9,153 matches
-
-mi îngăduie să te iau imediat de acolo. Părea chiar bucuros să te predea, fiindcă era sigur că te vom pedepsi. Dar noi nu suntem ca romanii și știm să-l deosebim pe vinovat de cel nevinovat. Preotul cel bătrân încuviință grav. — Tu nici măcar nu știi cum se ține un pumnal. O iubeai pe Velunda... Tu ești un om blând, zise un tânăr războinic, aranjându-și pe umăr haina scurtă din blană. Valerius ținea cupa în mâini, dar nu luă nici o înghițitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
noaptea trecută la Cremona, să afle cum s-a încheiat lupta dintre vitellieni și othonieni. A sosit chiar acum. Numidul făcu un pas în față și își privi stăpâna cu ochii săi adânci, negri. — Trebuie să vorbesc eu? Calvia Crispinilla încuviință și se duse să se așeze pe un tricliniu de lângă perete. — Spune-le și lor ce mi-ai povestit mie. — În ziua luptei de la Bedriacum, o pasăre dintr-un soi nemaivăzut, mai mare decât o acvilă, s-a așezat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
provinciile, în special cele din Răsărit, furnizează cea mai mare parte a proviziilor Imperiului. Grâul care ajunge la Roma vine din Aegyptus, al cărui guvernator este Tiberius, aliatul lui Vespasianus. Ia-i lui Vitellius Orientul, și-l vei îngenunchea. Antonius încuviința, ascultând-o cu atenție pe femeia aceea care avea darul rar întâlnit de a cunoaște lumea și epoca în care trăia. — Dar despre Caecina și Valens ce poți să-mi spui? — Va trebui să profiți de rivalitatea lor și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
privește doar pe mine, nu crezi? Cât despre o presupusă înșelătorie pe care timpul o va scoate la iveală... Oare viitorul nu se află în mâinile zeilor? Nu uita că, atunci când trasează destinele oamenilor, zeii sunt subtili, nu răuvoitori. Manteus încuviință, prea puțin convins, apoi bătu din palme, chemându-și sclavul. — Valerius e al tău, spuse, fixându-l pe Proculus cu o privire inexpresivă. El te va conduce. Antrenează-l cum crezi de cuviință. Aceste Ludi și toate mijloacele mele îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
plasa se sprijină pe aceste obiecte, anume concepute pentru a reduce cât mai mult frecarea, te lași în jos și fandezi în direcția opusă celei din care vine plasa. Ai înțeles? întrebă Proculus răsuflând mai repede ca de obicei. Valerius încuviință fără prea multă convingere. — Aceste două acțiuni îți vor îngădui să eviți cu ușurință plasa. Dar trebuie să fii atent, pentru că dacă nu ai o poziție de apărare corectă și nu ții picioarele cum trebuie, vei fi prins în plasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
publicului. Nimeni nu trebuie să râdă de tine fiindcă oferi jocuri de proastă calitate. Cine altcineva putea să-ți facă mai mare cinste, învățându-l pe un începător arta luptei într-un timp atât de scurt, dacă nu Proculus? Vitellius încuviință iritat. „Orpheus“, se gândi. „O să-l omor. O să-l omor la Ludi. Am învins la Bedriacum, ce-mi mai pasă de Antonius Primus? Pun pe cineva să-l otrăvească. Îl plătesc pe Manteus să-l omoare. Dacă moare Orpheus... Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu tine la Roma. — Îl am pe Skorpius, replică Vitellius. Gândul că trebuia să-l cumpere pe Orpheus îl înspăimânta. — Cumpără-l, repetă Ausper, punând o mână pe brațul lui Vitellius, care îi simți atingerea ca de gheață. — Îl cumpăr, încuviință Vitellius. Îl cumpăr. Îl duc la Roma, la Ludus. Nu mă atinge! — Ai grijă, Vitellius! Să nu-l pui pe Skorpius să lupte cu Orpheus. Ausper îl apucă strâns de braț. Vitellius nu reuși să se elibereze din strânsoare. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
drept în ochi. Vreau să fiu mesagerul tău la regele batavilor. Nu vrei să rămâi alături de mine? — Gladiatura e un joc plin de cruzime, dar are niște reguli. Războiul civil nu e un joc și nu are nici o regulă. Antonius încuviință. — Îți voi încredința un mesaj pentru Julius Civilis. Poți pleca imediat. Ai grijă de tine, generale, zise Titus strângându-i mâna. Păzește-te de Mucianus. Rămași singuri, Antonius și Arrius se uitară unul la altul. — Hai să plecăm de-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mâncară pâine și năut. Nimeni nu scotea o vorbă. Antonius îl recunoscu pe cel cu părul alb și creț: era bărbatul pe care-l văzuse stând lângă Vitellius în pulvinar la Augusta Rauricorum. — Vinicius Crulpus, presupun, zise cu