9,974 matches
-
dacă s-ar fi „spart” această unitate națională miraculoasă și puternică, descoperită sau redescoperită după veacuri de pribegie și confuzie identitară, umilințe atroce și cu secole lungi pustiite de orice speranță?!... Nu, nu trebuie să ne supărăm pe nimeni, atunci când „Îndrăznim să ieșim din rânduri”, când Îndrăznim să ne amintim de „idealurile și principiile” tinereții noastre, dar și de cele care s-au numit „romantism” sau „pașoptism”; când avem „insolența” să ne „diferențiem” de „mediu” sau de „gloata supusă și cuminte
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unitate națională miraculoasă și puternică, descoperită sau redescoperită după veacuri de pribegie și confuzie identitară, umilințe atroce și cu secole lungi pustiite de orice speranță?!... Nu, nu trebuie să ne supărăm pe nimeni, atunci când „Îndrăznim să ieșim din rânduri”, când Îndrăznim să ne amintim de „idealurile și principiile” tinereții noastre, dar și de cele care s-au numit „romantism” sau „pașoptism”; când avem „insolența” să ne „diferențiem” de „mediu” sau de „gloata supusă și cuminte”, va trebui să ne și asumăm
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o zonă marginală a marii culturi europene, nu poate, În cel mai bun caz, decât să provoace o ridicare din umeri: problema bătrâneții și, mai ales - mai ales! - problema morții! Dar, dacă, În fervoarea tinereții și a talentului meu, am Îndrăznit să o fac - mă rog, sub scuza metaforei epice, a ficțiunii! -, acum, la sfârșitul carierei, cu prerogativele unei anume experiențe acumulate, aici și aiurea, și sprijinit de o anume rutină profesională - căreia eu Îi spun, fals umil, meserie, În sensul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dinspre Nemți, dinspre Mama și bunicile mele, Böhmler, Kunerth sau Millecker, mi s-a dăruit sensibilitatea, cea care m-a ajutat să percep existența intimă și pe cea socială, cea care, alături de o anume putere imaginativă, m-a ajutat să Îndrăznesc a o exprima În forme majore, În formele cuvântului și ale gânduluiă, dacă o moștenesc, deci, voi avea puterea de a lucra Încă mult și bine cu propriu-mi creier chiar și În această vârstă Înaintată - și care nu ostenește
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care a Învățat de la marii săi maeștri, un Dostoievski sau Thomas Mann, că pot fi inserate În corpul ficțional, În „povestire”, În „story”, elemente ample discursive, eseistice, noționale. Dar și Înaintea lor sau contemporan cu marele Rus, Victor Hugo a Îndrăznit această abatere de la vechile reguli ale unei bune și molcome povestiri. Acele „burți” enorme eseistice și discursive din Mizerabilii pe care nu puțini contemporani inteligenți nu le-au apreciat cum se cuvine - vezi observațiile sarcastice ale lui Flaubert din Corespondența
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu la putere și, mai ales, nici un fel de atacuri la adresa lui Simion sau Nichita! Nu am fost ascultat, am fost la un pas de ruptura cu Eugen Simion, unul dintre criticii importanți ai deceniilor comuniste, singurul din păcate care a Îndrăznit - și a luptat pentru aceasta! - o schiță de istorie literară contemporană publicând cele patru volume ale cărții sale Scriitori români de azi. Nu sunt și nu am fost Întotdeauna de acord cu Eugen, un anume conservatorism al valorilor, ca și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a tot spus până la saturație, figuri ale aristocrației degenerescente. Așa cum și Înaintașul lui Proust, Balzac, nu „descrie doar lumea burgheză” și problemele ei, ci omul, ființa umană, socială, fiziologică și psihologică, temporală și a-temporală, iar mai presus de acestea Îndrăznește un tablou, „un catalog” tipologic complet al epocii sale, concurând istoria și științele, făcând dintr-o specie „dubioasă”, la Începutul secolului al XIX-lea, romanul à l’usage des bonnes, un gen major, emblematic, al culturii, care va exclude marea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la urmă! -, el forează, forează cu o aviditate lacomă În acele straturi ale „memoriei” pe care nu le-a trăit niciodată! Sigur, scenele din trecutul cutărui personaj sunt Încărcate de detalii și mici acte care „s-au Întâmplat”, dar acestea, Îndrăznesc să spun, nu sunt decât „molozul”. Acel noroi sau argilă din care ingeniosul paleonotolog al psihicului deduce, inventând În același timp, lumi posibile care nu sunt „interesante” ca „material testimonial”, ca „dovezi ale unei existențe”, ale unei „trecute existențe” care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cuvântul care poate da un sens Întregii acestei mișcări a materiei, deschisă nouă, prin legile pe care le Înstăpânim, dar și misterioasă prin propria ei fecunditate de a crea misterul. Misterul - pe care marele și singurul nostru filosof care a Îndrăznit o astfel de „zidire a minții” ce se cheamă sistem, Lucian Blaga, l-a pus ca ax al Întregii sale construcții armonice -, misterul materiei din noi și din cea care ne Înconjoară, vizibilă sau nu, care În cele din urmă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
