9,813 matches
-
deschis seiful din birou, a scos o cutie metalică și din cutie a extras cu grijă și delicatețe o prețioasă "relicvă", pe care ne-a prezentat-o cu emoție: "E nasturele de la uniforma mea de licean de la "Internat"". Mi-am îmbrățișat "colegul" și din ziua aceea am rămas buni prieteni. Cazul Cuza poate fi subiect de roman! La câteva luni după intrarea mea în minister, primesc de la ambasada noastră din Chile o informare "bombă": au descoperit la vama din Santiago un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de "geniu"! Vă mulțumesc încă o dată pentru Buletinele care ne-au informat atât de bine pe toți, ne vor face multă lipsă, astfel ne-am simțit mai aproape de țară... Vă doresc o călătorie plăcută, cu toate regretele rămase aici. Vă îmbrățișez. Juliana Grigoriu." Peste 3 ani, avea să-mi parvină un nou semn de apreciere de la cei pe care-i cunoscusem și cu care colaborasem în organizarea multor acțiuni interesante. La 10 iulie 1998, s-a transmis de la Rio Negro, Statul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a lui Alexei Alexinschi, desfășurată între anii 1927-1954, sa ilustrat în învățământul liceal, predând obiectul științe naturale la Hotin, Tecuci și Iași. În această perioadă a primit diferite titluri: profesor suplinitor (1927-1930ă, profesor titular provizoriu (19301936ă și profesor definitiv (1936-1954ă. Îmbrățișând la început cariera didactică, Alexei Alexinschi nu s-a îndepărtat însă de știință, devenind un specialist consacrat în studiul lepidopterelor. Încă din anul 1950, fiind profesor de liceu, a fost numit referent științific la colectivul pentru redactarea lucrării Fauna R.P.R.
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
a funcționat până în 1975, când s-a pensionat la cerere. Activitatea didactică nu l-a îndepărtat, însă, de cercetarea științifică. Alexandru Andronic este autor a peste 100 de studii, rapoarte de săpături, note și recenzii, publicate în țară și străinătate, îmbrățișând un spectru larg de probleme, extinse din antichitate până în epoca contemporană. În special, a desfășurat o susținută activitate științifică de teren, efectuând cercetări de suprafață, săpături de salvare și apoi sistematice pe teritoriul orașului Iași. Rezultatele acestor investigații au fost
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
fost o personalitate a învățământului superior de îmbunătățiri funciare. Născut la 1 martie 1909 în comuna Baccialia, jud. Izmail, a urmat cursurile școlii primare din comuna natală, iar pe cele liceale la Liceul B.P.Hașdeu din Chișinău. Hotărându-se să îmbrățișeze cariera de agronom se înscrie, în anul 1929, la Facultatea de Științe Agricole de la Universitatea Al.I.Cuza din Iași, pe care o termină în anul 1934, obținând diploma de inginer agronom cu mențiunea „foarte bine”. Încă înainte de a termina
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
veniți să-mi ureze drum bun. Mi-am luat rămas-bun de la mama, pe care, crezând că voi reveni acasă după trei luni, nu știam că nu o voi mai vedea niciodată: l-am strâns În brațe pe tata: mi-am Îmbrățișat prietenii, În special pe Lucu Andreescu, cel mai pur și mai fidel dintre toți: a venit rândul domnului Botta: Într-o Îmbrățișare de ultimă clipă, care a durat parcă o eternitate, am simțit că acest om Îmi transmite fiorul unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de neuitat. M-a marcat. Iulius Cezar la Bulandra Omorârea lui Cezar - care cădea din punctul cel mai Înalt al tribunei, trecând din cuțit În cuțit, până la ultima treaptă, unde Îl aștepta Brutus, pentru a-i da lovitura de grație, Îmbrățișându-l Într-un act de iubire sacrificată - era intenționat lucrată Într-un ritm ireal, Încetinit. Dura aproape cinci minute, era ca o formă de pantomimă sacră (ce corespundea În teatrul elisabetan cu celebrele dumb-shows, unde narativul Își schimba direcția, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
