unei configurații concrete a pieselor care ar lămuri În sfârșit cu umor și eleganță o temă dificilă pe care mă chinuisem s-o exprim până atunci; sau putea fi un simplu gest făcut În minte de diferitele grupe de forță reprezentate de piesele mele de șah - un fel de spectacol mut, rapid
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
crengi pe fondul albastru, care se Îndepărta pe marginea oblonului pe jumătate tras al căruciorului și imediat Își Întorcea bănuitor privirea spre fața mea, ca să vadă dacă cercul și copacii jucăuși nu aparțineau cumva aceleiași categorii cu jucărelele zornăitoare și umorul părintesc. A urmat un cărucior mai ușor, și când se răsucea, copilul avea tendința să se ridice, trăgând de ham, apucându-se de marginile căruțului; stând În picioare, nu atât ca pasagerul amețit al unui vas de plăcere, cât ca
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
grozav: „I-au dat afară pe amândoi, ca să vezi!...”. Referindu-se la necazurile noastre comune din primăvara lui 1959, în zilele Adunării Generale a Scriitorilor din România din aprilie 1990, adunare dominată de dizidenți, Corina Cristea mi-a spus, cu umor, întâlnindu-mă într-o pauză pe hol: „De fapt, noi am fost primii dizidenți!” Experiența cea mai umilitoare a acestei istorii am trăit-o însă în ziua în care am fost convocat la Centrul Universitar București pe Calea Plevnei, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
scrie printr-un ascuns spirit de avariție. Vroiam, cu alte cuvinte, să fac economie de hârtie, care pe atunci, de altfel, se găsea din belșug și era ieftină. Jalnică explicație, nemeritând nici cea mai mică atenție. În schimb, cu mult umor, un prieten din acea vreme a observat că, în ciuda caracterului foarte mărunt, scrisul meu e cam... lăbărțat. Îmi recomanda să-l mai comprim! În dimineața aceea lucram la o cronică despre o carte de versuri a lui Marin Sorescu (cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
putea de repede. A durat însă ceva mai mult decât credeam, cam vreo jumătate de oră: până am descoperit-o pe doamna administratoare (deosebit de amabilă, dar cu un picior în ghips - jucase fotbal cu băiatul ei, ne-a explicat cu umor), până am achitat ce aveam de achitat (oricum mult mai puțin decât ne-ar fi costat la mizerabilul hotel vizitat în ajun), până ne-am găsit micul apartament (unde ne-am lăsat sacoșa) și până am răzbătut înapoi, din uriașa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
edificiu construit chiar pentru invalizi, pentru mutilații glorioaselor războaie. Spiritul „eticii și echității” nu pare a le fi fost deloc străin acelor capete nu degeaba încoronate! * Pretutindeni, la Domul Invalizilor, la Luvru, la Versailles, s-a „lipit” - după cum observă cu umor Doina - și Napoleon. Ca orice parvenit. Ceea ce nu mă împiedică să-l admir ca pe unul din cei mai mari eroi ai istoriei, ca pe unul din cei mai viguroși plăsmuitori ai ei. Napoleon e poate cel dintâi care ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de pieptul rezemat de muchia biroului... Ce cărți geniale ar fi scris motanii noștri despre spațiul închis dacă nu ar considera literatura, cum mă tem că o consideră, drept o zădărnicie... * Sunt convins că cel puțin pisoiul cel mare are umor, glumește, se joacă cu mine. Dându-mi, de pildă, în chip limpede de înțeles că vrea să iasă pe balcon, mă grăbesc să-i deschid ușa - „bineînțeles, eu sunt ușierul tău”, îi spun cu ironie, dar, în loc să pășească peste prag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în cursul unei discuții polemice destul de aprinse, nimeni altul decât Mircea Dinescu. * Pe sine Petru Dumitriu se numește un increvable și această definiție îmi amintește că într-un interviu filmat, prezentat în trei episoade de TVR, scriitorul se compara, cu umor, cu o... prună. Carnea moale a fructului ascunde un sâmbure tare ca piatra! Admirabilă comparație, pe care am reținut-o și întrucât cred că mi se potrivește și mie. * Ziarele anunță încetarea din viață a lui Dean Martin, deosebit de drag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și-mi plăcea spiritul de tăgadă și frondă, care altminteri mă încântase și la Zarifopol), ba chiar, adesea, mai cu seamă la Eliade, le găseam serioase, nuanțate și convingătoare. Dintre cărțile „tinerilor” îmi plăcuse enorm eseul sobru și plin de umor filozofic al lui Noica, Mathesis sau bucuriile simple (1934), premiat de juriul, alcătuit din „bătrâni”, al Fundațiilor regale. În ultim resort, eu cu „bătrânii” țineam totuși. Convulsiile „agonice” și retorica „disperării” pe care le arborau mulți tineri îmi păreau nesincere
