9,893 matches
-
să-i pună în gardă pe ceilalți principi europeni: Nobilii lituanieini au receptat mesajul lui Ștefan, cerând Principelui Poloniei să trimită ajutor (Lituania și Polonia formau atunci un singur regat), arătând că este mai bine să se lupte pentru apărarea vetrelor moldovenilor, decât pentru ale lor, dar regele polonez nu a luat nici o măsură de a-l sprijini. Matia Corvin, regele Ungariei, și-a asumat meritele, scriind principilor europeni că victoria de la Vaslui a fost obținută de Ștefan, „căpitanul său“. De
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
atunci și care aveau să facă din el un politician de succes i-au permis să se înțeleagă bine cu ei, ca și cu soldații din alte culte creștine și cu evreii din unitatea sa. Truman a fost lăsat la vatră cu grad de maior în mai 1919. În 1920 a fost numit maior în Corpul Ofițerilor în Rezervă; a devenit apoi locotenent-colonel în 1925 și colonel în 1932. În deceniile anilor 1920 și 1930, Truman a comandat Batalionul 1 din cadrul
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
deputatului PUR de Arad Nicu Cojocaru. 2006 - 2008: Șef secție cultură și editorialist la cotidianul "Informația Aradului" 2011 - devine membru al Ligii Scriitorilor din România (L.S.R.) 2013 - prezent: Redactor șef al revistei "Stindard" din Arad. 1965 - 2014: “Luceafărul”, “Tribuna”, “Familia”, “Vatra”, “Orizont”, “Astra”, “România literară”, “Contemporanul”, “Relief”, “Arca”, “Al cincilea anotimp”, "Studii de știință și cultură", "Agora Literară", "Stindard" ș.a. 1980 - “Orizonturi mioritice transilvane” - Arad. 1981 - “Un spectacol pentru o mie de ani” (interviuri cu 30 de sculptori) - Arad. 1983 - O
Emil Șimăndan () [Corola-website/Science/302411_a_303740]
-
jägeri finlandezi a participat la luptele de pe frontul de răsărit în rândurile armatei germane, începând cu anul 1916. După izbucnirea războiului civil din Finlanda, jägerii care au dorit să intre în rândurile armatei finlandeze "albe" (nesocialiste) au fost lăsați la vatră. În Finlanda, acești voluntari erau numiți simplu "Jägerii" (în limba finlandeză Jääkärit). Contribuția lor la victoria albilor a fost crucială, atât prin pregătirea militară, cât și prin ridicarea moralului camarazilor lor. Fiind antrenați ca trupe de elită, voluntarii jägeri au
Trupele Jägerilor finlandezi () [Corola-website/Science/302414_a_303743]
-
piatră ("chopping tools"; at first, the "Abbevillian", later "Clactonian" type), and the stone chip (at first, "Acheulean", later the "Levalloisian" type). Aceste unelte au fost atribuite lui "Pithecantropus erectus" speciilor hominid. De o importanță majoră este descoperirea unui număr de vetre de foc. Aceasta este prima dovada a abilității hominidului de a stăpâni focul pe teritoriul ce astăzi se numește România. Paleoliticul de mijloc în România (circa 120.000 - 35.000) este caracterizat prin persistența culturii Mousterian. De-a lungul acestei
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
doar în anotimpul rece, însă unele peșteri mai mari erau, probabil, locuite tot anul, după sfârșitul paleoliticului timpuriu. În paleoliticul mijlociu, Neanderthalienii au reușit să-și construiască colibe (adesea pe malurile apelor), cu acoperiș de frunze, prevăzute chiar și cu vetre, spațiu pentru dormit, activități domestice sau evacuare. Se constată o creștere a densității și o oare-care stabilitate într-un anumit loc. În aceeași vreme, în continuare, erau folosite și adăposturi sub stânci. Apare, totodată, tendința de concentrare a grupurilor umane
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
