14,396 matches
-
pot deschide nici un subiect fără să se ia la ceartă. Pe drum, ei dau cu mașina peste o prostituată (Maria Dinulescu). Simțindu-se pe de-o parte ușurați pentru că nu s-a întîmplat nimic grav și pe de altă parte vinovați pentru că, inițial, hotărîseră s-o abandoneze în pădure, o iau cu ei. Ea e vioaie, băgăcioasă, posibil sonată și cu siguranță perversă. Are idei despre tot felul de lucruri de la lenea fundamentală a speciei umane pînă la incapacitatea noastră de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
bune, dar le face în sictir și adesea cu sticla în mînă, provocînd invariabil mai multe stricăciuni decît ar fi provocat răufăcătorii dacă i-ar fi lăsat să și vadă de treabă. (Ce-i drept, de păcatul ăsta se fac vinovați și ceilalți supereroi, dar ei măcar au costume fistichii, în timp ce Hancock care consideră că alea sînt costume de homo e un zero absolut la capitolul prezentare). Drept care lumea îl huiduie, iar el e supărat pe lume. Filmul spune povestea reabilitării
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
-o de Moarte pe Carrie ! Aceasta nu mai vrea să-l vadă Niciodată ! De-aici încolo e Singură ! Bineînțeles că prietenele ei Miranda (Cynthia Nixon), Charlotte (Kristin Davis) și Samantha (Kim Cattrall) îi sar în ajutor, deși Miranda se simte vinovată față de ea : oare (supărată fiind pe propriul soț) nu-i spusese ea lui Big, în seara dinaintea nunții, că el și Carrie sînt nebuni că se căsătoresc ? Trec luni întregi pînă își adună curajul de a i se spovedi lui
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
măcar o dată în toți acești ani. Când termină de vorbit, lacrimi grele se prelingeau pe obrajii săi și, din mulțimea de oameni, unul se îndreptă spre el și îi spuse: “Frate, te rog să mă ierți, sunt unul dintre cei vinovați, dar îți promit că nu te voi mai părăsi nici pe tine, nici pe ei.” Și, zicând aceasta, arătă cu mâna spre ceilalți frați decăzuți, apoi îl sărută pe amândoi obrajii. Era oaspetele ... După câteva luni, în care nu i-
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
experți, la orizont se profilează cazul World Trade Center. Atât în cazul Bankcoop, cât și FNI, actorul principal a fost Centrocoop, care nu a fost tras încă la răspundere. Alexandru Dinulescu, fost președinte Bankcoop și vicepreședinte Centrocoop -considerat singurul mare vinovat, a fugit, după cum se pare, undeva în SUA, unde și-ar fi întemeiat o bancă, pe spezele celor 6,5 milioane de cooperatori români prăduiți. Ingineria financiară a început odată cu constituirea băncii Bankcoop, utilizandu-se fondurile Cooperației de Consum și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
milioane dolari SUA, la un milion dolari SUA, acuzat pentru trafic de influență în favoarea patronului firmei Intermeridian, irakianul Hâțân Faraj, implicat în afacerea "Kamel Kadur", supranumit și împăratul oilor; conform raportului Comisiei anticorupție din 1994, Viorel Hrebenciuc s-a făcut vinovat și de deturnare de fonduri din bugetul acordat simstratilor de la inundații, către echipa "Sportul Bacău", televiziunea Bacău, Consiliul Județean și școala din satul Stanilesti, intervenții și trafic de influență în favoarea firmelor SC CAROM SĂ și SC ELAN SRL, prin care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Sunt indicate trei cauze principale ale acestei situații catastrofale: haosul legislativ, corupția pînă la cele mai înalte niveluri și tolerarea în România a unor organizații teroriste și mafiote, cunoscute prin implicarea lor în traficul de droguri, de care se făcea vinovat regimul Iliescu în penoada 1992-1996, cu o accentuare în '95-'96. O primă tendința pentru perioada '95-'96 - constatată de raportul OGD din 1997- este aceea că traficanții de droguri nu se mai limitează doar la tranzitarea României și trecerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Ajunși la poarta casei bătrânești, Mihăiță o deschise și intrară în ogradă. El aruncă o privire spre cireș să vadă dacă nu au mai rămas ceva fructe neculese dar nu zări decât frunze și ramuri rupte, simținduse și el oarecum vinovat de acest lucru. Mergând spre ușa bunicilor privi spre zarzăr ale cărui fructe dăduseră în pârgă, dar Mihăiță cunoștea din proprie experiență că sunt încă destul de acre. Urcă treptele spre ușa casei apoi întrebă cu glas tare dacă sunt acasă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
