9,098 matches
-
baroc, discipol al lui Rubens, inovator în folosirea gravurii cu „acquaforte”. Devine celebru în calitate de pictor al curții regelui Carol I Stuart al Angliei. s-a născut pe 22 martie 1599 în Antwerpen, fiu al negustorului de țesături Frans van Dyck. Vocația lui pentru desen îl determină pe tatăl său în 1609 să-l dea ucenic în atelierul lui Hendrik van Balen, una dintre personalitățile remarcabile ale orașului Antwerpen. Deja de la vârsta de paisprezece ani, van Dyck pictează portrete și autoportrete valoroase
Antoon van Dyck () [Corola-website/Science/309169_a_310498]
-
catifelate», aveau ceva odihnitor, predispuneau la visare, degajând un aer de melancolie."" ""Prin 1970 într-o sală a fostei Case de Cultură a orașului (pe locul actualului magazin „La Stradă“) a fost organizată o expoziție a unui acuarelist de mare vocație, un om mărunțel, în vârstă, pe care-l chema Teodor Țâțos. Sală aceea era de fapt singură galerie de artă a Sucevei, acolo la ușă l-am întâlnit prima dată pe Vigh Istvan, și el un grafician talentat. Bătrânul Teodor
Teodor Tatos () [Corola-website/Science/310500_a_311829]
-
riscante (O’Sullivan și colab., 1996; Spitalnick și colab., 2007), ocupații sau sporturi cu grad mare de risc (Cherpitel și colab., 1998; Glicksohn și Bozna, 2000) și jocul excesiv de jocuri de noroc (Zuckerman, 2005). Pentru "căutătorii de senzații" sunt atractive vocațiile care presupun activități variate și stimulante, care sunt aventuroase și neconvenționale. Roberti (2004) prezintă o sinteză a cercetărilor în acest domeniu. Astfel, s-a observat că bărbații cu scoruri mari la CS tind sa aleagă cariere în domeniul științific sau
Căutarea de senzații () [Corola-website/Science/310496_a_311825]
-
acest domeniu. Astfel, s-a observat că bărbații cu scoruri mari la CS tind sa aleagă cariere în domeniul științific sau social, în contrast cu cei cu un scor mic, care preferă sarcini stabile și bine structurate și definite. În cazul femeilor, vocațiile tradiționale (ex.: casnică) erau corelate negativ cu scorurile la CS. De asemenea, ocupațiile de pompier sau salvamont tind să se coreleze cu un scor mai mare la "Căutarea de pericol și aventură" comparate cu cele de șofer de mașini de
Căutarea de senzații () [Corola-website/Science/310496_a_311825]
-
în subiectele tratate, în cazul de față, romanul politic, romanul obsedantului deceniu, teoria curajului auctorial, tradiție și inovație în critică, problema generației literare etc. Preocuparea de a înțelege literatura ca pe un câmp de relații este evidentă în cartea următoare, "Vocația sintezei" (1985), cuprinzând „eseuri asupra spiritualității românești“, în care sunt discutate, fără idei preconcepute, relațiile dintre literatură și cultură (apoi dintre aceasta și istorie), dintre occidental și oriental, dintre protocronism și sincronism. [...] Următoarele cărți dedicate lui Marin Preda (1996) și
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
sub aspect sociologic, ci și sub acela al substanței intime a acesteia. (...) Critica literară fără o sociologie minimă, refulată, nu există, ne atrage atenția Adrian Dinu Rachieru.” (M. Ungheanu, "Adrian Dinu Rachieru: Orizontul lecturii, "în "Luceafărul", nr. 42(1172)/1984)· • "VOCAȚIA SINTEZEI" (Editura "Facla", Timișoara, 1985) „Carte foarte ambițioasă, unitară, "Vocația sintezei" anunță un program și confirmă o adeziune la un program de cercetare”. „Făcându-și apariția în publicistică oarecum târziu față de colegii de generație, Adrian Dinu Rachieru a debutat în