trup și suflet, la crearea energiei spectacolului nu am Întâlnit nicăieri În lume. În momentul cel mai dezlănțuit al umilirii Elenei, ei au Început chiar să danseze laolaltă cu actorii, iar la sfârșitul reprezentației au năvălit pe scenă să-i Îmbrățișeze, să le transmită În felul cel mai direct și necenzurat bucuria și mulțumirile lor pentru experiența serii. Nimic nu e Întâmplător, mi-am dat atunci seama! Dacă Ruci Escobar nu ar fi dorit să joace Hecuba, nu m-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ca să se uite de licitație, unde e În joc soarta livezii. În vâltoarea dansului, Liubov o caută pe fiica ei, Ania, care e prinsă și ea de ritmul halucinant al mazurcii. Pentru o fracțiune de secundă, Ania se oprește, Își Îmbrățișează mama. În timp ce pulsul dansului o smulge Într-o nouă goană, Ania Îi aruncă rece informația: „S-a vândut“. Ca și cum ar fi lovit trăsnetul, Liubov rămâne Înțepenită În mijlocul sărbătorii-coșmar, care acum crește până la paroxism. GB: Evident că tu ai fost inspirat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lucru pe care nici măcar Domingo nu Îndrăznise să-l facă! Ovațiile publicului au inclus elita regală, iar la sfârșit Franco, extenuat, dar surâzător, a venit drept la mine ca să afle dacă l-a Întrecut sau nu pe Domingo. L-am Îmbrățișat, asigurându-l că da. Nu l-am revăzut de atunci. Recent am aflat de moartea lui. Sper că Își cântă nota favorită printre Îngeri. Anul Gozzi Beni Montresor, scenograful cu care am colaborat la Nunta lui Figaro la Minneapolis, Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
un lung comentariu melancolic al orchestrei și ideea noastră era ca atunci când cade cortina, pe platoul scenei să fie numai Adriana. I-am descris lui Neil intenția: „Luminile teatrului se sting, tu Îți iei rămas-bun de la Adriana, o atingi, o Îmbrățișezi, Îți cânți regretul În fața trupului neînsuflețit și apoi te retragi Încet, dispărând În Întuneric pentru ca, pe ultimele acorduri ale muzicii, spectatorii să contemple sfârșitul marii actrițe care a fost Adriana Lecouvreur, moartă acolo unde a trăit, În teatru, ca Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Câtă electricitate emanau scenele În care aceste două actrițe erau Împreună! După o repetiție inspirată, mă urc entuziasmat pe scenă să le felicit, când din culise aud o rumoare neobișnuită și explozii de bucurie. Tehnicienii vin pe scenă și mă Îmbrățișează, felicitându-mă pentru fuga cu elicopterul. Confuzie mare... despre ce elicopter e vorba? Aveam și noi pe scenă unul, cel al Ducelui Orsino, dar bucuria lor era legată de fuga lui Ceaușescu, despre care tocmai aflaseră la știri. Părea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Beaulieu, unde eu am căutat-o În zadar pe plaja strălucitoare printre pietricele colorate și cioburi de sticlă verzi-albăstrii netezite de apa mării. Frumoasei Miss Norcott i s-a cerut să plece imediat, Într-o noapte, la Abbazia. M-a Îmbrățișat În lumina firavă a zorilor, În camera copiilor, Îmbrăcată Într-o pelerină de ploaie, palidă și plângând ca o salcie babiloniană și În ziua aceea am rămas neconsolat, În ciuda ciocolatei fierbinți pe care i-o pregătise special pentru mine bătrâna
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
următoare, biata Mademoiselle a pornit cu un aer foarte misterios spre St. Petersburg și s-a Întors seara aducându-mi („ceva mai bun decât fluturii tăi de varză“) un banal fluture de noapte Urania montat În ghips. „Cum m-ai Îmbrățișat și cum ai mai dansat de bucurie!“ exclama ea zeci ani mai târziu, În timp ce inventa un trecut nou-nouț. Medicul nostru de țară, căruia i-am lăsat pupele unui fluture de noapte rar, când am plecat Într-o călătorie În străinătate
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
căreia n-a avut nimeni de profitat În acel amurg al istoriei imperiale. Se plângea tuturor rudelor că forțe obscure Îl ademeniseră pe Înzestratul ei fiu, făcându-l să disprețuiască genul de carieră „strălucită“ În slujba țarului, pe care o Îmbrățișaseră strămoșii lui. I se părea În mod special greu de Înțeles cum de putea tata, despre care știa că apreciază pe deplin toate plăcerile oferite de o mare avere, să-și pericliteze această bucurie devenind liberal și contribuind astfel la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o asimetrică partidă În trei. Mai târziu, ne petreceam aproape toate după-amiezile pe un ring pentru patine cu rotile din Kurfürstendamm. Îmi amintesc că Lenski se Îndrepta cu patinele, ca un făcut, numai spre stâlpul pe care Încerca să-l Îmbrățișeze, În timp ce se prăvălea cu un zdrăngănit asurzitor; și după ce mai persevera un timp, se mulțumea să stea Într-una din lojile ce flancau parapetul Îmbrăcat În pluș, consumând acolo felii triunghiulare de torte moka ușor sărate, asortate cu frișcă, În timp ce
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
moare: "Fugi!! Fugi!!"... Gândul îl chinuiește: "Și eu, Măritul Domn și Voievod a toată Țara Moldovei, Sabia Creștinătății, Athletul lui Hristos, fugeam! Da! Fugeam! Cădeam! Cădeam și mă târam în patru labe prin mocirlă! Fugeam! Mă agățam de arbori! Îi îmbrățișam! Și plângeam! Plângeam și vărsam! Numai fiere vărsam! Mă sufocam și plângeam!" Apoi, cuvinte de dojană îi încolțiră în minte: "Răilor! M-ați alungat! Vouă... vouă ce vă pasă?! Ați stat cu sabia, ați căzut până la unu, acolo, la Valea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