politică de le înțelege și-un copil de școală primară; numai să îngăduiți să aduc din zămnic o oală de vin, care nu știu dacă s-a limpezit cum trebuie, ca să nu vorbim, politică cu gurile uscate. Ghiță se simți vinovat că au adus vorba despre rege de față cu tata socru, care socotea că regele este trimisul lui Dumnezeu pe pământ. − Tată, merg în ogradă să văd de cai până ce se întoarce Costache, spuse dânsul și ieși din odaie ferindu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
treipatru pepeni. în sfârșit găsește o harbuzoaică care i se pare că ar fi bună, o rupe de la vrej și plecă cu ea sub braț către iaz. Broaștele își continuau concertul, indiferente la frământările lui Lențâca, care se simțea oarecum vinovată că tocmai ea, căreia bădia Costică i-a arătat încredere să păzească harbuzăria, s-a lăsat ispitită și a furat un pepene. Ajunsă pe malul iazului îl puse jos, aruncă o privire spre cârdul de animale, care își vedeau de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
suflet bun s-a dovedit a fi o rudă îndepărtată, Neculai Brut era numele lui. Este de prisos să spunem că la prima venire a acestuia în târgul Pungești, soții Gheorghiu s-au achitat de datorie. Capitolul XXII Cine-i vinovat? Sărbătoarea sfinților arhangheli Mihail și Gavril anului 1941 i-a găsit pe soții Gheorghiu într-o situație mai bună atât ca bună stare cât și sufletește. Era mai bine deoarece adunaseră recolta culturilor de toamnă, au semănat orzul și grâul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ochilor, zace rănit și bolnav iar noi nu putem să-l ajutăm cu nimic. N-am bani să merg la el să-l văd, să-l laud că este un ostaș vrednic care și-a făcut datoria. Cine se face vinovat că soldații acestei țări sunt prost îmbrăcați și încălțați, luptă adeseori flămânzi în timp ce alții se ghiftuiesc și nici nu le pasă de soarta noastră, a celor săraci și umiliți?” * Au tot așteptat Costache și Maria și ceilalți din casă vești
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
eu am auzit că a fost și Lențâca de față, ea câți ani are, cred că se apropie de douăzeci; − Ea are aproape nouă’șpe, îi împlinește în martie; − Apăi, Marie, dacă punem toate pe cântar, nu Săndel se face vinovat. Mi-ai spus că el a crezut că-i o cutiuță, bună să facă din ea călimară pentru cerneală, că în sărăcia asta adusă de război, nu mai găsești nimic. Copilul l-a întrebat pe Dumitru, care-i la o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
spune de sus, răspicat: „Cum? mai ai curajul să mai și întrebi? - Da! tov. secretar, întreb, fiindcă e vorba de viața sau moartea mea civică și să știți că mă voi adresa C.C. al Partidului, fiindcă eu nu mă simt vinovat de nici o acuzație, că totul e doar o oribilă înscenare! Să știți că mă voi adresa C.C. al P.C.R.” Și mai vehement, acuzatorul îmi spune: „Poți să treci și de mama C.C.!” Încrâncenat, disperat, îi spun, la rândul meu, tot
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și iarăși... somn agitat. Mă trezesc surescitat, știam că nu voi mai adormi încă multe ore, trec în camera vecină și între orele 2 și 8 dimineața scriu un alt memoriu în care acuz pe bună dreptate organele de partid vinovate, indicând persoanele aflate în spatele acestei oribile înscenări. Arăt soției memoriul, citesc unele pasaje și direct cu el la poștă! Acum eram mai liniștit. La sfârșitul lui iulie, în plină vacanță, am iar casa plină de musafiri și când să ne
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
spus, dar toate la locul și la momentul potrivit. Abia ajuns tatonăm să vedem dacă e posibil să obțin o viză pentru Belgia, să-mi revăd și nepotul. Nu se poate! Aici, litera legii e sfântă! Mariana se simte oarecum vinovată față de mine... Crezând că voi putea merge în Belgia, aranjase anterior sosirii mele o excursie de 10 zile la Londra, în compania Alietei - totul plătit și acum își punea problema să renunțe la acest frumos sejur londonez... Cum să mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Nu. Am mai avut apoi un atac asupra depozitului de muniție, au furat muniție din depozit. Era un căpitan de transmisiuni, Safta, care trata cu niște țigani problema. Și au venit și au cercetat și iar nu ne-au găsit vinovați. Ne-au găsit că am respectat legea. Am mai avut împușcat un soldat în postul de santinelă. Au dat telefon, într-un minut a ieșit mașina, l-a luat de unde era. Au luat amprenta la roată de lângă lăcașul de tragere