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
a acesteia. (...) Critica literară fără o sociologie minimă, refulată, nu există, ne atrage atenția Adrian Dinu Rachieru.” (M. Ungheanu, "Adrian Dinu Rachieru: Orizontul lecturii, "în "Luceafărul", nr. 42(1172)/1984)· • "VOCAȚIA SINTEZEI" (Editura "Facla", Timișoara, 1985) „Carte foarte ambițioasă, unitară, "Vocația sintezei" anunță un program și confirmă o adeziune la un program de cercetare”. „Făcându-și apariția în publicistică oarecum târziu față de colegii de generație, Adrian Dinu Rachieru a debutat în schimb fără impreciziile și stângăciile juventuței. Stilul său a fost
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
și sunt date pe față - ca să zicem așa - "toate" cărțile. Demersul exegetic urmărește alfabetizarea, introducerea în temă, dar și implicarea cititorului în analiza fenomenului și dezvăluirea esenței. Rachieru este un fenomenolog obiectiv, împătimit, dar fără patima partizanatului. El își reconfirmă vocația de fenomenolog al paradoxurilor, aruncându-ne, din labirintul dedalic al confuziilor și nelămuririlor, un salvator fir al Adriadnei.” „Adrian Dinu Rachieru este un critic inteligent, talentat, un om fără îndoială cultivat, pentru al cărui scris nutresc o stimă deosebită. Nu
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
Proza să, ca și cea a lui Régio, este o continuare a poeziei sale, sau invers. Una din principalele sale opere, "Diário" (Jurnal), apărută în câteva volume, conține note în versuri și proza. Dar poate că proza este adevărata să vocație. Neorealismul a dat trei prozatori excelenți: José Marmelo e Silva, care are câteva povestiri și romane de tip tradițional; o proza admirabil de detașata și libera. Manuel de Fonseca, ce a evoluat de la o proza lirica, evocatoare, vădit influențată de
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Arthur Petre Anton Bartolomeu Francisc Maria Verona, ) a fost un pictor român de origine aromână. A făcut studii militare în cadrul Academiei Militare Tereziene de la Wiener Neustadt pe care a absolvit-o în anul 1891, devenind ofițer în Armata Comună. Datorită vocației sale artistice manifestate încă din copilărie și-a continuat studiile, de această dată în domeniu artelor plastice, începând din anul 1895 la Academia de Arte Frumoase din München ca elev al lui Fritz von Uhde. Acolo s-a dedicat exclusiv
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
anul 1925 la "Expoziția internațională de la Paris" cu patru lucrări, dar organizatorii au expus doar tabloul "Surugiul", dar nu în condiții favorabile. Verona a fost foarte afectat de critica plastică din România care a ajuns să-i conteste nu numai vocația de pictor ci și cunoștințele tehnice acumulate de-a lungul anilor. El era convins că "numai rezultatul și nu intenția contează în artă" și că "meșteșugul este condiția și temeiul ei". Deasemenea, el era afectat și din cauză că nu numai tineretul
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
să-i plătească lui Constantin un tribut anual de 500 de monede de aur. Potrivit lui Gheorghe Sphrantzes, care era cu ei, principala cauză a nereușitei a fost ezitarea fratelui lor, despotul Teodor, de a-i ajuta. El șovăia încă în privința vocației sale monastice. Pe de altă parte, va fi ținut seama și de faptul că guvernatorul Patrasului, arhiepiscopul Malatesta, era cumnatul său. Ar fi fost imprudent să contribuie la prăbușirea lui. În orice caz, papa nu era deloc mulțumit de Cleope