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
până atunci nu auzisem ; am văzut pe urmă ce însemnătate au avut pentru un Diderot, un Balzac și un Tolstoi ; am văzut, citind-o mai târziu de câteva ori, nu numai că e cea mai completă desfășurare metodică a comicului, umorului și tandreței, dar și că e, după Gargantua & Pantagruel, a doua capodoperă suprarealistă. Luarea aminte și curiozitatea mi le-a deșteptat Eliade afirmând de-a dreptul că Laurence Sterne e un geniu (subl. m.) și scriind în alt loc : „Sunt
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
un „agnostic” ireductibil, ireligios și antimistic, pozitivist și evoluționist (dar luându-l în derâdere pe Darwin) ; pe de altă parte însă, ce e drept (și asta contează), un spirit de cea mai desăvârșită libertate, la culme de original, cu un umor tipic englezesc și de o ironie corosivă, iar la urma urmei, totuși, funciarmente creștin în morală. Mă gândeam că ar fi fost mai normal ca Ralea să-l guste pe Samuel Butler, dar nu l-am auzit niciodată pomenindu-l
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
livrești (indiferent cât de „cult” e filozoful și „câtă carte știe”) și nu suportă deloc erudiția, care nu poate fi decât un impediment și o frână în desfășurarea traiectoriei de gândire. Eseul suportă, dar de regulă cu o nuanță de umor, o anumită ̀ ncărcătură livrescă și, chiar, voluptatea jocului cu erudiția (firește, până la o anumită limită, de altminteri variabilă). Mircea Eliade, expunând în lucrările sale științifice gândirea speculativ filozofică a doctrinelor cercetate, o face, pe de o parte, fatalmente, ca
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
imagine „plutonică”, iar în al doilea, una „neptunică”, pentru același subiect. Un continent are și țărmuri de mare și zăcăminte subterane. Altfel n-ar fi continent. Comicul și zeflemeaua Decanul caragialiștilor, Șerban Cioculescu, folosește aproape totdeauna, când vine vorba, formula „umorul lui Caragiale”. Firește, nimeni nu poate contesta justețea acestei formule. Dar a avea umor nu înseamnă a fi negreșit umorist, după cum a fi umorist nu ̀ nseamnă totdeauna a fi un autor comic. Caragiale este însă un mare autor comic
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și țărmuri de mare și zăcăminte subterane. Altfel n-ar fi continent. Comicul și zeflemeaua Decanul caragialiștilor, Șerban Cioculescu, folosește aproape totdeauna, când vine vorba, formula „umorul lui Caragiale”. Firește, nimeni nu poate contesta justețea acestei formule. Dar a avea umor nu înseamnă a fi negreșit umorist, după cum a fi umorist nu ̀ nseamnă totdeauna a fi un autor comic. Caragiale este însă un mare autor comic, adică un creator de comic monumental. Evident, lucrurile acestea nu sunt etanș izolabile și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a avut ceva emoționant și, aș cuteza să spun, chiar nobil. În rest, ar fi mai cuviincios ca cenzorii morali să-și vadă și de ale lor. Scrisorile către Boicescu au fost luate de cei mai mulți ad litteram, fără pic de umor. Ele trebuiau luate cel puțin cum grano salis. Asta se simte din capul locului și pe întreaga lor suită. Cum de nu s-a văzut că este în ele o imensă forfanterie juvenilă, un ton perpetuu enjoué, un haz necontenit
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și importanți ca Adrian Maniu, Minulescu, Demostene Botez, N. Davidescu și ceilalți din sumar, Topîrceanu ridică maniera fiecăruia mai presus de propriile lor realizări. Poate exagerez în privința unora, poate am cedat unei ispite apologetice, dar, oricum, pe lângă șarjă și pe lângă umorul inoculat subtil, aceste pastișe au și o incontestabilă sarcină poetică de sine stătătoare. De aici rezultă, și țin să accentuez aceasta, că parodia, cel puțin în cazul lui Topîrceanu, e departe de a fi un gen subaltern. Ea are la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
-i consimți !” (p. 49). Precizări în această direcție : „A fi serios nu înseamnă a sta tot timpul încruntat : înseamnă a avea posibilitatea să te bucuri cu adevărat ” (p. 73) ; „Ca formă tipică a paradoxului propun următoarea : nu pot să sufăr umorul care izvorăște din lipsă de seriozitate” (id.). Nici nu e de fapt umor cel care izvorăște din neseriozitate, nu e decât jovialitate idioată. De fapt, neserioșii nici nu știu să se amuze, iar râsul lor pe mine mă deprimă. Marius