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ajuns în familia Ceaușescu nu din credința lui de membru de partid sau din nu știu ce motive. S. B.: Și-a iubit soția. M. M.: Da, a fost o chestiune din asta care, câteodată, marchează un om. Cu ce era el vinovat acum că pe ea o chema sau era fata lui Marin sau nepoata lui Nicolae Ceaușescu? Odată m-a invitat la ziua lui și m-am dus. Nu vă mai spun, când au început să curgă alde Ceaușești, și eu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
secretul este la ăștia patru. M. M.: După mine, nu-i la ăștia. S. B.: De ce, credeți că nu erau ei acolo? M. M.: Ba erau, dar nu în momentul în care s-a produs chestiunea asta. Nu ei sunt vinovați. Câte intrări și ieșiri avea biroul? S. B.: Cred că una singură. M. M.: Nu-i adevărat, nu există așa ceva. În mod cert, orice birou din acesta de șef are cel puțin două intrări: una în spate și una oficială
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
suntem militari și până la urmă noi ne-am făcut datoria. Noi n-am omorât pe nimeni". Ei n-au stat mult la noi, vreo două-trei săptămâni. Cu gratii acolo, dar umilința aia... M. M.: Asta e. Dar nu eram noi vinovați. Noi cât am putut am ținut la demnitatea lor, adică nu i-am umilit. S. B.: În fiecare zi, la 4 sau 5 după amiaza, erau scoși jumătate de oră la plimbare. Se făceau ad-hoc plutoane de pază și stăteai
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
a nu-și pierde speranța. Marți 21 iunie 1994 - Iași Cred că este pentru prima oară în viață când încep să intuiesc adevărul. Și trebuia s-o aflu și, mai ales, trebuie s-o recunosc. Într-adevăr, sunt singura vinovată. Vinovată pentru tot ceea ce nu mi se întâmplă în viață. În viața profesională. Am avut o încredere continuă în mine. Spaimele și nereușitele m-au încrâncenat, dar la încredere n-am renunțat. Poate orgoliul, poate ambiția, poate... Cine știe... . Am dat
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cele din urmă îți vine să te ascunzi într-o gaură de șarpe și să nu mai vorbești cu nimeni toată viața. Crezi că toți cei din jur, colegii, spectatorii, mașiniștii, au văzut cât de stângaci ai fost, te simți vinovat pentru nereușita demersului artistic și vrei să te apuci de altceva, orice numai teatru să nu fie. Încordarea te paralizează, provoacă lapsusuri, generează panică, vocea ți se schimbă, devii crispat și te întrebi ce s-a întâmplat? De ce nu reușești
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a înregistrat nici o naștere, nici un viol, nici o acuzație de "hărțuire sexuală", deși viitorii diplomați, având în vedere mirajul carierei, erau "vânați" non stop de frumoasele și tinerele braconiere. Au mai fost pe ici-pe colo idile mai mult sau mai puțin vinovate, fără impact însă asupra "părților" și încheiate "pe cale amiabilă". Eram cazați câte doi în cameră și timp de 2 ani am avut parte de un coleg de la grupa de germană simpatic, la locul lui și care, culmea calităților, nu sforăia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
salate, care de care mai apetisantă. Ai noștri s-au repezit la ele, s-au înfruptat bine și când au început să apară frigăruile, erau deja "plini". Au urmat comentariile de rigoare la adresa ambasadorului, care, simțindu-se într-un fel vinovat, a trebuit să-i mai invite o data doar "la fripturi", că salată mâncaseră destul pe vremea lui Ceaușescu!) Curitiba a început să fie anunțată prin numărul din ce în ce mai mare de "pini araucaria", înșiruiți de o parte și de alta a șoselei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
doar cu bagajele proprii, ci și cu textele și recuzita aduse din New York pentru antrenament, cu gemantanul lui Liz, chitara, tobele și tot felul de instrumente achiziționate În Bahia. Ne despărțeam de Brazilia cu inima destul de grea, simțindu-ne parcă vinovați, ca și cum curiozitatea de a ne aventura Într-un teritoriu periculos ar fi provocat schimbările intempestive ale ultimelor două zile. Energiile declanșate În cursul ceremonialurilor din Bahia ne pedepseau poate pentru Îndrăzneala noastră nepermisă... Ani mai târziu, am jucat În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]