pietre. În morminte se pun podoabe valoroase, lucrate cu multă meticulozitate sau unelte nefolosite de piatră. Au fost, de asemenea, descoperiți dinți perforați, purtați probabil ca pandantive. Mormintele se aflau, de obicei, în centrul zonei de locuințe sau lângă o vatră. Craniul a beneficiat de o atenție deosebită, creierul fiind frecvent extras prin perforații practicate la baza calotei. S-au descoperit cranii vindecate parțial, la care osul reîncepuse să crească, ceea ce înseamnă că persoana rămăsese în viață și după efectuarea trepanației
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
a așezărilor inamice și primirea în rândurile ale cetățeniei române, fie ale aliaților, socii-noii supuși, fără a exclude amputarea teritoriilor ce le aparțineau, năruirea fortificațiilor, obligațiile, tribut și furnizarea proviziilor livrate românilor, alianțe, împlântarea de colonii-populate cu soldați lăsați la vatră așezați în punctele strategice ale Italiei. Multe cetăți subjugate își păstrau largă autonomie locală, în domeniul instituțiilor, iar alianță cu Romă se baza pe cooperarea între orligarhiile locale și nobilimea română, iar elitele indigene erau dependente de nobilii români prin
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Sirenelor. Se sugerează ca ar fi posibil ca in trecut să fi fost preotesele unei zeități dacice. Se crede că ielele apar mai ales noaptea la lumina lunii, în hore, în locuri retrase (poieni, silvestre, iazuri, maluri de râuri, răscruci, vetre părăsite sau chiar în văzduh), dansând goale, mai rar cu veștmânt de zale, sau înfășurate în văluri transparente și cu clopoței la picioare; fostul lor ring de dans rămâne ars ca de foc. Uneori doar cu trup aparent, alteori sunt
Iele () [Corola-website/Science/299510_a_300839]
-
(n. 7 august 1983, București) este un poet și traducător român contemporan. Activitate publicistică (articole, eseuri, traduceri) în "Vatra", "Timpul", "Adevărul literar și artistic", "Ziarul de duminică", "Luceafărul", "Tribuna", "Steaua", "Tomis" etc. A publicat articolul-manifest "Generația 2000 - o introducere" (2005). Selecții din poemele sale au fost traduse și publicate în engleză ("Long Poem Magazine", "Trafika Europe", antologia "The Vanishing
Claudiu Komartin () [Corola-website/Science/298961_a_300290]
-
din județul Olt, Oltenia, România. Dobriceni, care a fost o comună până în 1952, este unul din cele patru sate aparținătoare actualei comune Iancu Jianu din județul Olt, (fosta localitate Știrbei din județul Romanați). Denumirea localității Dobriceni, istoria scrisă a acestei vetre, începe în timpul celei de-a doua domnii a domnitorului Mihnea Turcitu 1577-1583 și 1585-1591, cel care promulga și prima reforma fiscală, introducând în Țară Românească impozitul individual în locul celui colectiv. De Mihnea Turcitu se leaga istoria satului, prin actul din
Dobriceni, Olt () [Corola-website/Science/298963_a_300292]
-
în Țară Românească impozitul individual în locul celui colectiv. De Mihnea Turcitu se leaga istoria satului, prin actul din 29 mai, anul 7097 (1589) prin care "... întărește lui Dragotă și ginerelui sau Patru, ogoare și vii la Dobriceni". Până în anul 1884, vatra satului se află la 800 - 1000 m spre est de actuala locație. În acel an, inundațiile repetate au determinat sătenii să se mute pe teren mai înalt, la poalele dealurilor. Apele râului Olteț au distrus monumentala construcție a bisericii ridicată
Dobriceni, Olt () [Corola-website/Science/298963_a_300292]
-