boierească), nu de o burghezie cvasiinexistentă. Reformatorii vedeau În Împroprietărirea țăranilor și degajarea lor de sarcinile feudale care se mai mențineau condiția indispensabilă a modernizării și a unei veritabile coeziuni naționale. Celălalt mare obiectiv era unirea Principatelor, chiar dacă românii nu Îndrăzneau să-l mărturisească decât cu jumătate de gură. Se temeau de turci și, Încă și mai mult, de ruși. Temerile s-au dovedit justificate. Armatele țarului au intrat În Moldova, apoi și În țara Românească, iar turcii au ocupat Bucureștiul. A
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
1940. România rămăsese complet izolată, prinsă din nou — acesta Îi era destinul — Între Germania și Rusia. La câteva zile după prăbușirea Franței, Uniunea Sovietică anexează Basarabia și nordul Bucovinei (În urma unui ultimatum căruia Carol II și guvernul său nu au Îndrăznit să i se opună). Hitler și Mussolini, la rândul lor, care nu iertaseră românilor politica din anii anteriori, „mediază“ Între România, Ungaria și Bulgaria. La 30 august 1940, prin „arbitrajul“ de la Viena, i se impune României renunțarea În favoarea Ungariei la
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
respect față de autoritate și față de noua ordine politică. Biserica a fost angrenată și În lupta pentru pace, una dintre cele mai inteligente lozinci lansate de comuniști (care a prins Occidentul imperialist, „ațâțător la război“, pe picior greșit: cine ar fi Îndrăznit să laude războiul?). Nimic mai normal ca Biserica să susțină acest nobil Îndemn, de factură „creștinească“! Una peste alta, Între regimul comunist și Biserică nu au existat crize. Fiecare și-a adunat propriii credincioși. Iar Între cele două categorii de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
criticat excesele din vremea predecesorului său; el s-a prezentat ca exponentul unui „comunism de omenie“ În care nu mai există represiune și oamenii nu mai au de ce să se teamă. Adevărul este că lumea sau se resemnase, sau nu Îndrăznea să mai miște. Nu se mai reprima, fiindcă aproape nu mai era nimic de reprimat. Securitatea veghea. Securitatea: o realitate, dar și o obsesie, un mit. Poate arhivele vor lămuri În ce măsură a fost cu adevărat atotprezentă și atotștiutoare sau a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
exact cu procentele pierdute de maghiari și germani (de la 410000 și 1,8% În 1992, la 535000 și 2,5% În 2002); sporul este atât efectiv, cât și „simbolic“, fiind tot mai mulți țigani care nu se mai declară români, Îndrăznind să-și afirme propria identitate. Urmare a acestui joc demografic, ponderea românilor la scară națională a rămas aceeași ca În 1992: 89,5%. Ortodocși sunt 86,8%, catolici 4,7%, iar reformați 3,2%. Greco-catolicii, care și-au reconstituit după
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Însă românii, deocamdată, nu par dispuși să renunțe la Vlad țepeș al lor. Cruzimile lui sunt puse pe seama rațiunii de stat. Vlad țepeș a reușit la vremea lui, chiar dacă prin mijloace extreme, să asigure ordinea și dreptatea. Nimeni nu mai Îndrăznea pe atunci să fure În țara Românească, nimeni nu Îndrăznea să-l nedreptățească pe altul: și-ar fi ocupat repede locul În pădurea de țepi a domnitorului. Ce vremuri! „Cum nu vii tu, țepeș Doamne?“ este o invocație bine cunoscută printre
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Vlad țepeș al lor. Cruzimile lui sunt puse pe seama rațiunii de stat. Vlad țepeș a reușit la vremea lui, chiar dacă prin mijloace extreme, să asigure ordinea și dreptatea. Nimeni nu mai Îndrăznea pe atunci să fure În țara Românească, nimeni nu Îndrăznea să-l nedreptățească pe altul: și-ar fi ocupat repede locul În pădurea de țepi a domnitorului. Ce vremuri! „Cum nu vii tu, țepeș Doamne?“ este o invocație bine cunoscută printre români, datorată poetului Mihai Eminescu. Când se simt În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și publicat nenumărate documente și a adus argumente demne de luat În seamă În probleme controversate ale lingvisticii și istoriei românești, el nu a rezistat tentației de a merge mult mai departe, cu mult dincolo de granița pe care profesionistul nu Îndrăznește să o treacă. Îi plăcea să se compare cu Cuvier, celebrul paleontolog care și-a uimit contemporanii reconstituind dintr-un singur dinte corpul Întreg al unei reptile preistorice. Tot așa și Hasdeu. Cu logica impecabilă, dar nu mai puțin fantezistă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