răceală. Bărbatul încuviință și arătă spre tovarășul său. — El este Allius Cerpicus, comandantul pretorienilor. Am venit în numele împăratului nostru. — Te referi la Vespasianus? întrebă Antonius cu un zâmbet ironic. Chipul lui Vinicius Crulpus se întunecă. — Știi bine că mă refer la Vitellius, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sfârșitul războiului. Înseamnă că v-ați predat. Am aflat că, la zece mile de aici, la Narnia, ofițerii voștri au discutat dacă să mai reziste sau să ni se predea. Știm că au hotărât să ni se predea. Vinicius Crulpus încuviință grav, dând de înțeles că știa toate acele lucruri. Allius Cerpicus privea în pământ, împietrit. Antonius se îndepărtă de masă și începu să se plimbe de colo-colo prin cort. — Credeți oare că puținele trupe care v-au rămas sunt comandate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aia de fiară... Nu cred că ai altă soluție. Valerius își miji ochii. — Mai e ceva, dacă mă gândesc bine... Skorpius se lasă descoperit foarte ușor. E atât de sigur pe el, încât de multe ori lasă garda jos. Da, încuviință Marcus. E adevărat. Skorpius e întotdeauna sigur de victorie. Poate că trufia nemăsurată e punctul lui slab. Nu uita însă că rănile pe care le face sunt groaznice... Evită-le, pe cât poți. — L-a ucis pe Salix, zise Valerius. Amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
alături de mine? De ce stă la adăpost, fără să riște? — Te trimite pe tine înainte. El va veni în urma ta, să culeagă laurii victoriei. Va face orice ca să-l întoarcă pe Vespasianus împotriva ta. Auzind acele cuvinte, bărbatul așezat la masă încuviință, tăcut. — Și ce-ar trebui să fac? întrebă Antonius nervos. Ar fi trebuit să atac imediat Roma... Poate aș fi reușit să-l salvez pe Flavius Sabinus și Capitolium-ul. Dar, din cauza Saturnaliilor, armata mea a rămas pe loc o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sînt alesul ?” Jessica e mama lui. Dr. Yueh, trădătorul, Îl asigură pe duce că-i va salva pe Paul și pe Jessica dacă-i de acord să sufle dintr-un dinte special un nor otrăvitor drept În ochii baronului. Ducele Încuviințează și Yueh Îi scoate un dinte bun. Punîndu-i În loc incisivul cu otravă. Thufir poartă niște sprîncene uriașe și e cel mai celebru mentat din Univers. Dar modulele spectrale sînt distruse. Harkonnienii Îi decimează pe oamenii ducelui, baronul o scuipă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui groase, Maitreyi ridică ușor capul s-o privească), Geurtie continuă, pare-se foarte bine dispusă: ― Haide, nu te mai preface! Trebuie s-o întrebi și pe ea înainte de a te muta la mr. Seri, Nu e așa? ― Fără îndoială, încuviință, încercînd să rânjească, inginerul. Maitreyi o privea cu o adevărată mirare, apoi își pironi privirile în ochii tatălui. ― Ți-am adus ceva de citit, Allan, vorbi inginerul repede, ca să curme scena. Fiica mea a ales Out of the East a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mă rugă să i-l dau să se joace cu el. Am șovăit atunci, pentru că făgăduisem Maitreyiei că nu mă voi despărți niciodată de inelul acesta, nici chiar pentru un ceas. Am întrebat-o din ochi, și a trebuit să încuviințeze și ea această despărțire, căci Chabù plângea și-mi cerea necontenit inelul. Când i l-am dat, l-a înnodat de o batistă și și-a pus batista la gât. Nu știu ce o atrăgea în piatra aceea neagră; o privea mereu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rând și să meargă câte doi-trei cu o sanie, să ajute la nevoie... Omătu-i moale, drumul nu se vede și ferească sfântul - a vorbit Hliboceanu, pe un ton sfătos. Cred că ai dreptate, Hlibocene. Facem ca atunci, pe ploaie - a încuviințat moș Dumitru. In zori de zi, săniile se găseau în cealaltă margine a pădurii... Stiți voi ce ne-o lipsit în noaptea asta? a întrebat Pâcu făcând-o pe misteriosul. Ce îți mai umblă prin cap, Pâcule? l-a întrebat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
râma e doica recoltelor bogate pentru că le prepară hrana în micul ei corp, sub forma celui mai curat și mai roditor sol. De asemenea „amănunte” am avea mereu nevoie. Ce dacă sunt mici, când ele fac lucruri mari?! Da, a încuviințat Artistul, vestitul italian Michelangelo Buonarotti a fost cel care zicea: „Amănuntele fac perfecțiunea și perfecțiunea nu-i un amănunt”. Când rostea aceste cuvinte, cred că Artistul se gândea și el, ca și mine, cu mult respect la râmă și la