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
o constituie contactul adolescentului Eminescu cu trupa de actori Tardini - Vlădicescu, sosită la Cernăuți în 1864. Din entuziasmul general al gimnaziștilor cuceriți de mirajul scenei, se desprinde frageda personalitate a poetului - spectatorul cel mai avizat, care trăiește, acum, revelația unei vocații. Mărturisește colegilor că scrie poezii și că a început să scrie o piesă de teatru, dar nu le arată nimic”.. Desigur, încercarea de a scrie teatru trebuie pusă în relație directă cu spectacolele acestei trupe, căci iată căt de fascinat
Compania Fanny Tardini-Vlădicescu () [Corola-website/Science/309926_a_311255]
-
fiul inginerului francez Ludovic Cazaban și al austriecei Aneta Checais. a fost fratele scriitorului Theodor Cazaban. A urmat gimnaziul și liceul la Fălticeni. Pasionat de muzică, a fost violoncelistul orchestrei Liceului “Nicu Gane” din Fălticeni, condusă de prof. Aurel Mihăilescu. Vocația lui principală a fost, însă, cea actoricească. A început prin a juca în piesele puse în scenă la Liceul “Nicu Gane”. În 1924 s-a înscris la Conservatorul de artă dramatică din Iași. A debutat pe scena Teatrului Național din
Jules Cazaban () [Corola-website/Science/309451_a_310780]
-
deținute și de cetățeni din Germania închiși în România. În ianuarie 2002 Eginald Schlattner a fost numit „Ambasador cultural al României“. Eginald Schlattner a început să scrie în anul 1990, după ce tăcuse vreme de patruzeci de ani. El își descoperise vocația literară povestind puținilor săi enoriași despre tradiția sărbătorilor în comunitatea săsească din Făgărașul interbelic, “povestit” și în scrisorile către familia sa din Germania. Eginald Schlattner a publicat trei cărți în limba germană, care au caracter autobiografic și tratează viața populației
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
pe lângă Casa orășenescă de cultură. Alături de Orchestră Simfonica din Buzău, efectuează un turneu de câteva săptămâni în Cehoslovacia și în Ungaria. În 1972 câștiga Premiul I la concursul "Tinerețea Buzoiana" cu piesa "Anilor" de Petre Magdin, prima recunoaștere publică a vocației de solist de muzică ușoară. În 1974 este admisă la Conservatorul de muzică "Ciprian Porumbescu" (clasa profesor Victor Giuleanu), cu media 9,95 ; urmează, în paralel, cursurile școlii Populare de Artă din București (pe care o absolvă în 1977), clasa
Mihaela Runceanu () [Corola-website/Science/306020_a_307349]
-
cele sârbești. Tot după spusele autorului, dânsul nu a dorit să devină publicist fiindcă s-a ocupt cu avocatura „o îndeletnicire mai cinstită și bănoasă“. Avocat fiind, materialul petru scris i-a fost în față. Atunci, cum să nu răspundă vocației? S-a născut la Sărcia (Sutjeska) în anul 1934 unde a terminat patru clase de școală primară. La vârsta de 11 ani a fost „dus de acasă“ la Vârșeț, la Liceul român unde și-a continuat școlarizarea. Îndemnat de mama
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
Internațional al Anului” (1990, 1992, 1994), titlul de „Doctor Honoris Causa” al Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca (1994), „Crucea Patriarhala a Sf. Sinod” din România (2000), Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofițer (2000), Premiul pentru „Vocația măiestriei artistice”, oferit de Fundația Balcanii și Europa (2006). Pentru întreaga activitate este menționat în prestigiosul „The New Grove Dictionary of Music and Musicians”.