să se mute pe teren mai înalt, la poalele dealurilor. Apele râului Olteț au distrus monumentala construcție a bisericii ridicată de Anastasie Dobriceanu la 1764. Ruinele acesteia se mai zăresc la vărsarea râului Corboaia în Olteț, la est de actuala vatra a acestuia. Satul a făcut parte din moșia Buzeștilor și, la ctitoria acestora Mănăstirea Călui, au învățat carte și fiii dobricenarilor până la înființarea școlilor din jur, după cum urmează: Acte, zapise, cărți de boieresc invocate pentru a dovedi vechimea satului, sunt
Dobriceni, Olt () [Corola-website/Science/298963_a_300292]
-
1999). Din 2001 face parte din Juriul internațional „Balkanika" pentru promovarea culturii est-europene. A debutat în 1969 cu articole în „România literară" și apoi a publicat mai mult de 25 de volume. Colaborează la „România literară", „Luceafărul", „Tribuna", „Convorbiri literare", „Vatra", „Viața Românească" (unde a fost și redactor principal timp de 27 de ani). Este și profesor la Facultatea de Jurnalistică și membru al Uniunii Scriitorilor din România (făcând parte din consiliul USR, filiala București). În prezent este coordonator al colecției
Vasile Andru () [Corola-website/Science/298975_a_300304]
-
de mare compozitor, prin construirea lângă Castelul Peleș a unei săli de concerte special concepută pentru el și prin dăruirea unei viori construită de celebrul lutier italian Amati. În 1909, Regina Elisabeta a înființat „Azilul orbilor Regina Elisabeta” pe strada Vatra Luminoasă din București, care funcționează și în prezent, acest centru având un liceu pentru cei cu deficiențe vizuale, o școală postliceală sanitară etc.</br>Regele Carol a sprijinit acțiunea umanitară a Reginei, adresându-i lui Ion I.C. Brătianu, Președinte al
Regina Elisabeta a României () [Corola-website/Science/298986_a_300315]
-
din care scobor eu a fost familia de intelectuali cu deosebire a României de odinioară”"; "„Mama mea aparținea și ea unei vechi familii de boieri - Fălcoianii - prezenți în toate cronicele de altădată ale Valahiei”"). Își petrece copilăria și adolescența la vatra Văcăreștilor de lângă Târgoviște. ("„Dintre toate locurile unde au viețuit poeții, Văcăreștii din Dâmbovița duc mai mult cu ei semnul unei ursite și vraja unei amintiri”"). Primește o educație aleasă. Prin 1891 se află în Italia în exil, pentru ca după un
Elena Văcărescu () [Corola-website/Science/299025_a_300354]
-
comparativ, numele de persoane din Lycia (Licia)"Zermounsis, Ro-zarmas, Ia-zarmas, Troko-zarmas" și varianta tracă bazată pe "Zermos, Xermo-sígestos" sau "Zermo-sígestos". Tomaschek propusese în acea lucrare din sec. al XIX-lea citirea "Zermi-zegétousa", prima parte comparând-o cu "harmyá" din sanscrită „vatră; cămin; familie” și cu cuvântul armenesc "zarm(i)" „familia suboles”, sensul final presupus de Tomaschek fiind „casa națiunii (getice)”. Aceste încercări și altele de a afla semnificația toponimului "Sarmizegetusa" au generat teorii care rămân doar la stadiul de ipoteze. Cetatea
Sarmizegetusa Regia () [Corola-website/Science/299029_a_300358]
-
utilizată la scară largă în construcția palatelor. Zidurile de piatră erau tencuite și decorate cu fresce (picturi murale). Alte materiale folosite la construcția de palate incluse erau alabastru și lemn. Camerele palatului erau încălzite în zilele reci de iarnă prin intermediul vetrelor de foc cu lemne pe podea. Doar un singur cămin închis a fost găsit până în prezent, în sala tronului de la Cnossos. Ferestrele palatului nu aveau geamuri, minoicii neavând tehnologia necesară pentru a produce panouri de sticlă. Cu toate acestea, s-
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