povestește Sora sora Domnului și soața boierului Isaia, o femeie plinuță, cam ofilită de multele nașteri și de grijile pentru copii, pentru soț, pentru frate. Doamne! Ce bucurie! Ce chiote! Oamenii au ieșit de prin codri, de prin ascunzișuri. Ne îmbrățișam om cu om... Norodul, pe uliță, bea și cântă; cântările și horele se țin lanț, ziua și noaptea... De atunci, unii s-au trezit doar ca să bea iar... Aista-i nărav binecuvântat la Nunta din Cana Galileei, mormăie Mihail. Săracii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
De moarte sunt rănită. Ce putem face, Maria? oftează el. Asta ne-a fost viața... Soarta... Destinul... Timpul... Poate timpul... Uitarea... Toate trec... Maria, sfârșită, răvășită, ca țărmul după furtună: Și viața noastră a și trecut. Dragul meu unchi, îl îmbrățișează ea cu căldură, cât îți datorez... Îmi amintesc, într-o noapte neagră cu tunete și fulgere, m-ai luat în spinare; nu știam unde mă duci și nici nu-mi păsa... Fugeam din Stambul. Mituisem străjile de la Poarta Kerkaporta. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să vezi! Imediat! Iată! Am găsit! Să-ți citesc! Ascultă: "Vino iubitule! Sunt bolnavă de dragoste! Haidem să ieșim pe câmp, să mânem noaptea în mijlocul florilor... Mâna ta cea stângă să fie sub capul meu și dreapta ta să mă îmbrățișeze și să mă mângâie... Trage-mă lângă tine, aproape... Sărută-mă cu sărutul gurii tale... Odihnește-ți capul între țâțele mele speriate... Acolo, îți voi da dragostea mea... Și, dis-de-dimineață, vom vedea dacă s-a deschis floarea... Iubitul meu, ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
frunză de pe ram -, mă bucur de puținul soare ce mi-a mai rămas. "Trăiesc în fiecare zi, ca și cum ar fi ultima." E o șmecherie care te face să vezi cât de minunată poate fi viața. În durere chiar... Maria îl îmbrățișează cu duioșie: Bunul, dragul meu unchi. Mă rog să fim împreună cât mai mult timp. Ascultă-mi sfatul, fetițo: "Fugit irreparabile tempus!" Tinerețea! Doamne! Ce bogăție! Câtă bucurie! N-o risipi! Iubește! "Unde dragoste nu e, nimic nu e!" Cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
N-o risipi! Iubește! "Unde dragoste nu e, nimic nu e!" Cine a spus asta? Trăiască iubirea! Nu sunteți voi os din osul nostru? De prea mult elan se împiedică într-o blană de urs așternută peste lespezi. Maria îl îmbrățișează cu drag: Unchiule, mare iubăreț mai ești! Ești "vesel" pe ziua de azi. Mărturisește, nu cumva, "te-ai împărtășit" olecuță?! Cine eu?! Eu?! Adică... râde el vinovat. Mărturisesc, așa, puțin... o gură, două, să ne încălzim. A fost o zloată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dezrobești Mangopul! Alexandru scoate un chiot de bucurie: Trăiască Domnul Ștefan! Când?! Când?! Zbor!! Răbdare. Toate la timpul potrivit. Deocamdată, sapă! Apără Suceava, precum Suceava apără Mangopul! Sapă! Apăr Suceava! strigă Alexandru cu entuziasm și iese cu cazmaua. Maria îl îmbrățișează pe Ștefan. Îți mulțumesc Ștefane! M-ai făcut fericită! De când visez clipa asta! Ce-ai făcut pentru "cauza noastră"... Știu că nu ți-e ușor, tocmai acum... Și eu îți mulțumesc, adaugă Țamblac. Să dea Domnul și Maica Precistă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Bârsan se înclină adânc: Mărită Doamnă! Principe! Domniță! Galioanele genoveze și trei steaguri de oștire așteaptă porunca Principelui Alexandru și vânt prielnic în pânze pentru a pluti victorioase spre Cetatea Mangopului! Dat-a Domnul! își face cruce Alexandru și o îmbrățișează pe Maria. Azi e o zi mare, sora mea dragă! Să crezi în mine, unchiule! spune și îl îmbrățișează și pe Țamblac. Și ție, scumpă Domniță, îți voi pune la picioare, ofrandă, Cetatea Mangopului! i se adresează înflăcărat Voichiței, strângând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și vânt prielnic în pânze pentru a pluti victorioase spre Cetatea Mangopului! Dat-a Domnul! își face cruce Alexandru și o îmbrățișează pe Maria. Azi e o zi mare, sora mea dragă! Să crezi în mine, unchiule! spune și îl îmbrățișează și pe Țamblac. Și ție, scumpă Domniță, îți voi pune la picioare, ofrandă, Cetatea Mangopului! i se adresează înflăcărat Voichiței, strângând-o în brațe. Mă bucur, Alexandre, grăiește Țamblac. Cuget că nu e totul să cucerești Mangopul; greu e să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]