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a sta tot timpul încruntat : înseamnă a avea posibilitatea să te bucuri cu adevărat ” (p. 73) ; „Ca formă tipică a paradoxului propun următoarea : nu pot să sufăr umorul care izvorăște din lipsă de seriozitate” (id.). Nici nu e de fapt umor cel care izvorăște din neseriozitate, nu e decât jovialitate idioată. De fapt, neserioșii nici nu știu să se amuze, iar râsul lor pe mine mă deprimă. Marius Robescu iubește râsul și îi știe rostul. Iată o declarație șocantă (șocantă, cum
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
drept, și o „carte unitară”, Pitoresc și melancolie, o carte foarte înrudită ca spirit cu Barocul lui Eugenio d’Ors. O carte de 262 de pagini, alertă și profundă, plină de o erudiție nu lipsită de voluptate livrescă și de umor, ca în Pseudokinegetikos, în Rabelais sau în subsolurile savante și malițioase din studiile istorice ale profesorului Alexandru Elian. Cartea sa recentă, Ochiul și lucrurile, apărută la începutul acestui an (editura Meridiane) se deschide, în chip de introducere, cu un studiu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
deceniile de cădere morală și dictatură patologică, Ionesco, Paul Celan, Nichita Stănescu și propria noastră imigrantă Melinescu” - pe aceștia toți îi descrie Kellgren în mod atrăgător și serios, și nu mai puțin pe însuși Sorescu: „El observă puterea iubirii, descoperă umorul cotidian... Dar cel mai fervent îl preocupă pe poet eterna întrebare: Cine sunt eu?”. Întâlnire cu Birgitta (Trotzig) la restaurantul chinezesc Muren (Zidul), în apropierea casei ei, foarte aproape de statuia Sfântului Gheorghe omorând balaurul, care ne trimite de departe irizări
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Alexandru, învățător la Țepu. La intrarea în Odesa, pe niste cisterne cu produse petrolifere scria: “Nu ți-am spus eu, bă Staline, că vin oltenii la tine? Iar pe o căruță: “Craiova-Moscova”. Ce să-i faci? Vorba cuiva, pe români umorul i-a făcut mai puternici sau, mai pe șleau, i-a scos din... Dacă erau o serie de derbedei de la periferii de orașe care camuflau nemernicia sub haina militară, ostașii români, țărani sau meșteșugari, conduși în majoritate de învățători ofițeri
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
din partea soției. Mi-am zis "nu mor caii când vor câinii" și am mers mai departe. (Gândind acum la situația de atunci, îmi vine să zâmbesc amintindu-mi de un minunat scriitor evreu, născut în Rusia, Shalom Alehem, care cu umorul lui contagios și-a intitulat o nuvelă "Halal de mine, sunt orfan"! Așa și eu, la sfârșitul lui 1988, puteam spune: "Halal de mine, sunt șomer, cu imputație și vot de blam!" Situația de mai sus îmi amintește și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
preferat telecartingul" (telecarting... o să caut și asta). Dar intru în joc. "Telecartingul mi se pare, totuși, cam demodat. Nu puteți aduce mașina prin telecarting", îmi permit să-i spun. Dar ea mă privește de sus: "Aveți haz... Dispuneți de simțul umorului. Ar fi extraordinar... Ce idee... Dar mașina mi-o aduce șoferul Ministerului. Știți că sunt Ministru." "Știam, Doamnă Ministru, dar am respectat situația de incognito." "Nu-i chiar atât de strict; cel puțin pentru Dumneavoastră... Dar am ținut să vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lui, Vasile, este un primitiv adevărat. Semne care trec neobservate sunt imediat sesizate de Vasile, care își amintește de toate detaliile unui șurub. * Credeam că îl cunosc foarte bine, că nu mai are surprize pentru mine. Mă gândeam că simțul umorului m-a apropiat de dânsul, rezolvând neînțelegerile care, oricum, se strecoară între doi amici. Nu m-am supărat prea tare când mi-a turnat ulei în borcanul de expansiune al mașinii de s-au aprins, deodată, mai multe lumini de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ai Mariei au rămas pe drumuri. Cine mai avea interes de limbi străine? Bătrâna a rămas fără clienți, ceilalți nu aveau vârstă și nici drept de muncă, erau muritori de foame. Maria Ivanovna, frumoasă, energică și cu un simț al umorului cum rar există, a reușit să se angajeze femeie de serviciu la un spital. Cu atât, care era foarte puțin, s-au descurcat cum au putut. Dar cum am spus, Maria nu mai era tânără. Cu firea ei harnică s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]