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și Bernie, cel care se ocupă cu asigurări 0000000000000 mulțumesc 0000000000000e plăcinte În cuptor În spatele șo0000000000000Tu. Tu ai fost primul copilînd. — O să al părinților tăi. Dar ceva era Înine, ⎯ Brisbane, adaugă el. neregulă. Tatăl tău nu avea niciodată timp — Bine, Încuviințez epentru tine. Afară, oamenii din nu pot Înghiți prea mult din căcatul sat păreau să se uite lalinge În jos pe fața mea și cocaintine de parcă ai fi fost o ciudățenie a naturii.ni măcar nu observă. — Ai cheltuit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
din piele. Arată ca un manager din fotbal. Ca tipul ăla director la Wimbledon, care a jucat la Spurts. O respirație aburindă Îi iese pe gură. La cîțiva metri depărtare, În șemineul nostru, zace cenușa manuscrisului lui. Nu putem să Încuviințăm din cap cînd purtăm gulerul nostru pentru suport. — Apreciem asta, spunem noi cu resemnare În voce. Toal Încearcă să fie În același timp și ferm și plin de compasiune. Trebuie să ne facă să ne dăm seama de gravitatea situației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
bineînțeles. În scenariul meu crima e mușamalizată de un polițai rasist care are un motiv... să nu rezolve crima. — Cum se termină... Întreb eu cam prea precipitat. — O, Îi potcovim pe niște bandiți cu crima. O poveste cu sfîrșit fericit. Încuviințez din cap. Genul de sfîrșit care le place oamenilor. — Da, am tras o sperietură cînd documentul a fost furat, iar fișierele șterse. Mai Întîi i-am bănuit... pe unii. Dar știam că persoana ar fi trebuit să-l citească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de promovarea asta, pentru minia fost o experiență dulce-amară. Dacă n-ai fi avut... ăăă, problemele pe care le-ai avut... ei bine, ai fi pus tu laba pe ea, frățîne. Trebia să ți-o spun. — Mda Ray, așa se-ntîmplă, Încuviințăm noi din cap. Despre asta-i vorba. Despre asta era mesajul lui Gus. Fața lui Lennox a Încremenit Într-un zîmbet estimativ, țeapăn În jurul gurii, cu ochii iscoditori, dar ciudat de neînsuflețiți și de mecanici, În stilul poliției. — Știi carei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
epuizat este. S-a Întins În pat și În scurtă vreme, a adormit dus... ― Îi trudit, saracu’. O muncit atâta! Trebui’ să să hodineascî - și-a spus părerea mama Maranda... ― Așa-i, fata moșului. Îi pisti măsurî di vlăguit - a Încuviințat tata Toader... Vasile Ilucă 15 nov. 2011 ― 6 aug. 2012 De același autor 1Iași... șoapta din ziduri, album ghid, Ed. Eurocart, Iași 1998; 2Iași... istorie și spirit, album ghid, Ed. Helios, Iași 2000; 3Hoinar În jurul Iașului, album ghid, Ed. Trinitas
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu crezi în zeii atomului? - Gărzi, - țipă Czinczar ascuțit - atacați-l din ambele părți! Bila de lumină sclipi dar nu părea să se miște. Nu existau gărzi. - Acum mă crezi? - întrebă Clane. Barbarul părea tras la față și bătrân. Dar încuviință din cap. - Am pierdut războiul - murmură el. Numai că eu recunosc. Depinde de tine să iei mantaua care a căzut de pe umerii mei. Izbucni: - Ce este bila aceea, în numele zeilor? - Conține întregul univers sideral. Czinczar se încruntă și se înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
E universul însuși. Șeful barbar arăta cu adevărat stânjenit. - Acest univers? spuse absent. Clane dădu din cap, dar nu făcu nici un comentariu. Nu fusese ușor de înțeles o asemenea idee vastă, chiar cu explicațiile scrise pe care le găsise. Czinczar încuviință. - Vrei să spui că pământul este înăuntru? Și îndreptă degetul spre sfera strălucitoare. - E o idee în patru dimensiuni - spuse Clane și continuă să rămână răbdător. Putea recunoaște un om năucit, mai ales când îl avea în fața ochilor. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
parte din intelectualitatea săracă a locului. Obsedantele decenii i-au șifonat rău fața. Ne-au mințit, își continuă ochelaristul discursul, că totu'i averea poporului. Că partidul comunist e doar gestionarul avutului comun. Da-da, că-i a nostru tăt, încuviințează moșucul. Minciuni peceriste. S-a văzut după '89 că-s minciuni. Care "bunuri ale întregului popor"? Partidul defunct era proprietarul și-a fost expropriat. Nu noi, masele, ci el. Munca pentru viitorul copiilor, pentru bunăstarea colectivă... (și-l imită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]