familie de țărani mijlocași români. .A avut patru surori și doi frați.. Anii Primului război mondial au fost dificili pentru familia sa, tatăl și fratele cel mare fiind trimiși pe front în cadrul armatei austro-ungare, în vreme ce alt frate, care, rămas la vatră, devenise stâlpul familiei, a murit de gripă. După studii liceale la Liceul „Samuil Vulcan”, din Beiuș, în anii 1929-1933 Bunaciu a urmat facultatea de drept a Universității din Cluj. În anii de studenție s-a simțit atras de ideologia de
Avram Bunaciu () [Corola-website/Science/304563_a_305892]
-
angajat în anul 1930 calfă într--un atelier de gravură în metal. După un an, a intrat ucenic la un maistru bijutier, unde a lucrat până în 1937. Și-a satisfăcut stagiul militar la Iași, în Regimentul 2 Transmisiuni. A lăsat la vatră la începutul anului 1940 cu gradul de caporal, absolvent al Școlii militare de telefonie. În 1932 a aderat la Comsomol, organizația de tineret a partidului comunist - motiv pentru care, în martie 1933, a fost arestat de Siguranța Statului, fiind însă
Alexandru Nicolschi () [Corola-website/Science/304574_a_305903]
-
din Constantinopol. În Cernăuți, funcționa o filială a Uniunii Generale Armene de Binefacere, iar unele focare de cultură porneau din inițiative particulare: așa erau colecția de arheologie a familiei baronului Capri din Iacobești și bogata bibliotecă a familiei Popovici din Vatra Dornei. Tot ca o acțiune de binefacere, în 1879 în Cernăuți se înființase Școala catolică episcopală “Isahachian” pen-tru orfanii din Bucovina, Basarabia și Galiția. Cînd, în 1895-1896, sultanul Abdul Hamid a declanșat masacrarea armenilor din Imperiul Otoman, cavalerul Varteres von
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
mai tîrziu numărul lor scăzuse la 1.710. Începînd de la sfîrșitul secolului trecut, numărul armenilor s-a micșorat vertiginos. În 1909, din totalul de 124 familii, în Cernăuți locuiau 57 (300 persoane), în Gura Humorului 15, în Rădăuți 6, în Vatra Dornei 2. În 1932, în Bucovina nu mai existau decît 300 de armeni. Primii armeni stabiliți în Cernăuți au venit în 1418 din Polonia și din alte regiuni, iar datorită negoțului practicat de ei, pentru care primiseră drepturi de la Ștefan
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Vatra este o revistă lunară de cultură, editată de Uniunea Scriitorilor, Consiliul Județean Mureș cu sprijinul Ministerului Culturii și Cultelor, care apare la Târgu Mureș. În data de 1 ianuarie 1894 a apărut la București revista bilunară „Vatra” condusă de Ion
Vatra (revistă) () [Corola-website/Science/303620_a_304949]
-
Vatra este o revistă lunară de cultură, editată de Uniunea Scriitorilor, Consiliul Județean Mureș cu sprijinul Ministerului Culturii și Cultelor, care apare la Târgu Mureș. În data de 1 ianuarie 1894 a apărut la București revista bilunară „Vatra” condusă de Ion Luca Caragiale, George Coșbuc și Ioan Slavici. Deși revista se tipărea la București, publicul țintă era - cu precădere - cel din Ardeal. De altfel, revista era tipărită pe banii socrului lui Coșbuc la editura lui C. Sfetea. Revista
Vatra (revistă) () [Corola-website/Science/303620_a_304949]
-
fi preluată de Cornel Moraru, în același an fiind angajat în redacție și Nicolae Băciuț, fost redactor la revista stdențească de cultură "Echinox", care s-a stabilit la Târgu-Mureș. După emigrarea Mariei Mailat, acesta va prelua aproape un deceniu rubrica Vatra dialog, una dintre cele mai prestigioase din sumarul revistei. După 1990, colectivului redacțional i se alătură criticii Al. Cistelecan (redactor-șef adjunct, între 1993-2007), Virgil Podoabă, Aurel Pantea, Nicoleta Sălcudeanu, Iulian Boldea, prozatorul Alexandru Vlad. În prezent, revista este editată
Vatra (revistă) () [Corola-website/Science/303620_a_304949]