niște sfori, am zis, cu delicatețe. - Pe ce bază? întrebă el, un picuț cam răstit. Mi-am dat seama că flirtam cu el și m-am uitat iarăși la carte și la pixul din mână, jenat. - Nu sunt prea bun, îndrăzni el, dând să se ridice, realizând schimbarea bruscă, subtilă, din atmosfera încăperii. - Păi nici ceilalți studenți ai mei nu sunt, așa că te-ai încadra perfect, am râs eu sec. El deloc. - Părinții mei... Ezită din nou. De fapt, tata...vroia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
telefon, chiar dacă ora nu era prea potrivită. Dar cu crizele ei, care au devenit mai dese, prinde de puține ori asemenea momente. Știu din ultimele Dvs. rânduri că ați avut de trecut momente deosebit de grele, despre care nici nu mai Îndrăznesc să amintesc. Și În fond, ce poate ajuta gândindu-te sau vorbind de ele, când te simți ca om, atât de neputincios În fața a ceea ce viața Îți rezervă ! Totuși, fără să vrei, te Întrebi, de ce unora atât de mult, altora
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mai primit nici un rând de la Dv. de atîta timp! De ce? Sunt În adevăr nerăbdătoare de a afla un rezultat cu privire la manuscrisul meu SERI LA ROTOPĂNEȘTI. În fiecare dimineață aștept poștașul, care nu vine... Mă frământă tot felul de gânduri. Aș Îndrăzni să vă mai rog ceva: Dacă aveți nevoie de sculptură, de vreun monument, gândiți-vă la Ada Medrea . Aștept cu nerăbdare un rapid răspuns. Cu toată considerația și prietenia, Ella Istratty </citation> citation author=”ISTRATTY Ella” loc="București" data =”15
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
acolo și ... iaca așa, cum spun moldovenii. În tot cazul, mă bucur de o stare de spirit mai bună, pot spune, atâta timp cât sunt scutită de a vedea anumiți oameni și anumite lucruri, care mă scandalizează și mă revoltă. Nici nu Îndrăznesc să te Întreb ce mai este pe la noi prin grădină , după plecarea mea, cred că dezastru. De multe ori mă Întreb, cum vor apare acele vitrine din Muzeu, cu picioarele tăiate!? ... Oare nu va fi nevoie să pleci capul la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Costescu Îi propune chiriașului Heul să se mute, care a și plecat la Iași, unde, În urma calităților lui excepționale, a ajuns la o treaptă mare. Cuvintele lui la plecare au fost: „Dacă știam că va lua pe Costescu, mai bine Îndrăzneam să o cer eu!”. După câteva zile, zăresc pe Dragoslav - cu pălăria În mână -, plecând spre iaz, prin fundul grădinii noastre, foarte amărât. La Întrebarea mea, Îmi răspunde: „Mă duc să mă Înec, sunt foarte amărât de soartă!”. Și bietul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
lui (deplasarea recentă a mea la Suceava se Înscrie acestui obiectiv), multe date și fapte am reținut (eu cunosc bine activitatea lui de pe plaiurile vâlcene); nici nu vă puteți imagina cât bine mi-ați făcut!... Și, ca să fie treaba „oablă”, Îndrăznesc a vă ruga să-mi Încredințați materialele pe care le dețineți - În copie, desigur - necesare la Întocmirea monografiei dedicate acestei personalități nedreptățite. Spre a ușura colaborarea (vă voi cita cinstit), intenționez să fac un nou popas În Capitala lui Ștefan
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
un bătrân, arde o bibliotecă”. Cartea mi-a trezit atât de multe imagini, Întâmplări și chiar fraze pe care le credeam de mult uitate, Încât tentația de a le povesti crește din ce În ce mai mult. Dar neavând talentul lui Marcel Proust, nu Îndrăznesc. Mă joc cu cioburile să văd cum mai sclipesc. Într o excursie cu școala, când eram mic, am intrat Într-o mlaștină În Huci la Buciumeni și era să mă Înec. La Spătărești la nunta lui Huși, fata lui tante
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
scrie de acolo. Doresc mult să viu, dar numai să fii și mata la Folticeni. Aceasta depinde Însă de o ocazie care să se ivească spre a fi adus acolo direct cu o mașină. Am câțiva prieteni la care voi Îndrăzni să mă adresez. Eu am avut o primăvară f. proastă pentru boala mea . Și nici acuma nu am un timp mai bun. Sper Însă ca la Varatic să mă mai liniștesc și să am puterea de a ajunge În orașul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]