Constantin Marin (dirijor) () [Corola-website/Science/305579_a_306908]
-
s-a aflat în focul luptelor de la Jiu, Nămoloasa, Corbu și Mărășești, din plutonul comandat de el la Mărășești rămânând în viață doar șase soldați. Luptele aeriene pe care le-a urmărit în timpul războiului l-au făcut să-și descopere vocația zborului. Cu toate intervențiile de pe lângă medicii militari făcute de tatăl său pentru a-l ocroti de înrolarea în aviație, întâlnirea cu pilotul Nicolae Tănase, trecut prin urgiile războiului, a fost decisivă. “Nu știu ce va ieși din tine, dar o primă condiție
Gheorghe Bănciulescu () [Corola-website/Science/305678_a_307007]
-
noastre este ideea autoguvernării politice. Pentru că fiecare individ are conștiința propriei sale evaluări, judecați, alegeri; virtutea nu mai este doar datoria omului de stat, ci devine practicată în mod liber. Astăzi, indivizii și-au întemiat o ordine socială în care vocațiile și profesiile au devenit opționale, astfel că fiecare poate să intre în rândurile celor care conduc, după propria alegere. Aceeași idee că diviziunea socială a muncii nu este un pericol pentru societatea noastră, ba dimpotrivă este un element fundamental al
Diviziunea muncii în viziunea lui Gellner () [Corola-website/Science/305691_a_307020]
-
a Carpaților Orientali. De fapt, majoritatea lucrărilor geografice adoptă un punct de vedere apropiat, considerînd Munții Brețcului și Măgura Cașinului (sau Munții Cașin) fie ca unități separate, fie ca o treaptă aparte a Munților Vrancei a căror personalitate geografică și vocație turistică se păstrează îndeosebi în spațiul montan aferent bazinului hidrografic al Putnei. Totodată, poziția lor se suprapune răscrucii dintre Moldova, Transilvania și Muntenia, întărindu-se și prin aceasta funcția nodală în circulația turistică pe coordonate mult mai extinse, cu specific
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
al RSS Moldovenești (1967-1972). Domeniul în care se afirmă cu vigoare și care îi aduce notorietatea internațională este arta componistică. Debutează în anul 1963 cu un cvartet de coarde, pentru a se impune, pe măsura cuceririi altitudinii profesionale, prin multiple vocații și disponibilități. Este autor al unor lucrări valoroase în genul muzicii de estradă, de film și de scenă. În afară de preocuparea sa de cinema, este autor al mai multor compoziții originale (cântece devenite șlagăre, lucrări camerale și balet). Are la activ
Eugen Doga () [Corola-website/Science/306334_a_307663]
-
germane). Personajul Gavrilescu este un profesor de pian ratat ce mimează o stare de intelectualitate prin referirea permanentă la colonelul Lawrence, al cărui nume îl reținuse din conversația unor studenți, dar despre care nu știe nimic. El are însă o vocație de artist, fiind un visător donquijotesc ce aspiră către desăvârșire. "„Pentru păcatele mele am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost, de totdeauna, arta pură. Trăiesc pentru suflet...”", exclamă el. Personaj cât se poate de banal, el a
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
În prezent John Michael Botean este episcop al Episcopiei Greco-Catolice Române St. George din Canton (Ohio); co-sponsor episcopal al secțiunii americane a Societății St. John Chrysostom; membru al Comitetului Ad-Hoc de Numire a Oficiilor Conferințelor și membru al Comitetului pentru Vocații ale Conferinței Episcopilor Catolici din Statele Unite; fost secretar al Asociației Catolicilor Orientali (organizația ierarhilor catolici orientali din Statele Unite). Episcopul Botean a vizitat România în mai multe rânduri, două exemple fiind prima sesiune a Conciliului Provincial al Bisericii Greco-Catolice (Blaj, 1997
John Michael Botean () [Corola-website/Science/305260_a_306589]
-
Crizantema de argint", secțiunea "Creație", în cadrul cărora au fost decernate 11 premii prestigiose. Autor al Albumului de romanțe "Te duci tinerețe, te duci". Raisa Lozan (n. 29 noiemb. 1927) a fost un eminent om de cultură și un pedagog prin vocație. A absolvit liceul românesc. A activat la Institutul Învățătoresc din Soroca, la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Pedagogice, metodist și inspector la Ministerul Învățămîntului. Eleonora Sîtnic (n. 9. sept. 1943) vine din familie de răzeși. După primele studii în s.
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]